Economie

Afacerile clujene se lovesc de aceleași impedimente ca și acum două secole

Hibele enumerate de economiștii sec. XIX în ziarele vremii se potrivesc și astăzi "de minune" mediului de afaceri clujean.

Dificultatea de a recupera creanțele, în special de la stat, care prin regii și societăți falimentare face adevărate găuri în bugetele companiilor, dar și infrastructura deficitară par a fi cele mai mari suferințe pentru mediului de afaceri clujean, dar în același timp și din România... la fel ca la 1861, când drumurile se făceau încă de țăranii care erau obligați să dedice câteva zile pe an pentru dezvoltarea căilor de comunicație, se vorbea doar despre împropritărirea lor, iar legea nu oferea niciun fel de acoperire pentru comercianții care nu reușeau să încaseze plata pentru bunurile lor.

Este de necrezut cum, după atâta timp și având mari pretenții de evoluție discuțiile sunt la fel de actuale.

O paralelă dezonorantă

Nevoia imperioasă ca obligațiile să fie respectate este invocată în primul număr al săptămânalului Țăranul român, publicație aflată sub penița marelui economist și agronom Ion Ionescu de la Brad. "Din toate nevoile de care suferă comerțul nostru nici una nu este mai mare decât aceasta. Comerțul consistă în schimbul produselor  și schimbul consistă în a lua cu o mână și a da cu alta. Ei bine! Când cineva ia fără să dea, cum o să se poată executa schimbul, cum o să se poată susține comerțul? A lua de la comercianți marfă și a nu le-o plăti, este a purta loviturile cele mai omorâtoare comerțului și tocmai această lovitură este aceea de care astăzi suferă mai mult comerțul nostru. În zadar se vor da comerțului tot felul de înlesniri, în zadar se vor lua măsuri pentru dânsul de a merge cu produsele la Expoziția universală din Londra, comerțul nostru nu poate prospera fără securitatea schimbului. Comerțul se primejduiește a pieri, din cauză că legea cea mai mare, care planează peste tot legele schimbului, este părăsită. Cine are să ia, nu poate lua și cine are să dea nu voiește a da. Iată plângerea comerțului!".

Și atunci ca și acum, statul era unul dintre clienții incerți, care nu prejudiciază firmele doar direct, ci și prin exemplul pe care îl oferă. "Când un guvern nu plătește ceea ce datorează particularilor, el lovește în creditul public și particular; și cu această pildă rea, ce avem a mai aștepta de la ceilalți funcționari subalterni? Statul prin șicanele și amânările ce întebuințase în plata datoriilor sale către comercianți, lovește în principiul fundamental al schimbului. Această lovitură repetată adeseori comerțului a făcut pe mulți comercianți a se sfii de  a avea daraveruri (n.r. afaceri) cu guvernul, temându-se că nu li se vor plăti la timp banii ce le datorează."

Feneșan: "Haosul de pe piață a fost redus acum doi ani"

În ceea ce privește recuperarea banilor de către firme pentru produsele vândute sau pentru serviciile prestate, haosul de de pe piață a fost redus acum doi ani și nu pentru că oficialii ar fi gândit o soluție din proprie inițiativă, ci pentru că s-a impus una de către Uniunea Europeană. "Lucrurile s-au schimbat mult în ultimii doi ani. Avem legea disciplinei financiare care a statuat termenul de 30 de zile și în condiții excepționale 60(n.r. pentru plata obligațiilor), dar din câte știu din piață nu se respectă ad-literam. Sigur ca agenții economici mai fac contracte care ies dinte termenele acestea, alții acceptă tacit că ies din termene și s-a făcut multă ordine în piață în ultimii doi ani de când a intrat legea aceasta în vigoare, s-au redus inclusiv arieratele de la stat față de firme pe medicamente, pe toate componentele acestea care erau cu mari probleme. Dar ele încă mai există, mai este o inerție care nu s-a putut elimina în totalitate între firme, dar s-a făcut multă ordine, fără a spune că toate firmele deja sunt în linie dreaptă și că plătesc în termene", spune Augustin Feneșan, președintele Asociației Patronilor și Meseriașilor (APM)Cluj.

Avocații, solicitați des să rezolve neînțelegerile

Avocatul clujean Andrei Coldea, specializat în drept comercial spune că firmele clujene se confruntă destul de des cu dificultăți în recuperarea creanțelor chiar dacă situația s-a îmbunătățit mult față de acum câțiva ani. "Asistăm și reprezentăm frecvent societățile în fața instanțelor de judecată sau în fața părților adverse, după caz ", spune avocatul.

Băncile au cele mai mari șanse de recuperare

Gradul de recuperare al creanțelor depinde, potrivit acestuia foarte mult de situația clientului și de situația debitorului. "Există situații când lucrurile se rezolvă chiar amiabil sau pe calea instanțelor judecătorești, dar sunt frecvente și cazurile în care până la urmă se ajunge la insolvența debitorului, iar în cadrul procedurii insolvenței băncile reușesc să-și recupereze cel mai repede creanțele pentru că sunt debitori garantați, iar în cazul creditorilor chirografari, gradul de recuperare variază dar este mut mai scăzut", explică Andrei Coldea.

Paza bună trece primejdia rea

El spune că au devenit rare cazurile în care societățile au de-a face cu firme fantomă, înființate special pentru a trage țepe, adică pentru a beneficia de produse sau servicii, fără ca măcar să aibă intenția de a plăti. În plus, conform spuselor avocatului, în special firmele mari clujene apelează la case de avocatură pentru verificarea contractelor înainte de a le onora, tocmai pentru a nu se supune riscului de a rămâne creanțele neachitate.

"Buba" cea mai mare rămâne însă tot la stat

"Sunt probleme cu legea insolvenței. Chiar zilele trecute mă contacta un coleg și îmi povestea despre problemele care sunt cu regii mari ale statului care își declară insolvența și nu își achită obligațiile... Măcar componenta în care statul este acționar ar trebui să fie sigură...", spune Augustin Feneșan.

Cel mai recent exemplu e Falimentul Cluj Arena, prezentat într-o ediție trecută a Monitorul de Cluj.

Infrastructura, altă discuție cu strigăt

Nici la capitolul căi de comunicație nu ne putem lăuda că ne-am rezolvat anticele problemele, comparația fiind făcută, bineînțeles, ținând cont de nivelul civilizației de astăzi.

Importanța dezvoltării pe acest sector este subliniată tot în primul număr al Țăranului român. „Cine nu a calculat cât capital se absoarbe atât din acel al comerțului și al industriilor, cât și din folosul agricultorului prin plata ruinătoarelor transporturi? Fără a mai vorbi de însemnatele pierderi de timp, care adeseori provoacă pagube simțite, putem zice, fără a ne teme a fi dezmințiți, că lipsa de comunicațiuni este cea mai însemnată cauză, care oprește dezvoltarea și înflorirea poporului român. Când cugetă cineva la resursele naturale și bogățiile țărilor noastre, în comparație cu vecinii noștri, rămâne umilit când văzându-i pe ei într-o stare înfloritoare și pe noi, cu toate favorurile naturii, într-o strâmtorire vrednică de tânguitˮ, se atrăgea atenția la 1861.

„Infrastructura  este total nepotrivită și neadecvată mediului de afaceri și din cauza asta încă pierdem competiția cu alte state și cu alte economii, pierdem investiții pentru că nu se mai fac, fie de către străini, fie de către români. Infrastructura este vitală, este un punct negru la adresa oricărei guvernări pentru că nu deblochează această problemă. Noi am ajuns să facem  creștere economică pe consum care este așa ca și trasă din condei. O dezvoltare prin consum este foarte șubredă dacă nu avem o dezvoltare prin investiții și atunci nu este în regulă, dacă nu dăm drumul la marile investiții guvernamentale, care de fapt dau tonul în investiții. Când pleacă niște investiții majore, fie pe infrastructura de transport, fie pe alte obiective strategice mai mari se dezvoltă o piramidă, cu baza în jos solidă și care duce la creștere economică ˮ, explică Augustin Feneșan, președintele APM Cluj.

Amintim că lungimea autostrăzilor a crescut anul trecut cu doar 64 km, faţă de 2014, acestea având o pondere de 4,2% (747 km) în ansamblul drumurilor naţionale, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

Din scrierile vremii, referitor la împroprietărirea țăranilor

Am ridicat sus și am glorificat întotdeauna munca. Cel dintâi articol pe care l-am scris cu 18 ani mai în urmă, în foaia care nu îi era permis pe atunci a purta numele său Propășirea, și care ieșea, fără titlu, sub redacția domnilor Ion Ghica, V. Alecsandri, P. Balșu și M. Kogălniceanu, a fost început  cu cuvintele „Prin muncă omul se înavuțește”. Munca omului aplicată la pământ  se mărginea în timpurile trecute numai la îndestularea trebuințelor ce simțeau pe atunci străbunii noștri. Ei, după cum vă spune Voievodul Cantemir, se mulțumeau cu puțin, semănau puțin, dar pământul cel vergur și plin de fertilitate arunca mult, atât de mult cât productele dintr-un an rămâneau îngropate în pământ pe mai mulți ani. Un an mănos era destul de bună seamă pentru șapte ani neroditori. Însă când terbuințele noastre au început a se înmulți, munca a început a se spori, și s-a sporit pre mai cât s-a putut mult. S-a calculat calitatea de muncă ce poate face un om, s-a calculat și timpul în care să o poată săvârși, s-a calculat și și nevoile muncitorului, s-au calculat și îndatoririle lui și s-a făcut urbanul. Sute de ani a fost luptă din partea țăranilor în contra urbelor ce s-au făcut mai sub toate domniile acestei țări.

 Glorioșii apărători ai patriei căutau de subzistența fraților lor de arme. Din această frăție românească, întemeiată pe maxima întrebuințării muncii omului: de la armă la sapă și de la sapă la armă, a pornit, cum ama mai zis și obiceiul păstrat până în zilele noastre, de a nu lăsa proprietarii pe muncitori ne ajutați în timpuri grele, și la toate nevoile lor. Acest adevăr a făcut și pe deputații țărani din Divanul ad-hoc al Moldovei să zică: de au fost și sunt și astăzi boieri cu frica lui Dumnezeu, și cu care am trăit și trăim bine. Cu toate acestea reprezentanții tuturor claselor societății s-au declarat în toate deosebitele lor păreri  într-un chip unanim asupra punctului muncii: toți au cerut, afară de unul, că timpul a sosit ca să desfințeze munca cea silită a țăranului.(Ion Ionescu de la Brad)