Sport

INTERVIU Confesiunile lui Mihai Teja: „Sunt un antrenor ambițios, exigent și dornic de performanță"

Mihai Teja se declară un om modest, cu suflet mare, și un antrenor dornic să facă performanță la cel mai înalt nivel.

A fost nevoit să renunțe prematur la cariera de jucător, dar fotbalul i-a rămas în continuare în sânge. A strâns din dinți și a muncit până și-a văzut visul cu ochii. Acum este considerat unul dintre cei mai promițători tineri tehnicieni din România.

La 35 de ani, Mihai Teja a preluat o echipă aflată în moarte clinică, dar a reușit să o resusciteze la timp. A readus-o la doar două puncte de salvarea de la retrogradare, după ce a obținut patru victorii în șase meciuri. „Sunt încrezător că ne putem salva. Universitatea Cluj merită să joace în Liga I”, este optimist Teja, aflat la prima sa experiență ca antrenor principal.

Reporter: Domnule Teja, sunteți mai bine de două luni la Universitatea. Ce ați găsit aici?

Mihai Teja: Am găsit o familie unită, o ambianță foarte bună din toate punctele de vedere, este o legătură foarte strânsă între noi. Și suporterii fac parte din această familie. Sper să avem rezultate să întregim și mai mult acest grup.

Vă aflați la prima experiență ca antrenor principal. V-a fost greu să acceptați această provocare?

Nu mi-a fost deloc greu. Îmi doream de multă vreme, pentru că am avut o experiență foarte bună alături de Mircea Rednic și alți antrenori cu care am lucrat. Am învățat foarte multe și mi-am dorit să fac și acest pas. A fost un vis pentru mine, mă bucur că mi l-am îndeplinit. Sper ca la rândul meu să îndeplinesc alte vise, cele ale suporterilor Universității.

Puteți salva echipa de la retrogradare?

Da, sunt încrezător, îmi doresc foarte mult. Încerc să dau tot ceea ce am învățat ca antrenor secund ca să putem să salvăm această echipă.

Fotbalul, cea mai mare pasiune a sa

Cum vede Mihai Teja fotbalul?

Pentru mine, fotbalul este o pasiune foarte mare. Este lucrul cel mai plăcut din viața mea și îmi doresc o carieră foarte lungă în acest domeniu.

Sunteți adeptul stilului de joc italian?

Nu neapărat. Am urmărit mai multe stiluri de joc, cel spaniol, italian, englez... Am luat ce cred eu că e mai bun din fiecare stil. De exemplu, faza defensivă și organizarea le-am preluat după stilul italian, iar faza ofensivă după stilul spaniol. E o combinație. Vreau foarte mult ca echipa mea să joace un fotbal spectaculos, plăcut ochiului.

Ce sistem de joc preferați?

La „U” folosesc 4-2-3-1 și uneori 4-4-2.

Se inspiră de la Guardiola și Klopp

Ați absolvit cursurile Școlii de la Coverciano. Nu mulți antrenori au trecut pragul acestei școli....

E o experiență unică, m-a ajutat foarte mult în ceea ce am realizat până acum. Am avut ocazia să vorbesc cu mai mulți antrenori de mare experiență, de la care am învățat foarte multe lucruri.

Aveți un anumit model de antrenor?

Modele sunt antrenorii de succes. Guardiola, Massimiliano Allegri, Jurgen Klopp... antrenori care au realizat ceva în viață și în sport.

Cum ați ajuns să lucrați cu Mircea Rednic?

Cu Mircea Rednic am lucrat în 2006, la Vaslui. El căuta un preparator fizic, iar Ionuț Badea a fost cel care m-a recomandat. Am stat patru luni la echipă, după care am venit la Dinamo ca antrenor secund. Iar de atunci am rămas secund.

Cum e antrenorul Mircea Rednic?

M-am înțeles foarte bine cu el. Este foarte exigent în ceea ce face, am învățat multe lucruri de la dânsul. Va rămâne tot timpul un model pentru mine.

Sunteți și dvs. exigent cu jucătorii?

Sunt exigent când responsabilizez pe cineva și îmi doresc foarte mult să se supună la ceea ce spun eu. Sunt și momente în care îi las mai liberi, dar în ceea ce vreau eu să fac, sunt foarte exigent. Îmi doresc foarte mult să realizez ceva, sunt foarte ambițios, vreau să câștig tot timpul și să las ceva în urma mea.

Și-a încheiat prematur cariera

Ce ne puteți spune despre cariera dvs. de fotbalist?

Am făcut junioratul la Steaua, după care am trecut și pe la echipa mare. Dar, din păcate, am avut o problemă de sănătate și a trebuit să mă opresc. Mi s-a descoperit sindromul Wolff-Parkinson-White la inimă, un fel de tahicardie. La efort foarte mare inima începea să bată foarte repede şi nu mai puteam să fac faţă efortului. Astfel a trebuit să renunț la fotbal.

V-ați fi dorit să deveniți un fotbalist cunoscut?

Mi-am dorit foarte mult să joc fotbal, pentru că e pasiunea mea. Am rămas în acest sport, deoarece am trăit foarte mult pentru acest vis. Am suferit foarte mult când a trebuit să renunț la fotbal, am crezut că totul se termină pentru mine, dar în viață ai și a doua șansă și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am făcut.

Care sunt cele mai importante momente din cariera dvs.?

Câștigarea campionatului cu Dinamo ca antrenor secund, participarea în două ediții de Liga Campionilor cu Steaua și faptul că am lucrat la Standard Liege. Cel mai important e însă funcția de antrenor principal al Universității. Mi s-a îndeplinit un vis!

Cum a fost experiența din Belgia?

Este ceva extraordinar. Am stat un an de zile, am învățat foarte multe. Am văzut ce înseamnă fotbalul de performanță, o mentalitate sănătoasă și fotbalul adevărat.

„Când eram mai mic, eram mai rușinos de felul meu”

Unde vă veți petrece sărbătorile de iarnă?

Crăciunul îl voi petrece alături de familia mea la București, iar Revelionul împreună cu prietenii.

Ce făceați de sărbători când erați mic?

Așteptam cu mare drag Crăciunul și pe Moș Nicolae. Și acum dacă îmi dăruiește cineva un cadou, mă simt foarte bine, pentru că este cel mai frumos sentiment. Dar prima oară trebuie să oferi ca să primești.

Mergeați la colindat?

Până în clasa a doua. Eram mai rușinos de felul meu, mai timid, mergeam mai mult pe la rude. Pe la bunici, unchi, de unde știam că și primesc mai mult (râde).

Vă amintiți un cadou mai special pe care l-ați primit când erați copil?

Îmi aduc aminte că într-un an am primit o minge cu autografele generației ’86, care a cucerit Liga Campionilor. Părinții mei știau foarte mult că îmi doresc acest lucru și au făcut tot posibilul să-mi îndeplinească dorința. Pe vremea aceea eram junior la Steaua, iar tatăl meu îl cunoștea pe antrenorul de la grupa respectivă și l-a rugat frumos să se ducă la Marius Lăcătuș și să-i  ceară o minge cu toate semnăturile jucătorilor care au câștigat Champions League. Am fost foarte încântat, am pus mingea pe bibliotecă. O mai am și acum.

Cine împodobește bradul în familia Teja?

Eu cu soția. Deocamdată, nu avem copii, dar ne dorim foarte mult să avem.

Îi ajută pe oamenii nevoiași

E Mihai Teja un Moș darnic?

Da, sunt darnic în special cu oamenii mai amărâți, nevoiași. Sunt și cu familia mea, dar în special cu persoanele care într-adevăr au nevoie. Nu-mi place să văd un cerșetor pe marginea drumului care bea ori face alte prostii cu ceea ce îi dăruiesc. Îmi place să-i dau unui amărât, unui pensionar sau unui copil, să știu că îl ajut cu ceva.

Aveți un motto după care vă ghidați în viață?

Sinceritate, corectitudine!

Cum a fost anul 2013 pentru dvs.?

A fost un an foarte bun, începând cu plecarea mea la Standard Liege, unde am realizat o performanță foarte mare. Nimic nu se compară însă cu venirea mea la Universitatea în funcția de antrenor principal.

Ce vă propuneți pentru anul viitor?

Să salvez echipa de la retrogradare, să fie toți sănătoși și să dau cât mai multă satisfacție acestui club.

Care sunt pasiunile dvs.?

Ador tenisul de câmp și tenisul de masă. De asemenea, îmi place foarte mult să mă relaxez uitându-mă la filme.

„Încep să mă atașez de echipă, de suporteri, de atmosfera care ne înconjoară și tot ce înseamnă climatul Universitatea Cluj. Îmi doresc foarte mult să fac performanță, să salvez echipa de la retrogradare”, Mihai Teja, antrenor „U” Cluj

„Mihai Teja va fi cel mai bun din România, ascultaţi-mă pe mine! Anul viitor el va fi antrenorul anului”,  Dumitru Dragomir, fost președinte LPF