Actualitate

Studenţi şi profesori străini au venit la Cluj să caute soluţii pentru clădirile degradate din centru

Arhitectul Szabolcs Guttmann consideră că reabilitarea faţadelor clădirilor degradate din centru ar putea fi un eşec dacă vorbim despre clădiri cu cotă parte. În cadrul unei şcoli internaţionale de vară care a început luni, 4 iulie la Cluj-Napoca, profesori şi studenţi străini caută soluţii pentru clădirile cu risc din oraş. Evenimentele de la începutul anului când s-au desprins bucăţi de tencuială de pe clădiri a dus la alegerea acestei teme pentru şcoala de vară.

Clădirile degradate din centrul oraşului sunt o problemă reală de ani de zile, problemă care s-a acutizat spre finalul anului trecut şi începutul lui 2016, când s-au desprins bucăţi de tencuială şi elemente decorative din mai multe imobile. În decembrie 2015, o tânără s-a trezit cu o bucată de tencuială în cap, desprinsă de pe clădirea fostului Hotel New-York de pe strada Universităţii. La câteva săptămâni, de pe două clădiri de pe Eroilor au picat elemente decorative. Din fericire, nimeni nu a fost accidentat.

În iarnă, alarmaţi de frecvenţa incidentelor, specialiştii din Primăria Cluj-Napoca au luat măsuri: împreună cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă au început o acţiune de înlăturare a elementelor decorative periculoase.

Nimic nu îi motivează pe proprietari

Deşi există programul Marea Refaţadizare, prin care au fost contabilizate aproape 1.000 de clădiri ale căror faţade trebuie reparate, doar sporadic mai apar schele pe unele imobile. Autorităţile locale au trimis somaţii, i-au ameninţat pe proprietari cu amenzi, iar din 2017 vor fi supraimpozitate imobilele degradate. Nimic din toate acestea nu i-a motivat însă pe proprietari să îşi repare faţadele clădirilor. Motivele putem doar să le presupunem: sunt pensionari şi au venituri reduse, sunt ignoranţi, preferă să plătească amenzi şi impozite mai mari, sumele fiind oricum mai mici decât valoarea lucrărilor de reparaţii.

Miezul problemei, undeva în anii ‘90

Arhitecţii consideră că răspunsul la această problemă trebuie căutat în perioada de după Revoluţie, în anii ’90 când apartamentele de bloc au fost cumpărate de actualii proprietari. „Pentru un oraş, zona frumoasă nu înseamnă nici 5%, deci restul e funcţional şi ar trebui să deservească acest 5%. Iată că dacă nu avem resurse pentru a introduce bani pentru acea supravaloare, încercăm să o tratăm ca pe o pacoste. Practic, am reuşit să explodăm proprietăţile şi în aceste construcţii fără să punem pe cântar valoarea moştenită şi starea de fapt. A fost o tatonare în anii ’90 să nu se privatizeze ca şi apartamentele de la bloc. Până la urmă, presiunea socială, locuinţele sociale deja constituite în aceste clădiri au pus punctul pe i şi s-a dat cu Legea 112 majoritatea acestor apartamente. Şi ca să fie şi mai interesantă soarta acestor construcţii, legal şi juridic discutând, s-a suprapus şi cu Legea retrocedărilor. Deci, practic post-mortem, cineva social mai are şi un proces, ceea ce înseamnă că nu ştim cine repară acoperişul , nu ştim cine repară părţile comune şi asta nu o ştim nici astăzi în marea majoritate a situaţiilor”, explică Szabolcs Guttmann, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România (OAR) filiala Transilvania.

Unii proprietari ar trebui ajutaţi

Szabolcs Guttmann consideră că programul Marea Refaţadizare  poate fi un eşec mai ales dacă vorbim despre clădiri cu cotă parte. “Ceea ce s-a schimbat oarecum la nivelul administraţiei este conştientizarea prin riscurile care s-au produs la început de an, că totuşi trebuie introduşi bani publici în aceste suprafeţe. Încă sunt foarte multe de făcut de la această constatare. Acolo unde mai este o cotă parte prezentă a oraşului, nu e la fel dacă e cu 1% dintr-o casă sau cu 99%. Acolo unde e majoritară administraţia, probabil că lucrurile vor merge puţintel mai uşor, dar poate să fie şi un singur locatar şi dacă nu există procedura de a-i ajuta pe cei într-adevăr sociali în aceste case, atunci lucrurile pot eşua pentru că sunt cote parte la toată faţada. Pe bună dreptate, dacă este cineva cu un venit normal, ar fi normal să participe şi să plătească din impozit. Dacă însă e sub nivelul existenţei cu pensia, şi majoritatea pensionarilor din această zonă nu reuşesc nici măcar în interiorul lor să reamenajeze confortul, dar să cheltuie pentru decoraţiile faţadei”, consideră preşedintele OAR filiala Transilvania.

Clădirile supuse riscului, subiectul unei şcoli de vară

Luni s-a deschis la Cluj-Napoca o școală internațională de vară pe tema spațiilor urbane supuse factorilor de risc care se desfășoară, în perioada 4-10 iulie, la Casino- Centrul de Cultură Urbană din Cluj-Napoca. Un grup internaţional de profesori, cercetători şi studenţi din Italia, Cipru, Marea Britanei, Polonia vor participa la şcoala de vară, Ordinul Arhitecților România Filiala Transilvania.

S-a ales această tematică după ce în 2016, ianuarie, clădiri monument au devenit producători de riscuri pentru pietoni. “Am ales monumente din Cluj şi Bistriţa care merită toată atenţia şi dincolo de documentarea tehnică să punem întrebarea de ce poate să decadă în acest hal, care sunt cauzele care au dus la această stare şi cum am putea face o intevenţie de urgenţă, ca să nu mai fie risc pentru cei care trec”, a spus Szabolcs Guttmann, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România (OAR) filiala Transilvania.