Actualitate
EXCLUSIV Rânduri emoționante din temnița comunistă: „Suflete smulse din trupuri am întâlnit însă aici, în China”
„Avem și noi românii lipsurile noastre. Nu suntem perfecți. Purtăm încă povara celor 50 de ani de comunism care ne-a secerat sclipirile de geniu precum spicele unei holde, ne-a subjugat dominației non-valorilor, confiscându-ne toate agoniselile, ne-a obligat să ajungem să furăm doar ca să supraviețuim.”
Rândurile emoționante ale clujeanului Marius din temnița comunistă.
Calvarul acestui anotimp diabolic ne-a traumatizat, ne-a viciat, ne-a schilodit gândirea și speranțele, însă nu ne-a putut smulge sufletele. Oamenii au rezistat cu dârzenie, cu trupurile sângerânde însă cu privirea ațintită spre Crucea răstignirii. „Las, că-l scot eu pe Hristos din tine!”, urla descreierat ofițerul politic în timp ce zdrobea fără cruțare, în întunericul închisorilor comuniste, trupurile strălucitoare a mii și mii de mucenici.
Suflete smulse din trupuri am întâlnit însă aici, în China. Este un tărâm unde majoritatea oamenilor par că trăiesc într-o reverie taciturnă, anesteziați, exact ca și cum sufletele le-ar fi fost smulse din trupuri și, rămași văduviți, continuă să își poarte corpurile vlăguite și să pretindă că dihotomia este încă intactă. Abia atunci când ajungi să trăiești în această realitate, să contemplezi această întindere imensă de suflete mutilate, de „brațe slute, care să lupte nu mai vor”... poți aprecia cu adevărat vitejie poporului român, care nu a permis să i se întâmple așa ceva.
Am încredințarea însă că bunul Dumnezeu se va îngriji și de ei. Au și ei sfinții lor, pentru că, până să ajungă aici, au avut parte de chinuri pe care doar o fiară le-ar fi putut concepe. Astăzi însă vreau să uit de tot întunericul ce mă înconjoară, și din această inimă mică să aduc slavă mare țării mele dragi.
„În inima raiului comunist, îmi duc crucea”
Țara mea de dor, știu că vei fi primit multe gânduri bune și urări de bine. Din toate colțurile lumii și din inimile a multor piepturi, inimi de plugari cu sângele fierbinte sau de prinți cu sângele albastru. Primește, rogu-te, și urarea mea! Trimisă cu sfială, e umilă și săracă, precum un fir de busuioc uitat cu anii prin unghere.
De peste 5 ani de zile, într-o închisoare din Shanghai, în inima raiului comunist, îmi car crucea pe care Domnul mi-a îngăduit-o la 33 de ani, oferindu-mi să gust și eu în nevrednicia mea o linguriță din suferința Lui. Poate aduce a paradox, însă suferința pe care ne-o îngăduie bunul Dumnezeu are întotdeauna un scop terapeutic. Știe că ne doare, precum îl doare pe un copilaș injecția cu penicilină, însă putem fi încredințați că Dumnezeu nu ne irosește durerea niciodată. Dați-mi voie să repet, cu voce tare, această certitudine: Dumnezeu nu îți va irosi durerea niciodată.
În cazul meu, am observat că suferința te ajută să te vezi exact așa cum ești, îți descoperă slăbiciunile și îți arată cât ai fost de prost. Te smerește. Îți deschide ochii sufletului și ca un prieten de nădejde, te învață. Se spune că unii oameni învață din greșelile altora. Aceștia sunt considerați înțelepți. Alții sunt de părere că adevărata cunoaștere nu poate izvorî decât din proprie experiență. Aceștia ajung în final să sufere peste măsură, fără să fi fost nevoie. Eu fac parte din a doua categorie. Pe voi, vă implor iubiții mei, să faceți parte din prima!
„Ucide lenea!”
Atunci când ești în dubiu și nu știi încotro s-o apuci, întoarce-ți întotdeauna privirea spre Cartea Sfântă. Cuvintele ei sunt vii. Iar odată ce vei fi pornit pe-un drum, odată ce-ți vei fi ales o cale, să știi și să te aștepți la multe încercări. Oamenii îți vor testa determinarea, îți vor întinde curse... sperând însă în secret, în sufletul lor, că vei fi îndeajuns de puternic să nu cazi ci să treci cu brio peste piedicile lor.
Vezi tu, oamenii – noi toți – avem mereu nevoie de un erou, iar acel erou ești tu atunci când nu te lași tras în jos. De va fi nevoie, cu dinții să tragi! Ucide lenea! Singura măsură care îi diferențiază pe cei înțelepți de ceilalți este că ei aleg să facă lucrurile pe care celorlalți nu le place și nu vor să le facă, cu toate că acestea, cel mai probabil, nici lor nu le plac.
Fii mereu conștient de faptul că lenea (entropia) și nu ura este arhi-dușmanul iubirii. Iar iubirea este cea mai puternică forță din Univers, ea și doar ea te face stăpânul oricărei situații. Atunci când te ghidezi după legea iubirii, nu ai cum să pierzi. Fii încredințat pe deplin, iubirea întotdeauna lasă urme!
CITEȘTE ȘI 2: EXCLUSIV Rânduri emoționante din temnița comunistă: „Dacă tu îți vorbești țara de rău, oare ce fel de om poți fi?”
