Social

Mesajul lui Marius Balo, pentru toți românii, după ce s-a întors acasă: „Am o dorință imensă să mă pun în slujba acestui popor”

Marius Balo, clujeanul care a fost întemnițat 8 ani în China a trimis un mesaj pentru toți românii după ce a aterizat în ziua de Paști în Cluj-Napoca.

Marius Balo, clujeanul întemnițat în China, a ajuns duminică noaptea în Cluj-Napoca, după 8 ani petrecuți în închisoare.

Potrivit profesorului clujean, acea zi a fost cea mai fericită din viața lui.

„Am aterizat pe pământ românesc în ziua de Paște, duminica la ora 13:03 pe aeroportul Otopeni și la ora 23:17 pe aeroportul Avram Iancu din Cluj-Napoca. A fost cea mai frumoasă zi din viața mea.

Bunului Dumnezeu trebuie să îi mulțumesc în primul rând, pentru că fără ajutorul Lui nu aș fi supraviețuit acestor 8 ani de zile. Nu neapărat fizic cât mental, sufletește.. au existat momente extrem de delicate, de mare încercare, însă de fiecare dată simțeam o putere, simțeam efectiv resurse nebănuite de energie că se materializau înlăuntrul meu... resurse de curaj și de optimism care mă împingeau efectiv de la spate, sau poate mai corect spus, mă cărău pe brațe. Într-un mod absolut real, cuantificabil, simțeam la nivel celular - chimic dacă pot să spun așa - că fusesem reconfigurat. 

Am simțit în acest mod fiecare rugăciune, fiecare gând bun care mi-a fost trimis”, a scris Marius Balo într-un mesaj de mulțumire destinat tuturor românilor, trimis pe adresa redacției monitorulcj.ro.

„Am o dorință imensă să mă pun în slujba acestui popor”

În acest mesaj, clujeanul Marius Balo le-a mulțumit tuturor persoanelor care i-au fost alături în cei 8 ani de închisoare, chiar dacă unii dintre ei nu îl cunoșteau.

„Doresc de asemenea să îi mulțumesc Unchiului Ion și familiei mele dragi care sunt convins că au suferit de aici, în toată această perioadă, mult mai mult decât am făcut-o eu acolo. De asemenea doresc să îi mulțumesc Ambasadorului României de la Beijing, Dlui Basil Constantinescu, pentru tot sprijinul pe care mi l-a acordat în ultimii 3 ani... cu domnia sa alături nu m-am simțit niciodată singur, oricât de ușor sau de greu s-a dovedit să fie drumul pe care a trebuit să îl parcurg. În mod cu totul special doresc să îi mulțumesc Dnei Ministru Ana Birchall, un om de înaltă structură, deoarece dânsa a fost cea care a inițiat procedura de transferare a mea în România. Sunt convins că aș fi fost demult acasă dacă dânsa ar fi reușit să continue acel demers.

Se cuvine de asemenea să îi mulțumesc Dlui avocat și echipei dânsului, niște oameni cu inimi mari care au făcut atât de multe pentru mine, cu atât mai mult cu cât noi nu suntem o familie cu resurse materiale îndeajuns de semnificative încât să ne putem permite o asemenea reprezentare.

Trebuie de asemenea să mulțumesc tuturor prietenilor și cunoștințelor, vechi și noi, și tuturor românilor, din țară și de peste hotare, pentru că identificându-se cu mine și simțindu-mi suferința, au reacționat imediat. Vocea lor, puternică și clară, o adevărată forță a naturii, a fost factorul decisiv care a determinat guvernanții să ia atitudine. Toți pentru unul și unul pentru toți: voi ați făcut pentru mine, acum este rândul meu să fac pentru voi... îl rog pe bunul Dumnezeu doar să-mi dăruiască putere, pentru ca am o dorință imensă să mă pun în slujba acestui popor, în orice mod mi se va cere”, a transmis Marius Balo.

De asemenea, clujeanul a transmis mulțumiri presei care i-au făcut cazul cunoscut și i-au înțeles situația în care se afla.

„Nu în ultimul rând doresc să mulțumesc presei din România - presei scrise și presei vorbite - pentru că înțelegând situația în care mă aflam, mi-au sărit în ajutor și au făcut cunoscut necazul meu întregii țări. Acest gest, de a te pune în locul celuilalt și de a încerca să îți imaginezi oare prin ce trece, este trăsătura umană definitorie pe care biologia nu poate să o explice în termeni evolutivi, este trăsătura care trădează amprenta divinității în noi, este particula lui Dumnezeu. Vă mulțumesc prieteni dragi și îl rog pe bunul Dumnezeu să vă dăruiască multe și dese împliniri”, a adăugat Marius Balo.

„Oare ce înseamnă să trăiești într-o teamă continuă pentru viață ta”

Marius Balo le-a transmis persoanelor care s-au identificat cu problema lui din ultimii 8 ani să își imagineze cum momentele grele prin care trec ucrainenii.

„Permiteți-mi, în încheiere, să spun câteva cuvinte în sprijinul fraților și surorilor noastre din Ucraina care suferă atât de mult în aceste momente și să va îndemn că așa cum v-ați identificat cu mine, încercând să va imaginați oare prin ce trece acest om... și vizualizând, ați acționat - tot așa, v-aș ruga, să încercăm să ne identificăm, doar pentru o clipă, cu acești oameni năpăstuiți.

Oare ce înseamnă să trăiești într-o teamă continuă pentru viață ta, sub bombardamente, știind că în orice moment un glonț, un obuz sau o bombă poate să îți curme viață ta sau a celor dragi ție. Sau dacă nu ti-o va curma, te poate nenoroci pentru totdeauna. Fără apă, fără mâncare, fără căldură, veșnic cu spaima de a nu mai apucă ziua de mâine. Așa trăiesc zeci de milioane de oameni, nu undeva la capătul lumii ci chiar aici în mijlocul nostru.

În momentul în care încercăm, fie și doar pentru un moment, să ne imaginăm această situație, creăm iubire. Creăm iubire din nimic... iar iubirea, cum este mereu, ne împinge în acțiune, pentru că doar iubirea crează, doar iubirea mișcă. Imaginându-ne situația în care sunt ei acum, vom putea spune TE IUBESC”, a scris profesorul clujean.

Mesajul lui Marius Balo integral

Citește mai jos mesajul transmis de Marius Balo integral:

„Iubiții mei,

Am aterizat pe pământ românesc în ziua de Paște, duminică la ora 13:03 pe aeroportul Otopeni și la ora 23:17 pe aeroportul Avram Iancu din Cluj-Napoca. A fost cea mai frumoasă zi din viața mea.

Bunului Dumnezeu trebuie să îi mulțumesc în primul rând, pentru că fără ajutorul Lui nu aș fi supraviețuit acestor 8 ani de zile. Nu neapărat fizic cât mental, sufletește.. au existat momente extrem de delicate, de mare încercare, însă de fiecare dată simțeam o putere, simțeam efectiv resurse nebănuite de energie că se materializau înlăuntrul meu... resurse de curaj și de optimism care mă împingeau efectiv de la spate, sau poate mai corect spus, mă cărau pe brațe. Într-un mod absolut real, cuantificabil, simțeam la nivel celular - chimic dacă pot să spun așa - că fusesem reconfigurat. Am simțit în acest mod fiecare rugăciune, fiecare gând bun care mi-a fost trimis.

Această a fost de fapt una din marile descoperiri pe care le-am făcut în acești ani și încurajarea pe care vreau să o transmit tuturor celor care suferă în aceste momente: fie din pricina vreunui necaz sau a unei boli sau a unui viciu pe care se lupta să îl lepede, sau poate din pricina războiului, sau poate pentru că și-au pierdut economiile sau slujba, sau i-a părăsit prietena sau vreun soț netrebnic și-a părăsit nevasta și copilașii, sau sunt în închisoare, sau în spitale sau suferă de orice altă tristețe.. vreau să-i asigur pe toți că avem resurse înlăuntrul nostru de care nici nu știm. Nu știm pentru că în mod normal nu avem nevoie de ele, însă atunci când dăm de greu ele ne devin disponibile. Aceste resurse sunt nelimitate, nu se diminuează - putem apela la ele atât timp cât avem nevoie - și sunt îndeajuns de puternice, ne energizează într-un mod atât de profund încât să putem să neutralizăm absolut orice obstacol ne-ar ieși în cale, indiferent de cât de înfricoșător sau de dureros s-ar dovedi să fie.

Curaj așadar, iubiții mei, curaj... motivul pentru care se așteaptă de la noi să fim curajoși nu este pentru că am avea în jurul nostru o mulțime de rude și de prieteni care să ne sprijine atunci când s-ar întâmplă să dăm de greu... ci deoarece curajul este dreptul nostru înnăscut, ne naștem cu acest drept, la fel cum ne naștem cu dreptul la cetățenie. Nu degeaba ni se spune, și cu o asemenea emfază: «Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!» Îndrăzniți... deoarece curajul este cheia care dezlănțuie, care eliberează aceste resurse de care va vorbesc.

Doresc de asemenea să îi mulțumesc Unchiului Ion și familiei mele dragi care sunt convins că au suferit de aici, în toată această perioadă, mult mai mult decât am făcut-o eu acolo. De asemenea doresc să îi mulțumesc Ambasadorului României de la Beijing, Dlui Basil Constantinescu, pentru tot sprijinul pe care mi l-a acordat în ultimii 3 ani... cu domnia sa alături nu m-am simțit niciodată singur, oricât de ușor sau de greu s-a dovedit să fie drumul pe care a trebuit să îl parcurg. În mod cu totul special doresc să îi mulțumesc Dnei Ministru Ana Birchall, un om de înaltă structură, deoarece dânsa a fost cea care a inițiat procedura de transferare a mea în România. Sunt convins că aș fi fost demult acasă dacă dânsa ar fi reușit să continue acel demers.

Se cuvine de asemenea să îi mulțumesc Dlui avocat și echipei dânsului, niște oameni cu inimi mari care au făcut atât de multe pentru mine, cu atât mai mult cu cât noi nu suntem o familie cu resurse materiale îndeajuns de semnificative încât să ne putem permite o asemenea reprezentare.

Trebuie de asemenea să mulțumesc tuturor prietenilor și cunoștințelor, vechi și noi, și tuturor românilor, din țară și de peste hotare, pentru că identificându-se cu mine și simțindu-mi suferința, au reacționat imediat. Vocea lor, puternică și clară, o adevărată forță a naturii, a fost factorul decisiv care a determinat guvernanții să ia atitudine. Toți pentru unul și unul pentru toți: voi ați făcut pentru mine, acum este rândul meu să fac pentru voi... îl rog pe bunul Dumnezeu doar să-mi dăruiască putere, pentru ca am o dorință imensă să mă pun în slujba acestui popor, în orice mod mi se va cere.

Nu în ultimul rând doresc să mulțumesc presei din România - presei scrise și presei vorbite - pentru că înțelegând situația în care mă aflam, mi-au sărit în ajutor și au făcut cunoscut necazul meu întregii țări. Acest gest, de a te pune în locul celuilalt și de a încerca să îți imaginezi oare prin ce trece, este trăsătura umană definitorie pe care biologia nu poate să o explice în termeni evolutivi, este trăsătura care trădează amprenta divinității în noi, este particula lui Dumnezeu. Vă mulțumesc prieteni dragi și îl rog pe bunul Dumnezeu să vă dăruiască multe și dese împliniri.

M-a întrebat cineva, imediat după ce am aterizat la Cluj, cum mă simt... și instantaneu mi-a venit în minte Piki. Piki era câinele din ograda bunicilor și pe care trebuia să îl ținem legat pe timpul zilei pentru că nu puteai să te riști să muște pe cineva. El știa una și bună, cei de-ai casei și atât... restul erau lătrați cu mare entuziasm. Seara însă, înainte de culcare, venea Unchiul Ion (care avea atunci și are și acum grijă de gospodărie) să închidă poartă de la intrare și să îl dezlege pe Piki peste noapte. Simțea câinele că vine momentul și începea să tremure tot de emoție și de energie... iar când auzea că a căzut lanțul de la zgarda, vai Doamne, exploda efectiv că o bombă. Dădea vreo trei-patru ture de curte cu viteză fulgerului și apoi nu știa ce tumbe să mai facă de bucurie. Că e liber. Ei bine, așa mă simt și eu acum, că și Piki atunci când se știa dezlănțuit.

Am o energie imensă. Simt că vreau, nu știu.. să mă pornesc într-un pelerinaj prin țară, simt că vreau să alerg un kilometru pentru fiecare zi în care am fost întemnițat acolo. Să strâng mâna fiecărui om care-mi va ieși în cale, să îmbrățișez fiecare suflet care-mi va ieși înainte și să ascult necazurile tuturor celor care vor dori să îmi vorbească... pentru că doar așa, împărtășindu-ne necazurile unii altora, vom ajunge să ne împărtășim și bucuriile.

Permiteți-mi, în încheiere, să spun câteva cuvinte în sprijinul fraților și surorilor noastre din Ucraina care suferă atât de mult în aceste momente și să va îndemn că așa cum v-ați identificat cu mine, încercând să va imaginați oare prin ce trece acest om... și vizualizând, ați acționat - tot așa, v-aș ruga, să încercăm să ne identificăm, doar pentru o clipă, cu acești oameni năpăstuiți.

Oare ce înseamnă să trăiești într-o teamă continuă pentru viață ta, sub bombardamente, știind că în orice moment un glonț, un obuz sau o bombă poate să îți curme viață ta sau a celor dragi ție. Sau dacă nu ti-o va curma, te poate nenoroci pentru totdeauna. Fără apă, fără mâncare, fără căldură, veșnic cu spaima de a nu mai apucă ziua de mâine. Așa trăiesc zeci de milioane de oameni, nu undeva la capătul lumii ci chiar aici în mijlocul nostru.

În momentul în care încercăm, fie și doar pentru un moment, să ne imaginăm această situație, creăm iubire. Creăm iubire din nimic... iar iubirea, cum este mereu, ne împinge în acțiune, pentru că doar iubirea crează, doar iubirea mișcă. Imaginându-ne situația în care sunt ei acum, vom putea spune TE IUBESC.

Trăim în aceste zile momente istorice, momente de mare însemnătate, chiar dacă poate nu simțim că ar fi așa. Îndemnul, venit de peste generații, de a ne ridică la semnificația acestui moment este datoria generației noastre, este partea noastră de responsabilitate față de umanitate și față de poporul din care facem parte.

De ce spun acest lucru? Pentru că dacă ne întoarcem cu față înspre trecut, dacă privim în istorie - în ochii învățătorului care nu ne minte niciodată - reușim să distingem un tipar care se repetă mereu. Fiecare generație trebuie să redescopere, să reinventeze clasicii. Așa cum astăzi privim la încercările prin care au trecut vechii românii și mai înaintea lor vechii grecii, așa vor privi și urmașii noștri înspre noi, peste alte generații.

Fiecare generație trebuie așadar să redescopere, să reinventeze clasicii. Pentru generațiile care ne vor urmă trebuie să devenim noi clasici, așa cum grecii și românii de demult sunt eroii clasici pentru noi. Această responsabilitate nu poate fi ocolită și nu poate fi refuzată, poate fi doar asumată. Este o moarte într-un fel, o transformare, dar și o renaștere. Prin ceea ce facem noi astăzi îi împuternicim, le dăm putere copiilor noștri și copiilor lor să înfrunte cu bărbăție și ei chemarea la responsabilitate a generației lor... pentru că, repet, absolut fiecărei generații i se cere la un moment dat - mai devreme sau mai târziu - să se arate vrednici de semnificația momentului, să se ridice la nivelul de înalta structura al înaintașilor lor.

Acesta a fost datoria omenirii de la începutul civilizației și va continuă să fie atât timp cât oamenii vor trăi pe acest pământ. Nu e nimic special în asta, doar că acum, în acest moment, chemarea ne-a venit nouă. It's just our turn, is all.

Temându-ne și ascunzându-ne, vom pierde. Va rog să nu mă înțelegeți greșit, și mie îmi este teamă. Însă dacă stăm să analizăm puțin vom înțelege că pentru ce avem acum de făcut, NU AVEM NEVOIE DE CURAJ. Deoarece știm de pe acum rezultatul, știm de pe acum că vom fi învingători. Cum știm acest lucru? Înțelegând faptul că suntem nenumărați.

Stalin a întrebat la un moment dat: «Câte divizii are Papa?» Papa nu are divizii, Papa are inimi. Dumnezeu are inimi... iar acest conflict nu va fi câștigat nici cu tăria brațelor nici cu tăria picioarelor. Acest conflict va fi câștigat cu inimile. Este un conflict al inimilor. Inimile noastre sunt nenumărate, iar celălalt super-organism (China-Rusia) nu are inimă deloc. Știu pentru că am trăit acolo 8 ani de zile și fără să va spună nimeni, în adâncul sufletului sunt convins că o simțiți și Dumneavoastră.

Am să revin zilele următoare cu câteva precizări suplimentare. Am ținut însă, neapărat, să precizez acum aceste aspecte. Fiecare moment contează... și totul ține doar de noi. Noi suntem cei cei care va trebui să împingem acele pisici grăsune de la vârf să acționeze. De capul lor nu se vor urni niciodată, însă îmboldite vor face ceea ce le vom spune NOI. Slavă România! Slavă Ucraina!

Vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru gândurile bune, pentru susținere, pentru rugăciunile Dumneavoastră pentru mine în toți acești ani. Va mulțumesc pentru răbdarea de a citi acest mesaj și dând slavă bunului Dumnezeu, Îl rog să va binecuvânteze în această Săptămâna Luminată a Sfintelor Paști și în fiecare zi care va urmă”

CITEȘTE ȘI:

Marius Balo a ajuns la Cluj: „E cea mai fericită zi din viaţa mea”. Cum arată clujeanul după opt ani petrecuți în închisoare? FOTO

Mesajul lui Marius Balo, pentru toți românii: „Efortul pe care l-ați făcut ca să-mi fiți alături mă face să fiu mândru că sunt român”