Timp Liber
Sf. 20.000 de Mucenici din Nicomidia, sărbătoare pe 28 decembrie. Creștinii, arşi de vii în biserică pentru că nu s-au jertfit zeilor
Sărbătoare pe 28 de cembrie - Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia. În timpul împăratului roman Diocleţian, o biserică a fost înconjurată de soldaţi şi incendiată pentru că creștinii nu doreau să se închine la zei.
Sf. 20.000 de Mucenici din Nicomidia, sărbătoare pe 28 decembrie. Oamenii în biserică au fost arşi de vii pentru că nu s-au jertfit zeilor
Ortodoxe - Sfinţii 20.000 de Mucenici din Nicomidia
Greco-catolice - Sf. 20.000 m. arşi de vii în Nicomidia
Romano-catolice - SS. Prunci nevinovaţi, m.
Sfinţii 20.000 de Mucenici din Nicomidia sunt prăznuiţi de Biserică în ziua de 28 decembrie.
Mulţimea aceasta de Sfinţi Mucenici a suferit martiriul în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), în ziua de Crăciun, în cetatea Nicomidia.
Diocleţian, în anul 286, l-a ridicat la rangul de august, ca egal al său la conducerea imperiului, pe cezarul Maximian, care a început o cruntă persecuţie împotriva creştinilor. În urma câştigării unei campanii militare, Maximian a dispus să fie aduse jertfe în templele romane, în cinstea zeilor care - credea el - îl ajutaseră în luptă. Au început atunci să fie vânaţi creştinii pentru a fi aduşi în faţa autorităţilor, care îi obligau să se închine zeilor.
Au fost ameninţaţi atunci oamenii în biserică că vor fi arşi de vii dacă nu vor să jertfească zeilor care fuseseră aduşi anume în faţa uşilor bisericii.
În Nicomidia, pentru creştini în ziua aceea era praznic mare, mulţi fiind adunaţi la biserică pentru Sfânta Liturghie. Pentru că nu au vrut să dea ascultare celor care în numele împăratului cereau să se închine zeilor, biserica a fost înconjurată de soldaţi şi incendiată.
„Astfel, ceata cea minunată a sfinţilor mucenici a trecut de la Biserica ce se luptă, la Biserica ce prăznuieşte, ca să facă praznicul nesfârşitei bucurii. Trecând cinci zile, iar focul încă arzând şi fumul ieşind, nu era niciun fel de miros rău din trupurile cele arse, ci şi fumul era neobişnuit, căci era cu bun miros şi risipea prin văzduh o bună mireasmă, care ieşea de la locul cel ars şi se arăta o rază în chipul aurului, ca şi cum se arăta soarele la răsărit” (Vieţile Sfinţilor).
Au murit arşi toţi cei care se aflau înăuntru, pe lângă aceştia au fost ucişi şi cei care mărturiseau public, pe străzile oraşului, că sunt creştini. Au pierit în acea cumplită zi douăzeci de mii de oameni.
CITEȘTE ȘI:
