Actualitate

Secretele meseriei de actor, dezvăluite de Nicolas Cage la TIFF. Și-a angajat un “antrenor de băut” pentru rolul cu care a câștigat Oscarul

Relaxat, fericit și impresionat de numărul copleșitor de fani, actorul Nicolas Cage s-a aflat, în ultimele trei zile, în Cluj-Napoca. Sâmbătă a primit din partea TIFF Trofeul Transilvania pentru Contribuția Adusă Cinematografiei Mondiale, iar duminică a susținut un masterclass, iar seara și-a petrecut-o la Bonțida.

Superstarul pe care The Guardian îl descria recent ca fiind “cel mai important actor al zilelor noastre” și-a continuat vizita în România cu un masterclass organizat duminică, la ora prânzului, și cu o baie de mulțime, care le-a oferit fanilor șansa de a se fotografia cu el.

Într-un dialog cu directorul artistic al festivalului, Mihai Chirilov, Nicolas Cage a împărtășit publicului detalii din culisele celor mai cunoscute filme din cariera sa. A vorbit despre lucrurile care îl inspiră, despre secretele și tehnicile sale actoricești, despre relația cu Hollywood-ul și despre proiectele sale viitoare.

Din start, Nicolas Cage a spus că nu l-a deranjat ploaia din ultimele zile de la Cluj.

“Trebuie să înțelegeți că locuiesc în deșert, Deșertul Mojave, mi-a plăcut ploaia, o iubesc. Pentru că acolo unde locuiesc nu am parte de ploaie”, a spus actorul american.

Cage a povestit că și-a făcut prieteni și a vizitat un sat medieval, Rimetea, a mâncat “tradiționala mâncare ungurească”, gulaș.

„Mi-am dat energie pentru a viziona Face Off. Am vizitat și Salina Turda. A fost o nebunie. Mi-a amintit de filmul «Călăuza» al lui Tarkovski. Am crezut că sunt într-o altă dimensiune și cred că e o locație grozavă să realizezi un film”, a mai spus Nicolas Cage.

Mihai Chirilov l-a întrebat cum comentează declarația făcută de un jurnalist de la The Guardian care spunea că dacă Nicolas Cage ar fi o melodie care să-i reprezinte personalitatea, aceasta ar fi Bohemian Rhapsody de la Queen.

„Iubesc cântecul. Nu înțeleg în totalitate paralela, dar accept. Cred că această melodie este în sine o călătorie plină de surprize și pot să înțeleg paralela în această privință. E ciudat că această întâlnire se cheamă masterclass. Eu nu m-am considerat maestru niciodată, ci student. Cred că trebuie să rămâi întotdeauna un student. Cei care trăiesc în industria cinematografică, fie că ești regizor sau actor, trebuie să-şi păstreze mintea studentului, să învețe tot timpul, să nu le fie frică de eşec, să-şi asume riscuri. În termeni de carieră, nu m-am văzut niciodată un om de carieră, ci un om care lucrează”, a precizat actorul.

De ce renunţat la celebrul nume Coppola?

Nicolas Cage provine dintr-o familie cu tradiție în lumea filmului, unchiul său fiind celebrul regizor Francis Ford Coppola.

“Nu aş putea spune că faptul că m-am născut într-o familie de cineaşti celebri (Francis Ford Coppola a fost unchiul său-nr) a fost un handicap. Am fost întotdeauna inspirat de familia mea şi de unchiul meu, deşi nu acesta a fost motivul pentru care am intrat în cinematografie. Am fost întotdeauna interesat de televiziune, îmi amintesc că atunci când aveam 4 ani şi mă uitat la televizor şi văzând această lume magică, încercam să-mi dau seama cum să ajung de pe covorul din living, care părea aproape ca un covor magic, în televizor; ceea ce se întâmpla în televizor era mult mai interesant decât ceea ce se întâmpla în livingul meu. Aş fi vrut să evadez de acolo”, a mai povestit actorul.

“Tatăl meu a fost profesor de literatură comparată şi era foarte interesat de cinema. Aveam 6-7-8-9 ani şi tatăl meu, care avea proiector, ne punea filme. Aşa am văzut Nosferatu sau The Cabinet of Dr. Caligary. Îmi provocau coşmaruri, dar mă şi inspirau, acest gen de expresionism german a rămas în mintea mea. Apoi, mă ducea la cinematograful de artă şi vedeam Citizen Kane ori The Magnificent Ambersons sau filmele lui Fellini. Am fost expus de foarte mic la filme fascinante. Petrecându-mi verile cu verişorii mei şi cu unchiul meu (Francisc Ford Coppola), am fost expus la muzică bună şi la cultură, astfel că în acest sens am fost binecuvântat. Am simţit mereu presiunea numelui Coppola. Numele Coppola care reprezenta o moştenire extraordinară a rămas ceva ce a trebuie să învăţ să gestionez, deoarece ca tânăr actor care încearcă să aibă succes la Hollywood am fost pus în faţa situaţiei în care oamenii erau interesaţi numai de asta. Mergeam la audiţii şi uitam replicile din cauză că directorii de casting voiau să vorbim despre Apocalipsa sau Naşul (filme de-ale lui Coppola-nr). Pe când îmi spuneau: «să văd ce poţi», nu mai eram pregătit. Atunci când mi-am schimbat numele după John Cage – compozitorul avangardist a cărui muzică mi-a plăcut încă de când eram mic, am simţit o eliberare. Nu mi-am schimbat numele în mod legal, dar sunt mândru și fericit că sunt Nick Cage. Legal, sunt Coppola, dar lumea mă cunoaște ca Nick Cage”, a mai spus acesta.

Peste 100 de filme

“Am încercat să-mi număr filmele, dar niciodată nu am reuşit să găsesc numărul corect. Trebuie să fie mai mult de 100, nu mai ştiu exact câte”, a glumit Cage.

În privința stilului de actorie, acesta s-a situat între expresionism german, western kabuki și șamanism nouveau.

“Primul și cel mai mare dar al unui actor este imaginația. Cred că cel mai mare dar pe care poate să-l aibă un actor, sau orice alt artist de altfel, este imaginaţia, este cea mai mare resursă. Alături de asta este abilitatea de a se lăsa purtat de imaginaţie. Unii au fost înzestraţi cu mai multă imaginaţie decât alţii şi acesta este factorul definitoriu pentru cineva care vrea să urmeze calea artei. Imaginaţia poate fi stimulată cu trucuri şi aici intră în rol nouveau şamanic”, a subliniat Cage, povestind despre sursele sale de inspirație de-a lungul timpului.

“În Moonstruck, mie mi s-a părut că am făcut un rol jenant într-un mod grandios. Este genul de chestie după care vrei să te ascunzi sub masă. Dacă nu era Cher (celebra cântăreaţă, partenera lui Cage din Moonstruck) probabil aş fi fost concediat. Ceea ce este interesant este că nu am vrut să joc în Moonstruck, eu voiam să fiu punck rock, să joc în Vampire’s kiss (Sărutul vampirului), să fiu rebel, avangardist. Am negociat cu impresarul meu că voi face Moonstruck, dacă mă lasă să fac Vampire’s kiss. Gary Oldman spunea odată că sunetul aplauzelor nu trebuie niciodată ignorat, deci sunt recunoscător pentru premiul Oscar obţinut pentru Leaving Las Vegas. Nu m-aş fi aşteptat să primesc Oscar pentru acel rol, de fapt când am citit scenariul la insistenţele impresarului meu, care mi-a spus că «Nick, ăsta e răspunsul tuturor rugăciunilor tale!», acel film nu voia să fie făcut de nimeni la Hollywood. A fost refuzat de toate studiourile, nici măcar casele de film independente nu au dorit să-l face, era mult, mult prea întunecat pentru oricine pentru a-l lua în considerare. Am fost conştient atunci că nu voi câştiga niciodată un Oscar, atunci mi-am spus «hai să fac filmul acesta». Am fost un sentiment că fac din plăcere filmul, e greşit te gândeşti că faci un film pentru Oscar”.

Și-a angajat “antrenor de băut”

Pentru a construi personajul alcoolic din Leaving Las Vegas care i-a adus Oscarul pentru cel mai bun actor într-ul rol principal, recunoaște că l-a avut în minte pe bețivul familiei, un unchi pe care l-a și angajat consilier pe platou. Crede că ideea de a face un film din dorința de a câștiga premii este din start o premisă greșită. Așa a ajuns să joace, în cei peste 40 de ani de carieră, roluri extrem de variate, atât în filme cu bugete gigantice, cât și în producții independente, toate extrem de apreciate de public.

“Nu e un secret am avut anumite experienţe cu băutura. Când am făcut Leaving Las Vegas m-am filmat în timp ce beam şi apoi m-am uitat la filmări pentru a vedea cum sunt. M-am inspirat din mai multe roluri memorabile de beţivi. (...) Vărul meu Roman Coppola mi-a spus: «De ce nu-l angajezi pe Tony Digman». Tony Digman era beţivul familiei. Aşa că l-am angajat să-mi fie «antrenor de băut». El mi-a dat multe replici savuroase din film. El a condimentat scenariul.

“Cel mai mare cadou pe care îl ai ca artist este imaginația, precum și abilitatea de a crede în imaginație. Unii dintre noi ne îndoim de această abilitate, dar imaginația poate fi augmentată prin diverse trucuri. Aici intră în joc în cazul meu șamanismul și credința în obiecte simbol. Poate fi un obiect costisitor, sau nu, pe care să îl porți cu tine. Eu port astfel de obiecte pe platourile de filmare. Este vorba de a-ți stimula imaginația. Un alt truc este de a te gândi la situații care te afectează emoțional, fie că este vorba de o poveste dintr-un ziar sau de o întâmplare din viața ta” (Nicolas Cage)

Nicolas Cage a mărturisit că este total împotriva ideii de celebritate și că nu are conturi pe rețelele de socializare.

“Când sunt acasă îmi place să fiu cu familia, cu fiul meu, îmi place să mă uit la filme, încerc să citesc. Îmi place şi mâncarea sau un pahar de vin bun. Toate acestea sunt bune pentru suflet. Eu sunt cea mai privată persoană celebră, sunt anti-celebritate, nu am Twitter, Instagram, Facebook, nu vreau să fiu văzut. Problema este că toată lumea are un telefon cu cameră video şi este fără rost să încerci să te ascunzi, pentru că oricum se va găsi cineva să te filmeze. Dacă cultura internetului mă face să ajung la oameni, accept acest lucru. Francis Ford Coppola mi-a spus că lucrul care-l face pe actor foarte bun este personalitatea lui. David Lynch mi-a spus că e obligatoriu să te simţi bine când joci într-un film, pentru că dacă tu nu o faci, nici publicul nu se va simţi bine când se uită la acesta”, a mai spus Cage.

“Mi-ar plăcea să lucrez cu Christopher Nolan, care este un regizor extraordinar aflat într-o formă profesională maximă. Am vrut să lucrez cu Jack Nicholson de un milion de ani, dar el nu face filme. Mulţi dintre eroii mei cu care mi-ar fi plăcut să lucrez au murit. Aş lucra cu Al Pacino, cred că e grozav, e cel mai bun” (Nicolas Cage)

Vizita lui Nicolas Cage la TIFF s-a încheiat, duminică seară, cu prezența starului la Castelul Banffy din Bonțida, unde și-a dorit să introducă unul dintre cele mai recente filme în care joacă rolul principal, Mandy.