Ştiri din Transilvania
Lopată din lemn, veche de 4.000 de ani, găsită pe traseul A3. Cele mai spectaculoase descoperiri, între Nădășelu-Zimbor
O lopată din lemn și alte piese arheologice din Epoca Bronzului au fost descoperite pe traseul Autostrăzii Transilvania. Specialiștii sunt surprinși de condițiile bune în care se află.
Lopată de lemn, descoperită pe A3 / Foto: Facebook - Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă - Zalău
O lopată din lemn, veche de peste 4.000 de ani, a fost descoperită pe traseul din Sălaj al Autostrăzii Transilvania. Cele mai spectaculoase descoperiri au fost făcute între Nădășelu și Zimbor, potrivit specialiștilor.
Lopata, alături de alte piese arheologice, fac obiectul expoziţiei temporare „Prezent şi trecut - Infrastructură şi Arheologie”, găzduită în această perioadă de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
„Expoziţia şi-a propus să prezinte o parte din descoperirile cele mai recente efectuate cu ocazia cercetărilor arheologice preventive de pe trei loturi ale autostrăzii Transilvania. Este vorba de două loturi cuprinse între Nădăşelu şi Poarta Sălajului, respectiv lotul de pe valea Bacăului, cuprins între Nuşfalău şi limita de judeţ cu Bihor. Atât prin intermediul unor artefacte descoperite pe autostradă, cât şi prin intermediul informaţiei transmisă pe calea posterelor şi a fotografiilor, am încercat să prezentăm pentru publicul larg rezultatele acestei campanii care a durat câteva luni de zile, din primăvara până pe la începutul toamnei anului 2021, cu specificaţia că am avut parte de săpături şi în anul 2022 într-o zonă unde există morminte tumulare de la începutul epocii bronzului", a precizat vineri, pentru agerpres.ro, Ioan Bejinariu, arheolog în cadrul muzeului din Zalău.
Descoperirile de pe A3, analizate de specialiști clujeni și sălăjeni
Potrivit acestuia, cele mai spectaculoase descoperiri au apărut într-unul dintre siturile localizate între Sâcraiu Almaşului şi Sutoru (între Nădășelu și Zimbor). Arheologii au găsit structuri de lemn de aproape 4.000 de ani, aparţinând cel mai probabil unor gropi de provizii, fântâni sau chiar hambare.
Datarea a stabilit momentul în care lemnul folosit la amenajarea acestei structuri a fost tăiat. Este vorba despre un interval cuprins între 1918 î. Chr. – 1621 î. Chr., ceea ce corespunde perioadei epocii bronzului.
„S-a păstrat foarte bine lemnul cu care au fost amenajate aceste structuri. În cazul gropilor de provizii vorbim despre căptuşeala pereţilor cu împletitură, realizate din nuiele de alun, într-o tehnică ce seamănă foarte bine cu cea din care sunt confecţionate coşurile de nuiele din ziua de azi. Această împletitură avea şi rolul de a consolida pereţii gropii, pentru că erau săpate într-un sol destul de afânat, dar şi de a proteja oarecum de asaltul rozătoarelor.
Aici am găsit un obiect care înseamnă foarte bine cu o lopată de lemn cu care, în trecut, oamenii de la ţară obişnuiau să vânture cerealele, pentru a le grăbi uscarea. Acesta ar fi un indiciu că avem de-a face cu nişte structuri pentru păstrarea proviziilor. Am avut oportunitatea de a realiza analize de radiocarbon pentru a stabili vârsta aproximativă sau perioada aproximativă când aceste structuri cu lemn au fost realizate. Analizele au fost procesate la laboratorul din Debreţin şi în cazul a două dintre complexe, au fost datate în plină epoca bronzului, undeva între 1918 şi 1621 înainte de Hristos.
O altă groapă, tot aşa, cu pereţii amenajaţi cu lemn, are o datare care se plasează undeva între secolele VII-VIII, după Hristos, deci în perioada migraţiilor. La ora actuală lucrăm încă împreună cu colegi de la Cluj-Napoca, pedologi şi specialişti în lemnul fosil, pentru a stabili cu exactitate soiul de lemn care a fost folosit, dar mai mult decât atât, să încercăm să elucidăm ce anume a permis păstrarea în condiţii aşa de bune a lemnului, vreme de aproape 4.000 de ani”, a adăugat Ioan Bejinariu.
CITEȘTE ȘI:
