Social
Cât de pregătiți suntem să-i acceptăm pe cei cu Sindromul Down? O zi văzută prin ochii celor care îi ajută. REPORTAJ VIDEO
La nivel mondial un copil din 800 se naște cu Sindromul Down. Pentru incluziunea lor în societate este necesară promovarea politicilor sociale astfel încât să se poată dezvolta pe deplin, atât la nivel școlar, cât și social și familial.
O oră de balet pentru tinerii cu Sindromul Down la Asociația Down Centrul Educațional Raluca/ Foto: monitorulcj.ro
La nivel mondial un copil din 800 se naște cu Sindromul Down. Pentru incluziunea acestora în societate este necesar promovarea politicilor sociale astfel încât să se poată dezvolta pe deplin, atât la nivel școlar, social și familial.
Se spune că persoanele cu Sindromul Down au ceva în plus și anume cromozomul „dragostei”. Aceste persoane sunt „speciale” deoarece în fiecare zi duc câte o bătălie pentru normalitate, trofeul pe care-l așteaptă toată viaţa.
Un copil din 800 se naște cu Sindromul Down
Sindromul Down (sau Trisomie 21) este o modificare cromozomială reprezentată de prezenţa unui cromozom 21 în plus faţă de perechea de cromozomi 21 din cadrul cariotipului uman normal. Medicul englez John Langdon Haydon Down (1828-1896) a fost primul care a descris caracteristicile sindromul în 1866.
Incidenţa Sindromului Down este de 1 la 800 de naşteri în întreaga lume şi în fiecare an, între 3.000 si 5.000 de copii se nasc cu această tulburare cromozomială.
Copiii cu Sindrom Down au capacitatea de a învăţa, dacă sunt încurajaţi și li se acordă șansa de a se dezvolta. Deși un singur cromozom le modifică cursul evoluţiei, prin muncă și acceptare, își pot găsi locul în comunitate. Un copil cu această modificare cromozonială este ca orice alt copil. În limitele sale, este un copil care vrea să iubească și să fie iubit, care vrea să fie independent, vrea să aibă prieteni, cu vise și obiective în viață. Sunt copii foarte speciali, care merită mai mult decât oricine să fie incluși în societate.
O zi văzută prin ochii celor care îi ajută
Poate nu vedem în jurul nostru foarte multe persoane cu Sindromul Down, motiv pentru care am putea concluziona că sunt într-un număr nesemnificativ. Realitatea în schimb este alta.
Pentru a intra mai mult în lumea persoanelor cu Sindromul Down și a celor care îi ajută, un grup de masteranzi de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, au petrecut o zi alături de Asociația Down Centrul Educațional „Raluca”.
Reportajul video integral poate fi vizionat mai jos
Povestea centrului din Cluj-Napoca a pornit în anul 2010, din dorința Adrianei Avram de a-i ajuta pe cei din jur. Deși activitatea profesională îi aducea o stabilitate financiară destul de solidă, președinta Asociației Down Centrul Educațional „Raluca” a ales să se dedice, trup și suflet, asociației, motivată fiind de fiica sa care, după terminarea studiilor, alegea să-și petreacă timpul în casă. Lipsa de motivație a Ralucăi și perpetua apatie a acesteia i-au stabilit Adrianei un traseu clar și anume înființarea unui centru în care atât fiica ei, cât și alți beneficiari, să nu mai treacă prin aceste stări.
În momentul în care intri în asociație ești întâmpinat de mai multe persoane cu Sindromul Down care vin și vorbesc cu tine și se comportă de parcă te-ar cunoaște de o viață.
„Copiii aceștia sunt viața mea, sunt rostul meu pe pământ. Nu știu ce aș face dacă nu i-aș avea în preajmă, dacă n-aș putea să îi îmbrățișez, să le simt căldura și să-mi dea din energia lor pozitivă, din sufletele lor curate”, a declarat Adriana Avram.
CITEȘTE ȘI:
Singura școală de balet din România cu secție dedicată persoanelor cu Sindromul Down, la Cluj. GALERIE FOTO
Dărâmă bariere prin artă FOTO
Tinerii au un program de 7 ore de luni până vineri, iar între activitățile de recuperare pe care le fac se numără și ore de scris, citit, socotit, pictură, ore de engleză.
„Aici au, în primul și primul rând, ore de recuperare: scris, citit, socotit. Toate activitățile sunt orientate spre recuperarea potențialului, atât cât se poate, și spre viața independentă. De asemenea, fac pictură, fac dansuri, după cum s-a văzut, mai au activități în aer liber: baschet, fotbal, volei, grădinărit, de toate. Zilele sunt foarte pline. Avem și ore de engleză: atunci când avem voluntari, orele de engleză sunt zilnice”, a adăugat Adriana Avram.
Deși dragostea și pasiunea sunt elementele care pun baza oricărei activități înfloritoare, partea financiară nu poate fi scoasă din discuție. Întreținerea centrului, alături de toate taxele obligatorii, reprezintă, fără dubiu, o presiune.
„În cazul nostru: eu pot să vă vorbesc prin prisma unității noastre, care este unitate acreditată și licențiată, beneficiem de colaborare cu Consiliul Local și sprijin în realizarea activităților artistice (…) Nu aș putea să spun un cost total, pentru că diferă de la o lună la alta, dar pot să vă spun că pentru funcționare se consumă lunar în jur de 15.000 de lei”, a transmis Adriana.
Terapie prin balet, o gură de aer pentru cei cu Sindromul Down
Orele de dans, dar mai ales de balet reprezintă o componentă foarte importantă a activității centrului căreia atât angajații, cât și beneficiarii îi acordă o atenție deosebită. Și nu este vorba despre orice fel de dans, ci vorbim despre o formă de terapie prin balet de care se ocupă, de mai bine de șapte ani, Daiana Jelescu. Tânăra, în vârstă de 28 de ani, absolventă a Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima”, fondatoarea Royal Dance Academy și balerină, își dedică timpul, dragostea și energia pentru această activitate atât de iubită de beneficiarii Asociației.
„Rezultatele pe care le avem împreună: în primul rând, rezultatele pe care le au ei, pentru că văd că se dezvoltă foarte frumos și au rezultate și pe plan fizic, și pe plan emoțional, și pe plan psihologic. De când i-am cunoscut și până în prezent au făcut progrese foarte mari, sunt alți oameni, și rezultatele noastre pe care le avem împreună, referindu-mă la spectacole, la toate proiectele noastre scenice, ei au înregistrat un record și au fost primii balerini cu SD din lume care au dansat pe scena unei opere, iar realizarea asta e a noastră, a tuturor”, a declarat Daiana Jelescu.
La ora de balet Daiana îi ajută pe tinerii cu Sindromul Down să-și dezvolte musculatura și mobilitatea, dar mai ales să fie mult mai comunicativi. După ora de balet tinerii au declarat că se simt mult mai bine și că le face plăcere să se exprime din dans.
CITEȘTE ȘI:
Lecţia de voinţă a lui Mihai, tânărul cu sindrom Down ajuns student la Teologie. „Am trecut printr-o luptă continuă”
Tratament greu de obținut la Cluj pentru copiii cu sindromul Down. Mărturia unei mame: „Listele sunt kilometrice!”
Pentru anul 2023 calendarul a fost deja stabilit. Atât Adriana, cât și Daiana și-au fixat evenimentele pentru care beneficiarii se pregătesc zilnic.
„Dacă totul o să fie în regulă, anul acesta, «Flori de speranță», cel pe care noi îl organizăm, ar trebui să cuprindă o tabără gastronomică, pentru a veni în sprijinul dezvoltării deprinderilor de viață independentă. Concursul acesta gastronomic nu e doar un concurs la care se primesc premii și medalii și suntem fericiți că lumea apreciază ceea ce noi am pregătit pe farfuria noastră, ci este o muncă pas cu pas, pentru ca atunci când ei vor trebui să se descurce, să știe să-și pregătească o mâncare cât de ușoară”, a transmis Adriana Avram.
„Avem o listă plină de proiecte cu ambele echipe: și cu cei de la secția de terapie dorim să facem un spectacol la final de an școlar doar de terapie, și vrem să îi înscriem și pe ei în competiții de dans de profil. Pentru ceilalți participăm și anul acesta la campionatul de dans și pregătim un spectacol de Burlesque, de asta ne ocupăm și de Campionat”, a adăugat Daiana Jelescu.
În afară de fizionomia diferită, nu se pretează nicio diferențiere, de orice natură, între copiii cu Sindromul Down și alte persoane și rămâne întrebarea „Este societatea din România pregătită să-i acceptăm alături de noi pe cei cu Sindromul Down?”
Materialul video și documentarea au fost realizate de Paula Copaciu (Monitorul de Cluj), Ovidiu Costache, Alexandra Bratosin, Ana-Maria Icușcă, Alexandra Neculăeș și Anita Van Belzen, masteranzi la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
CITEȘTE ȘI:
