Sănătate
Spălarea mâinilor cu apă și săpun, cea mai puternică „armă” în prevenirea infecțiilor. Medicii MedLife explică 2 dintre cele mai comune infecții la copii: anginele streptococice și scarlatina
Poate că, de multe ori, în lupta cu bolile, așteptăm soluții miraculoase din partea medicilor.
Doctor Sandra Mureșan, Medic Primar Medicină de familie, MedLife
Trebuie să fim însă conștienți de faptul că, în activitatea noastră cotidiană, este suficient să respectăm câteva reguli simple de igienă personală și putem evita o mulțime de capcane pentru sănătatea noastră. Spălarea mâinilor cu apă și săpun este o „armă” foarte eficientă de luptă împotriva infecțiilor de tot felul. În acest context, vă propunem cu discuție cu doamna doctor Sandra Mureșan, Medic Primar Medicină de familie, MedLife Cluj, care ne explică pe larg cauzele, simptomele și modul de tratare pentru două dintre cele mai comune infecții în cazul copiilor, respectiv anginele streptococice și scarlatina.
— Ce sunt anginele streptococice și cât de periculoase sunt aceste afecțiuni?
— Anginele streptococice (faringitele streptococice) sunt cauzate de bacterii din grupul streptococului beta hemolitic de grup A sau Streptococus Pyogenes. Există și alte tipuri de streptococ care pot cauza faringita, dar ne vom referi la cel de grup A, deoarece acesta apare cel mai frecvent la copiii cu vârste cuprinse între 3 și 14 ani și datorită complicațiilor care pot să apară în urma acestei infecții. Complicațiile pot fi complicații precoce (locale - abcese amigdaliene, adenoidite, otite, sinuzite, pneumonii), diseminate (sepsis, endocardite, meningite) și complicații tardive: reumatism articular acut, gomerulonefrită acută poststreptococică sau eritem nodos. Prin efectuarea unui tratament corect, riscul apariției acestor complicații scade foarte mult.
— Ce anume generează aceste boli și care sunt condițiile care le favorizează, care sunt elementele de risc?
— După cum am menționat aceste angine sunt determinate de streptococul beta hemolitic de grup A. Este o bacterie transmisă preponderent pe care respiratorie, prin picături respiratorii, dar sunt descrise și alte căi de transmitere, cum ar fi cea prin contact cu obiecte contaminate. La copiii cu vârste cuprinse între 3 și 14 ani anginele streptococice reprezintă între 20 și 40% din totalul faringitelor acute. Epidemiile cu streptococ beta hemolitic sunt frecvente iarna și primăvara și riscul de apariție al acestora este mare la cei care frecventează colectivitatea (grădiniță, școală).
— Cum se depistează anginele streptococice și care este tratamentul obișnuit?
— Diferența dintre o faringită de etiologie virală și o faringită streptococică nu se poate face în mod cert numai pe date clinice, adică în urma unui consult la medic. Cu această ocazie, doresc să precizez că diagnosticul de angină streptococică este făcut de medicul de familie, medicul pediatru sau medicul infecționist și, în mod obligatoriu, cu ajutorul criteriilor de laborator.
Există criterii clinice care ne pot orienta spre etiologia streptococică a unei faringite: durerea faringiană (durerea în gât) de obicei intensă, vârsta între 3-14 ani, contextul epidemiologic – adică contact cu o persoana infectată –, febra în general medie sau înaltă (peste 38 grade Celsius), frisoane, stare generala alterată. De obicei, atunci când este vorba de o infecție streptococica lipsește tusea, disfonia (nasul înfundat), rinita (nasul care curge), conjunctivita, diareea. Acestea din urmă sunt prezente de obicei în infecțiile virale ale tractului respirator superior.
De multe ori, în medicină, un diagnostic cert nu poate fi făcut fără ajutorul examinărilor paraclinice (acest lucru este valabil pentru orice boală), iar în cazul nostru este vorba de efectuarea exudatului faringian. Așa cum spun tratatele de boli infecțioase, exudatul faringian este „investigația de aur” pentru diagnosticarea corectă a acestei boli. Prezența streptococului beta hemolitic în exudatul faringian are o precizie de 90-95% în diagnosticare. Există în prezent și posibilitatea efectuării unor teste rapide pentru depistarea antigenelor streptococice. Aici trebuie precizat că un test negativ de detecție rapido a streptococului nu exclude prezența streptococului. În acest caz, dacă simptomatologia, examenul clinic, contextul epidemiologic sunt sugestive pentru o infecție streptococică, se recomandă efectuarea exudatului faringian.
Tratamentul anginelor streptococice este obligatoriu cu antibiotic. În această perioada în care ne „luptăm” cu utilizarea antibioticelor în exces, fără indicație din partea medicului, cu apariția rezistenței la antibiotice din aceasta cauză, trebuie efectuat un tratament corect cu antibiotic, atât ca doză, cât și ca perioadă de administrare. Antibioticele trebuie recomandate de către medic. Tratamentul „de elecție”, adică cu cea mai mare rată de sterilizare a streptococului este cu penicilină. Dar și acesta trebuie nuanțat în funcție de fiecare pacient: vârsta acestuia, antecedente de infecție streptococică, eventuale alergii, alergii cunoscute la penicilină, complianța părinților. Sigur că voi preciza celelalte grupe de antibiotice care pot fi folosite conform ghidurilor medicale: amoxicilina, cefalosporine, macrolide (claritromicina, azitromicina). Tratamentul trebuie efectuat numai la recomandarea medicului, ținându-se cont de precizările făcute anterior. În plus, tratăm simptomele cu antitermice, dezinfectante orale, hidratare eficientă, izolare la domiciliu.
— Cât de frecvent se întâlnește această boală și cum ne putem feri de ea?
— Așa cum am precizat, incidența anginelor streptococice la copii este între 20-40%, mai ales în anotimpul rece și primăvara. Asigurarea unor condiții de igienă în grădinițe și școli: aerisirea sălilor, dezinfecția periodică, testarea la intrarea în colectivitate, depistarea cazurilor precoce și izolarea acestora reprezintă moduri de a diminua răspândirea acestei boli. De asemenea, un mod important de a limita răspândirea infecției streptococice este acela de a informa părinții din colectivitate, de a nu se trece cu vederea cazurile depistate, de a se depista contacții atât în colectivitate, cât și în mediul familial.
— Cu decenii în urmă, scarlatina părea să fie un „punct de trecere” obligatoriu în copilărie. Care este „statutul” acestei boli acum, care este frecvența ei de apariție și cât de gravă este boala?
— În primul rând, vreau să precizez că nu toți copiii care au fost diagnosticați cu streptococ beta hemolitic fac scarlatină. Anumite serotipuri de streptococ, cele care eliberează o toxină eritrogenă vor duce la această boală. În prezent incidența cazurilor de scarlatină a scăzut comparativ cu alți ani și nu reprezintă o boală prin care trebuie să „trecem” în mod obligatoriu. Apare în focare, în colectivități, are o frecvență mare în anotimpul rece și are o evoluție multianuală, adică apare sub formă de epidemii o data la 5-6 ani. Este o boală care trebuie tratată corect datorită frecvenței mai mari a complicațiilor care pot apărea tardiv, după cum am menționat.
— Care este modul de manifestare al bolii și cam cât durează perioada până la vindecare?
— Scarlatina apare în context epidemiologic la copiii diagnosticați cu streptococul beta hemolitic. După aproximativ 2-4 zile de la apariția semnelor de faringită acută streptococică (menționate mai sus), apare o erupție caracteristica („rush”) în partea superioară a trunchiului, apoi la nivelul extremităților, menajând palmele și plantele. Aceasta erupție este aspră la palpare.
Apar și alte semne: limba „zmeurie” caracteristică, o accentuare a erupției la nivelul plicilor. Erupția dispare în aproximativ 6-10 zile de la debut, tegumentul se poate apoi descuama. Cazurile de scarlatină trebuie declarate la direcțiile de sănătate publică indiferent de medicul care le-a diagnosticat: medicul de familie, pediatru, medicul școlar, medicul infecționist. Aceasta se face pentru a putea avea o imagine cât mai exactă a extinderii scarlatinei, cu scopul limitării răspândirii acesteia.
Cazurile de scarlatină se tratează în spital sau la domiciliu, în funcție de gravitatea manifestărilor. Dacă sunt tratate la domiciliu, acestea trebuie monitorizate pentru a vedea evoluția bolii. De asemenea, trebuie urmăriți contacții familiali timp de 10 zile de la izolarea bolnavului cu scarlatină, pentru a vedea dacă apar simptome sugestive pentru faringita streptococică sau erupția caracteristică.
— Are urmări de care ar trebui să fim îngrijorați?
— Neefectuarea unui tratament antibiotic corect, atât ca doză, cât și ca durată (10 zile), crește riscul de apariție a unor complicații: glomerulonefritele poststreptococice sau reumatismul articular acut. În prezent, prevalența acestor complicații a scăzut mult. Este important ca după terminarea tratamentului să se efectueze o „baterie” de analize de laborator. Acesta se recomandă a fi făcute la aproximativ 30 de zile de la debutul bolii și sunt recomandate de medicul care a urmărit pacientul.
Tratamentul este cel recomandat în faringitele streptococice, expus mai sus. Dacă în urma efectuării analizelor de laborator apare sindromul poststreptococic minor, atunci este necesară profilaxia acestuia, adică trebuie făcut tratament care să încerce să „sterilizeze” această bacterie. Vorbim aici de profilaxia cu Moldamin. Toată lumea a auzit de Moldamin, se teme de el, atât din cauza riscului alergizant al penicilinei (este vorba de o penicilină cu eliberare prelungită), cât și datorită durerii care apare la administrarea acestuia. Există vești bune referitor la acest aspect: în prezent formula de Moldamin a fost îmbunătățită, nu mai apare acea durere la administrare iar riscul apariției de noduli la locul injecției este mult diminuat. Totuși, rămâne riscul alergiilor, de aceea, înainte de administrare, se poate face o testare la penicilină. Apropo de noutăți în tratamentul scarlatinei și al sindromul poststreptococic, se folosesc și alte antibiotice pe cale orală (claritromicina sau azitromicina), schemele de tratament fiind stabilite de medic.
— Cum ne ferim de această boală?
— Spălarea pe mâini cu apă și săpun este pasul cel mai important în prevenția acestei boli. Dezinfecție în focarul de scarlatină detectat în grădinițe, școli, creșe. Educația sanitară a personalului didactic, părinților și copiilor privind modul de transmitere al acestei boli și riscul afecțiunilor streptococice.
Aș mai dori sa punctez un aspect: sunt de multe ori întrebată de părinți dacă este necesar a se face tratament antibiotic în cazul purtătorilor sănătoși de streptococ. Trebuie să știm că 20% din purtătorii de streptococ sunt asimptomatici. Dacă nu este vorba de un focar, o epidemie, nu este obligatoriu să se facă tratament. Dacă este vorba de un context epidemiologic, așa cum este în prezent, dacă apar reinfecții la scurt timp de la terminarea unui tratament, dacă există antecedente de reumatism articular acut la pacientul respectiv, atunci se recomandă exudatul faringian și tratament, inclusiv la purtătorii sănătoși. Acest lucru este valabil atât în colectivitate, cât și în familie.
Articol susținut de Medlife.
CITEȘTE ȘI:
