Sport
Atunci când modestia întâlnește aroganța. „E Remus Câmpeanu, mă, o legendă!” – „Așa, și?”
Legenda vie a Universității, Remus Câmpeanu, prezent ori de câte ori poate la meciurile echipei sale de suflet, a urmărit partida cu CS Mioveni singur, retras undeva lângă masa presei.
Imediat după fluierul final al meciului, omul pe care suporterii l-au purtat pe brațe după finala Cupei din 1965, a fost nefericitul protagonist al unui moment stânjenitor.
În timp ce încerca să pătrundă agale pe culoarul de acces spre vestiare, Remus Câmpeanu a fost oprit de un agent de pază care l-a luat la rost și i-a pus mâna în piept. Modest, fostul fotbalist și-a arătat legitimația, însă gestul agentului a fost văzut de ziariștii de la masa presei, dar și de câțiva suporteri, care au sărit imediat la gâtul acestuia.
„Măcar un pic de respect, mă, nu pot să cred așa ceva! E Remus Câmpeanu, mă, e un simbol pentru ”U”!”, i-au strigat fanii omului de ordine, iar reacția sa a fost una incredibilă. „Așa, și? Hai, lasă-mă!”, le-a răspuns individul suporterilor, pe un ton sfidător.
Că nu ești microbist, dar trebuie să îți faci datoria la un meci de fotbal, este acceptabil. Că nu știi cine este sau nu îl recunoști pe Remus Câmpeanu poate fi, de asemenea, de înțeles, mai ales dacă nu ești un împătimit al fotbalului. Dar să le răspunzi celor care îți atrag atenția că domnul cu o vârstă respectabilă (79 de ani) este o legendă vie a clubului cu „așa, și?”, dă dovadă de o lipsă de educație și respect care nu face cinste fenomenului ”U”.
Cine este Remus Câmpeanu?
Născut și crescut la Cluj-Napoca, fostul fundaș stânga a fost ”U”-ist de mic copil, dezvăluind într-un interviu mai vechi că mergea la stadion la meciurile echipei cu frații săi mai mari. Ulterior, întreaga carieră și-a dedicat-o clubului studențesc, cu care a ridicat deasupra capului o Cupă a României în 1965 – singurul trofeu major din palmaresul clubului – într-o finală de vis cu Dinamo Pitești, 2-1, în care Câmpeanu a și marcat un gol esențial. După ce a agățat ghetele în cui, fostul fotbalist a devenit președintele Universității Cluj, fiind într-o vreme președintele consiliului de administrație iar mai apoi președintele de onoare al clubului.
