Sport

EXCLUSIV: Prezenţă surpriză la Cluj. Victor Hănescu dă restart în tenisul românesc - INTERVIU

Monitorul de Cluj a profitat de prezenţa lui Victor Hănescu (34 de ani) în aceste zile la Cluj, în calitate de susţinător moral şi sparring-partner al echipei României de Cupa Davis pentru meciul cu Spania din weekend şi l-a provocat la un dialog

Victor Hănescu, ultimul tenisman român care a pătruns în prima jumătate a Topului 100 ATP la simplu, e decis să dea un restart vieţii sale din tenis şi să investească timp şi energie în pregătirea şi naşterea unei noi generaţii de jucători, antrenaţi sportiv şi mental la cele mai înalte standarde.

Monitorul de Cluj a profitat de prezenţa lui Victor Hănescu (34 de ani) în aceste zile la Cluj, în calitate de susţinător moral şi sparring-partner al echipei României de Cupa Davis pentru meciul cu Spania din weekend şi l-a provocat la un dialog despre stadiul carierei sale, cele mai deosebite amintiri, proiectele din tenis şi cum crede că ar putea renaşte tenisul masculin autohton, după modelul de la feminin.

Prezenţa ta la antrenamentale de Cupa Davis a surprins pe toată lumea. În ce context ai venit la Cluj?

Andrei Pavel m-a invitat să vin alături de echipă, să îi susţin, să îi ajut la antrenamente şi bineînţeles că îmi face plăcere, mereu am fost alături de ei, inclusiv când am fost plecat am ţinut legătura cu ei. Dar fiind acasă, nemaiavând competiţii acum, mi-a fost mult mai uşor şi am venit cu drag.

Relaţia ta cu Cupa Davis a fost marcată uneori de tensiuni, cum a fost în anul dinaintea retragerii tale oficiale, din 2014...

Au fost nişte discuţii la un moment dar am trecut peste, lucrurile s-au reglat, a fost un moment când am simţit că nu mai pot să dau totul pe teren pentru Cupa Davis şi am preferat să mă retrag, să îi las pe cei mai tineri, pentru că aşa am simţit că aşa este normal; atât timp cât simţeam că şi fizic nu mai pot să duc un meci 100%, era clar că trebuie să vină cei mai tineri.

Care rămâne cea mai frumoasă amintire din Davis Cup pentru tine?

Eu zic că este cea de la Braşov cu Belarusul, din 2005 sau 2006, când a trebuit să joc meciul decisiv; eram mai tânăr, aveam 23 de ani, a fost ca un test de maturitate pentru mine şi am reuşit să câştig; echipa s-a dus în sferturile Grupei Mondiale. A fost un meci special pentru mine.

Cel mai mare regret?

Mi-aduc aminte de un meci cu Ecuadorul, eu jucam în a treia zi, am jucat primul meci (al zilei, n.red.), dacă aş fi câştigat acel meci se încheia şi era victoria României. Ştiu că am avut minge de meci, m-au furat arbitrii atunci, au dat o greşeală de picior şi am pierdut după 5 ore de joc şi de emoţii şi de supărare am plâns, a trebuit să mă descarc şi am fost foarte dezamăgit la vremea aia, dar noroc că au câştigat. Sabău (Răzvan Sabău, n.red.) parcă a jucat ultimul meci şi atunci a reuşit să câştige echipa.

Eşti practic ultimul român care a pătruns în Top 50 ATP, ai ajuns până pe locul 26. De ce nu mai avem jucători în Top 100?

Eu zic că nu se investeşte, în tenisul din România. Ca să ai rezultate astăzi, în orice sport, trebuie să investeşti mulţi bani.

Cine ar putea investi?

Trebuie gândit un program, Federaţia poate gândi un program prin care să strângă cei mai talentaţi copii, să le aducă specialişti, oameni care au făcut performanţă şi care să îi ghideze, fără să bâjbâie, să zică „asta facem şi asta o se întâmple”, să aibă o reţetă.

La fete vorbim de un val de performanţe. Nu crezi că dacă ar fi o lipsă de investiţii generalizată, probabil nu ar fi nici aceste rezultate?

A fost efort personal, talent şi clar, pe undeva nivelul la fete este mai permisibil, e un pic mai uşor de ajuns. Ne uităm la jucătoare de Top eliminate în Turul 1, Turul 2. La băieţi nu prea vezi lucrul ăsta, Djokovic să piardă în turul 1, sau în mod excepţional. La băieţi este o constanţă foarte puternică şi ca să ajungi şi să spargi acest Top 100 trebuie să fii foarte bine pregătit la toate capitolele şi să ai nişte oameni care să te îndrume bine.

E nevoie de investiţii mai mari la băieţi?

Poate de mai lungă durată şi poate chiar de specialişti mai buni.

Care este povestea proiectului acesta, „Train like a Pro”, asumat acum de Federaţie?

Sunt fondator al acestui proiect şi Federaţiei i-a plăcut ideea şi conceptul şi au vrut să facem un parteneriat prin care ei trimit în fiecare tabără de acest fel câte 3 copii, cu performanţe notabile, pe care ei îi selectează. Aş vrea să le arăt ce înseamnă o pregătire profesionistă, cum se antrenează copiii în străinătate, cum se antrenează un jucător profesionist şi să îşi dea seama încă de mici ce îi aşteaptă pe parcursul carierei şi ce înseamnă o pregătire completă.

Cine se ocupă de pregătire?

Eu o să fiu prezent, dar o să aduc pe partea de psihologie sportivă doi psihologi din străinătate cu care am colaborat pe finalul de carieră. Am învăţat foarte multe lucruri frumoase, am descoperit lucruri noi şi cred că sportul românesc sau poate chiar tenisul are nevoie de acest aspect. Vedem des, ştiu eu, finale ratate, clacăm în momentele importante. Şi cred că aceasta este cheia unde pot să se schimbe anumite lucruri.

Cum se suţine proiectul?

Momentan plătesc copiii, este un preţ adaptat pentru România (2.800 de euro per stagiu, prima ediţie beneficiind de un preţ promoţional de 930 de euro) pentru că altfel ar fi foarte scump, venind şi specialişti din străinătate. Dar Federaţia clar se implică cu aceşti copii talentaţi, care sunt sprijiniţi de ei şi în timp clar că ne dorim să găsim şi sponsori care să preia din costurile copiilor.

Tenisul rămâne un sport scump?

Este un sport scump, cu cât vrei specialişti mai buni trebuie să investeşti mai mult, dar eu cred că am arătat că şi fără bani am reuşit, cu şansă, bineînţeles, cu dorinţă, cu şansă, să ajung la performanţă, nu am avut părinţi cu bani, sprijin fantastic, dar cu anumiţi sponsori, cu puţin ajutor, cu talent, cu muncă, se pot realiza.

Cât de mult a influenţat succesul fetelor de la tenis, în frunte cu Simona Halep, atracţia tinerilor faţă de acest sport, comparativ cu momentul când ai început tu tenisul?

Îmi aduc că la vremea când am început eu nu aveam foarte modele. Singurul care era, era Andrei Pavel, am jucat multe turnee, chiar ne-am „tras” unul pe altul, ne-am motivat, faptul că acum sunt atât de multe fete cred că asta creează o emulaţie şi atunci este mult mai uşor pentru cei tineri să vadă că este posibil şi că se poate, când ai aceste exemple.

În cât timp crezi că un jucător român mai poate „sparge” Top 100 la simplu? Marius Copil are un serviciu redutabil, dar urcă greu spre primii 100.

Eu cred că Marius are şansa şi zic că ar trebui să facă pasul în următorii doi ani, dar pe termen lung eu cred că e nevoie de zece ani ca să creezi o generaţie nouă, să schimbi puţin mentalitatea, să vii cu lucrui noi care să îi ajute.

Te-a inspirat în vreun fel modelul Gică Hagi în ideea de a creşte noile generaţii?

Sigur că m-a inspirat Gică Hagi, e de apreciat ce a făcut, a luat un lucru de la 0, a format sportivi, a creat o şcoală, o Academie şi este un început în fotbalul românesc, poate în următorii zece ani de acolo o să vină jucători de valoare, jucători pregătiţi complet. Îmi doresc şi eu clar să fiu poate un deschizător de drumuri în direcţia asta, pe tenis şi să vin cu ceva nou şi totuşi e păcat că foarte mulţi din sportivii care au făcut performanţă la noi nu s-au implicat atât de mult sau au făcut în alte părţi, cred că ar fi fost mult mai benefic pentru noi dacă ar fi stat acasă.

Care este stadiul carierei tale de jucător?

Nu am mai jucat atât de mult, puţin la începutul anului, dar simt că nu mai am acea energie, nici de a călători atât de mult, îmi doresc şi să fiu mai mult cu familia acasă. Cred că am făcut tot ce am putut mai bine în acest sport şi cred că e timpul să încep o nouă aventură sau să fie chiar un nou început pentru mine. Şi legat de proiecte o să merg pe acest "Train like a Pro", care probabil o să fie în jur de 2-3 ediţii în fiecare an şi să continuăm bineînţeles cu o şcoală de tenis în Bucureşti, unde cine este interesat sau cine crede că aceste proiecte arată că se poate face ceva să vină la Bucureşti.  Colaborez şi cu Firicel Tomai, antrenorul care a fost alături de mine şi de Simona (Simona Halep, n.red.), clar că putem să ajutăm mulţi copii, să ne ocupăm de o generaţie nouă.

Care rămâne cel mai frumos episod legat de cariera ta individuală?

Mereu îmi aduc aminte cu drag de sfertul de finală de la Roland Garros cu Federer, turneul câştigat la Gstaad, am avut turnee câştigate la dublu.

Interviu realizat de Ovidiu Cornea