TIFF

Experiența din culisele TIFF: „Poate fi stresant, n-am să mint, dar îmi place foarte mult!”

Festivalul Internațional de Film Transilvania este un loc unde nu se adună doar filme din diferite țări și culturi, ci și oameni cât mai diverși în ceea ce privește personalitatea și abilitățile lor.

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) este un loc unde nu se adună doar filme din diferite țări și culturi, ci și oameni cât mai diverși în ceea ce privește personalitatea și abilitățile lor| Foto: Aurel-Constantin Bîrliba - monitorulcj.ro Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) este un loc unde nu se adună doar filme din diferite țări și culturi, ci și oameni cât mai diverși în ceea ce privește personalitatea și abilitățile lor| Foto: Aurel-Constantin Bîrliba - monitorulcj.ro

 

 


Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) este un loc unde nu se adună doar filme din diferite țări și culturi, ci și oameni cât mai diverși în ceea ce privește personalitatea și abilitățile lor, toți uniți cu scopul de a livra un produs de cea mai înaltă calitate publicului, acesta fiind însuși TIFF-ul.

 


De la voluntariat la tradus filme

Matei Miron, un tânăr traducător și coordonator de subtitrări, a relatat reporterilor monitorulcj.ro experiența sa de la TIFF, lungă, dar din detaliile oferite și pasiunea cu care a vorbit, reiese că este și foarte frumoasă. 

„Experiența mea cu TIFF a început din 2019. Toți anii mei de voluntariat au fost aparte. În primul an eram începător, nu știam nimic, apoi în 2020 din motive evidente s-a schimbat formatul, în 2021 începeau să se mai trezească lucrurile după pandemie, iar apoi în 2022 am făcut o treabă atât de bună în opinia festivalului încât m-au trimis la altul, în Thesaloniki, alt TIFF. Sunt măcar vreo 4 TIFF-uri în lume, cel mai mare fiind din Toronto. Dacă numele orașului începe cu T, e TIFF”, a declarat Matei Miron.


Matei Miron| Foto :Aurel-Constantin Bîrliba - monitorulcj.ro

Tânărul a fost timp de 4 ani voluntar în cadrul TIFF și după și-a urmat vocația și a devenit coordonator de subtitrări.

„Timp de 4 ani am fost voluntar, iar în 2023 am văzut că este un post liber pe partea de traduceri, de subtitrări. Nu a contat neapărat că am fost voluntar pe cât pur și simplu că mi-am trimis CV-ul și am avut norocul să mă ia. Ăsta e deja al doilea meu an pe postul de coordonator de subtitrări. E un job care poate fi stresant, n-am să mint, dar îmi place foarte mult.
Coordonarea de subtitrări presupune ca la început de martie când vin filmele pentru TIFF, să-mi adun echipa mea de traducători care lucrează de peste tot din țară, Timișoara București, evident și Cluj. Pe lângă faptul că și eu mai traduc unele filme, mai pasez unele și la alți traducători care lucrează în funcție de specificul filmului. Am un traducător care știe bine franceză, logic îi dau un film francez. Am un traducător care știe bine argoul din limba respectivă, îi dau filme cu hip-hop-eri. Am un grup de vreo 20 de oameni. Într-un mod mai informal e ca și cum aș fi dirigintele lor la clasă.
Mă pasionează filmul, mi-a plăcut dintotdeauna și mi-am dat seama că aș vrea să lucrez în industria asta indiferent dacă este în fața camerelor sau în spatele lor, îmi place că vreau să contribui la industria asta într-un fel sau altul.
 Mi-am dat seama în ultimii ani că energia în Cluj, cât timp este TIFF-ul, e inegalabilă față de restul festivalurilor, deși îmi plac și merg la toate. Electricul fiind la Bonțida, atmosfera e cumva izolată față de Cluj, cumva și la Untold pentru că totul e concentrat în zona arenei. În schimb la TIFF sunt tot felul de locații în tot orașul și oriunde ai merge orașul e împânzit de afișe, steaguri roșii cu TIFF, voluntari și angajați cu badge-uri. Mi se pare că este o atmosferă foarte vioaie, mai ales seara, când sunt proiecțiile în Unirii”, a adăugat tânărul traducător.


„Te-ai gândi că ploaia poate speria lumea la TIFF”

Matei și-a adus aminte de proiecția filmului „Nasty” de duminică seara din Piața Uniri. Chiar dacă furtuna și-a făcut apariția, cinefilii au rămas cu ochii atenți la marele ecran.

„Ieri (16 iunie – n.red.) am fost la «Nasty», filmul despre Ilie Năstase și fix pe la jumătatea proiecției a început ploaia. Te-ai gândi că asta poate speria lumea, dar majoritatea s-a dus undeva unde era acoperit sau undeva unde puteau să deschidă umbrelele fără să acopere filmul pentru ceilalți spectatori. A fost foarte amuzant cum bătea vântul care mișca ecranul și în general toți am crezut că e un efect al filmului. Lumii i-a plăcut, mai ales și la final când a apucat să vorbească cu Ilie Năstase.


Pentru experiențe din astea, TIFF-ul este un festival la care merită să te duci, în orice formă, fie ca voluntar, fie ca angajat sau ca simplu spectator.

Cel mai complicat în ceea ce privește poziția pe care o am este și felul în care-mi organizez timpul. Cumva haosul începe imediat după ce se termină sezonul de Paște, 1 mai. Atunci începe să vină valul de filme. Șefii festivalului încearcă să aducă și filme de la Cannes, care este în  mai. În același timp mai am și un job full-time de care trebuie să mă ocup, așa că trebuie să balansez timpul între aceste două lucruri în așa fel încât să-mi îndeplinesc sarcinile la timp și să le fac și bine”, a adăugat Matei.

Publicul cu umbrele la filmul „Nasty”| Foto: Eliza Lucaciu - monitorulcj.ro

Recomandările unui coordonator de subtitrări de la TIFF:

  • Sconcs/Skunk- „Un film care te lovește prima dată când îl vezi, nu este pentru cei slabi de inimă.”
    „Liam ajunge la adolescenţă după o copilărie plină de abuzuri şi violenţă. Confuz şi lipsit de direcţie, Liam ar da orice pentru a se rupe de trecut şi a o lua de la capăt. Film bazat pe evenimente petrecute în realitate.”
  • My Dinner with Andre/ Cina mea cu Andre „Este un film clasic despre doi oameni care se întâlnesc la un restaurant și vorbesc, exact așa cum vorbim noi acum.” „Wallace şi Andre sunt prieteni de-o viaţă, dar nu s-au mai văzut de cinci ani. În sfârşit, se întâlnesc la cină. Andre, pe vremuri un reputat regizor de teatru, a lăsat New York-ul în urmă pentru a călători prin lume. În acelaşi timp, Wallace şi-a văzut mai departe de cariera de dramaturg, dar fără să se bucure de vreun succes răsunător. Odată aşezaţi la masă, Andre îi împărtăşeşte amicului său aventuri ieşite din comun, iar Wallace nu se poate abţine să nu remarce cât de diferite sunt acum perspectivele lor asupra lumii.”
  • Daaaaaali!-„Am avut onoarea să traduc acest film care vrea să fie o autobiografie a lui Slavador Dali, dar în același timp nu vrea să fie deloc. Sunt straturi, peste straturi, peste straturi și când crezi că s-a terminat te mai lovește cu unul, ca în Inception-ul lui Nolan.” 
    „O tânără jurnalistă se întâlneşte în repetate rânduri cu Salvador Dalí pentru a realiza un documentar, doar că se tot întâmplă lucruri care amână începutul filmărilor...”

Matei a mai declarat că „mereu vor fi surprize în funcție de cum vin filmele de la distribuitori sau producători. Sunt unii care vor să fie siguri că totul e ok și sunt alții care le trimit efectiv în ultima secundă. Mai sunt situații din astea în care anticipăm să fim în situații de criză. Avem un film surpriză a cărui proiecție va fi sâmbătă și abia vinerea trecută am primit materialele, iar acum încă este la tradus. Mai sunt filme la care este nevoie de timp pentru a ne asigura că și pe partea tehnică și de tradus publicul are  parte de cea mai bună experiență”

Din filmele recomandate de Matei Miron, doar „Cina mea cu Andre” și „Daaaaaali!” Mai pot fi vizionate în zilele de festival ce vor urma. Programul îl găsiți AICI.

Cum se simt voluntarii la TIFF.23?

După discuția cu Matei despre experiența sa palpitantă din cadrul TIFF, monitorulcj.ro a „cules” și câteva din experiențele voluntarilor, la fel de pozitive, datorându-se toate, într-un final  oamenilor din cadrul festivalului.

Jișa Octavia Marina: „Am auzit de la mai mulți prieteni ce bine s-au simțit în comunitatea TIFF și ce drăguți au fost coordonatorii și voluntarii cu ei. E cea mai tare experiență de voluntariat pe care am avut-o. E al doilea an pentru mine și recomand tuturor tinerilor care vor să se înscrie, să vină.  Comunicarea cu oamenii, de la artiști, invitați și spectatori, până la ceilalți voluntari și staff este cea mai plăcută și importantă experiență pentru mine din tot festivalul. Un obstacol în munca de voluntariat este reprezentat de oamenii mai dificili, care nu înțeleg că anumite lucruri nu stau în puterea sau atribuțiile noastre de a le rezolva.”

Popovici Anette:  „Am vrut să fac altceva în afară de job și casă, voiam o activitate mai diversificată. Oamenii de aici sunt niște oameni deosebiți, cu suflet mare, la capitolul inteligență și multe altele. Noi la Welcome Back, facem mai multe lucruri, pregătim pachetele pentru oaspeții care vin, dar nu simt nicio activitate ca pe o atribuție, ci e mai mult așa, natural, ca o plăcere. Până acum în 2 ani de când sunt voluntar, nu am întâmpinat lucruri  grele. Am lucrat ca o echipă și nu am simțit dificultatea situațiilor, chiar dacă au fost valuri de mulți oameni.  În celelalte părți unde-i screening-ul, unde-s oamenii care aranjează scaunele pentru filme, probabil e puțin mai dificil, dar ajutăm și noi dacă avem mâini libere. În rest la noi nu pot să zic că-i SF.”

Martin Raul Dănuț: „Festivalul și vibe-ul acestuia, combinate cu oportunitatea de a cunoaște oameni și de a-ți face prieteni reprezintă aspectul cel mai important care m-a făcut să vin ca voluntar la TIFF. Zilele cele mai grele sunt cele cu sold-out când avem de pus 500 de scaune. Noi la Cinema Star Piața Unirii punem scaunele, verificăm zona și ne asigurăm că e ok, strângem  și o luăm de la capăt următoarea zi.”

Martin Raul Dănuț| Foto: Aurel-Constantin Bîrliba - monitorulcj.ro

Articol scris de Aurel-Constantin Bîrliba

Citiți monitorulcj.ro și pe Google News 

CITEȘTE ȘI:

Peste 3.500 de spectatori, la Gala de Deschidere a TIFF.23. Primul weekend de festival a fost sold out.

Gala de deschidere a TIFF.23 este SOLD-OUT. Ce surprize îi așteaptă pe cinefili?

abonare newsletter