Social

Ambiţie fără limite. Un tânăr orb creează site-uri web şi merge pe motocicletă. Visul lui este să devină jurnalist

Vederea este una dintre cele mai de preţ comori şi unul dintre cele mai importante simţuri ale omului. Când o persoană rămâne întodeauna în întuneric sau se naşte în această lume fără capaciatatea de a vedea, ea trebuie să găsească un mod de a înlocui simţul văzului.

Paul Bogorin (17 ani) este un tânăr care şi-a găsit de la o vârstă fragedă calea în viaţă. Este unul dintre oamenii cu deficienţe de vedere care şi-a găsit un mod de a înlocui simţului văzului şi chiar şi-a transformat dizabilitatea în diverse abilităţi.

La vârsta de 7 ani s-a mutat din Sibiu în Cluj-Napoca pentru a putea dobândi abilităţile necesare unei vieţi normale. La început făcea naveta de la Sibiu la Cluj, câteodată singur, neînsoţit de nimeni. El spune că l-a ajutat orientarea lui destul de bună şi faptul că a fost lăsat de mic să meargă singur, iar  părinţii  îl supravegheau din umbră.

Paul lucrează de un an şi jumătate la un post de radio online şi vrea să devină în viitor jurnalist.

De mic a fost pasionat de radio şi crede că este un domeniu potrivit care  l-ar putea ajuta în viaţă. Printre pasiunile lui Paul se numără informatica, îi place partea de programare web, de a  creea site-uri. O voce sintetică şi un cititor de ecrane îl ajută să folosească calculatorul. Paul îşi doreşte să experimenteze o gamă vastă de activitaţi şi este foarte interesat de experienţele noi.

“Cea mai mare realizare a mea este că am reuşit să ajung până în punctul clasei a-11 a şi faptul că îmi doresc să realizez ceva mai mult, să ajung mai departe, şi în domeniul jurnalismului, cu toate că nu am început încă oficial, şi în educaţie canină şi în toate activităţiile pe care le desfăşor”, spune Paul.

De câte ori are ocazia, Paul practică mersul pe bicicletă şi motocicletă. Aceast hobby, spune el, îi oferă o senzaţie de libertate şi control.

Mergând atât de des cu autocarul, s-a confruntat cu multe situaţii în care oamenii îi puneau diferite întrebari, dar el nu a fost niciodată deranjat de vreo întrebare, pentru că, spune el,  “toată lumea are dreptul să ştie” pentru că dacă nu ştim „înseamnă că suntem dezinteresaţi sau  poate că nici nu vrem să ne intereseze”.

Atitudinea pozitivă a lui Paul este vizibilă încă din bănciile şcolii, unde el este printre singurii care în timpul pauzelor se bucură de diverse activităţi, el fiind un copil sociabil fără să fie deranjat de lipsa vederii.

“Oricât de greu ar fi trebuie să continuăm să luptăm, doar aşa ne vom îndeplini visele, şi fiindcă toate drumurile duc acasă, am în plan, după terminarea liceului, să îmi continui studiile la facultatea de jurnalism din Sibiu”, a mai spus Paul.

Articol scris de Mădălina Chilici Elena, studentă la Departamentul de Jurnalism, FSPAC-UBB, anul II