Actualitate
Pasiunea și speranța care au rămas printre gunoaie
Alex Fechete a locuit ani de zile la Pata Rât. A devenit o parte din comunitate și a vrut să producă o schimbare. Așa a ajuns să ajute câțiva copiii să iubească sportul, să înțeleagă ce înseamnă disciplina, făcând kickboxing. În timp, și Alex a prins drag de acest sport și a ajuns să câștige premii după premii, deși condițiile lui de viață au lăsat de dorit. Pasiunea l-a determinat să nu renunțe.
Alex Fechete la prima vedere poate părea înfiorător. Masiv, plin de tatuaje, ar putea insufla teamă oamenilor care cred în stereotipuri. Însă pe măsură ce te apropii, toată imaginea lui de bătăuș dispare și este înlocuită de un zâmbet cald, privire gingașă și un glas care povestește tremurând despre pasiunea lui: kickboxingul. Vorbește frumos despre adrenalină, despre senzația pe care o are când este în ring și, ocazional, se oprește, trage aer în piept și zâmbește ca pentru sine, când un fior de emoție îi traversează șira spinării.
A insuflat pasiunea pentru sport copiilor de la Pata Rât
Alex a locuit timp de șapte ani de zile la Pata Rât. A parcurs de mii de ori drumul lung și noroios până la modulele improvizate de Primăria Cluj-Napoca, după ce romii de pe strada Coastei au fost evacuați în plină iarnă din casele lor, pe data de 17 decembrie 2010. Frustrările au fost, poate, ceea ce l-a determinat să încerce să producă o schimbare. Îi vedea pe copiii din jurul lui, scufundați într-o sărăcie lucie, drogându-se, ignorând școala, fără niciun scop și nicio perspectivă de viitor, așa că a decis să îi ajute să își găsească un drum.
„Mă numesc Alex Fechete, am fost facilitator comunitar și am locuit timp de 7 ani la Pata Rât”, își începe Alex povestea.
„De un an de zile m-am mutat fiindcă am primit o locuință socială în cadrul proiectului Pata-Cluj. De 3 ani de zile am o grupă de copii pe care însoțesc la sport. Am obținut cumva o sponsorizare pentru abonamente ca să putem plăti la centrul de arte marțiale. Inițial a început ca un proiect care să îi scoată pe copii din comunitate, să le ofere o disciplină, să vadă altă față a societății, să vadă și fața asta a sportului. Copiii înainte aveau tot felul de ocupații mai puțin sănătoase. Unii aveau probleme cu drogurile, alții cu școala, fiindcă nu prea frecventau și de aceea m-am concetrat pe această grupă de copii, să fac ceva să îi ajut”, a explicat bărbatul.
Împreună cu copiii, a cunoscut și el ce înseamnă iubirea pentru kickboxing
Proiectul lui a început acum 3 ani cu o grupă de zece copii. Acum, au rămas doar cinci. Însă această mână de tineri au continuat să se antreneze, iar Alex speră ca în viitorul apropiat să îi înscrie la concursuri. De câteva ori pe săptămână îi aduce în Cluj, unde se antrenează. Învață kickboxing, Muay Thai și uneori fac și antrenamente de MMA. Pe măsură ce dragostea lor pentru sport a prins rădăcini, și dragostea lui Alex a crescut. Astfel a început să se antreneze și a ajuns să se înscrie la concursuri, reușind să aducă locul întâi la nouă concursuri din zece.
„Speranța era ca ei să facă performanță. Eu cu gândul acesta i-am însoțit fără să mă gândesc la mine. Nu m-am gândit că eu aș putea merge la competiții, fiind cumva la o vârstă la care nu te prea gândeși să mai mergi. Tot mergând la antrenamente am început să prind și eu drag de sportul acesta. Așa am ajuns să merg la competiții, fiindcă am realizat că sunt făcut pentru așa ceva și nu am avut temeri. În plus, eram încântat de ideea de adrenalină și de a intra cu cineva necunoscut în ring”, povestește Alex Fechete.
Lupta cu preconcepțiile
În momentul în care tânărul a demarat acest proiect, a fost privit cu suspiciune. „De ce ai învăța niște vagabonzi să se bată?” a fost întrebarea pe care Alex a auzit-o de zeci de ori de la clujeni, de la sponsorii pe care i-a abordat să îi susțină proiectul, ba chiar și de la oamenii din comunitatea de la Pata Rât. Însă el nu a renunțat și a demonstrat că acei copii au evoluat, fiindcă și-au găsit un scop.
„Ar trebui să se informeze lumea mai mult despre ce înseamnă comunitatea de la Pata Rât. Dar mulți dintre ei citesc doar titlul unei știri, judecă și apoi comentează și jignesc. A fost privită cu scepticism inițiativa mea. Ziceau oamenii să renunț, că acești copii sunt vagabonzi. Însă kickboxingul nu înseamnă bătaie. Copiii au devenit mult mai disciplinați, mult mai încrezători în ei, știind să evite un conflict, știind că nu are rost să se bată. Au început să aibă rezultate mai bule la școală, să fie mai sociabili. S-au schimbat foarte mult în bine. De asemenea, restul copiilor au văzut schimbarea și au dorit și ei să facă sport”, a mărturisit Alex Fechete.
Însă, spune Alex, ar fi nevoie de mai mult ajutor. Fiindca la Pata Rât locuiesc peste 900 de copii. Nouă sute de suflete care ar putea avea un viitor, dacă ar primi un ajutor. Nouă sute de suflete care nu merită condamnate la sărăcie.
„Vor fi din ce în ce mai mulți. Ce facem? Îi lăsăm să rămână în sărăcia asta? Vrem să fie și următoarea generație de romi tot așa sau, poate, mai rău? Trebuie luat măsuri de pe acum, trebuie să îi cunoaștem puțin mai bine și apoi, eventual, să îi judecăm”, a concluzionat Alex Fechete.
