Educație
„De Veghe în Lanul de «Ocară». Scrisoare către mine”. Frustrările unui profesor după proteste
Mii de profesori clujeni au protestat joi, în a treia săptămănă a grevei generale din învățământ. Camelia Sîncrăian Pop, profesoară de limba engleză la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din Cluj-Napoca, și-a așternut frustrările trăite într-o scrisoare trimisă către sine.
Profesorii de la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din Cluj-Napoca au protestat, joi, în Piața Unirii. Foto Camelia Sîncrăian Pop
Sub titlul „De Veghe în Lanul de «Ocară». Scrisoare către mine”, profesoara Sîncrăian Pop spune că a simțit o ură a oamenilor față de cadrele didactice.
Redăm integral scrisoarea acesteia:
„Dragul meu Profesor,
Știu că ai trăit astăzi, pe deplin, marea frustrare, asemenea lui Holden Caulfield, celebrul personaj. Tot ceea ce ți-ai dorit a fost să te alături nesfârșitului ocean de suflete nediferenţiate şi să te teleportezi într-o altă dimensiune transcendentală. Înconjurat de ura viscerală a multora față de tine, empaticul etern care ar trebui să se hrănească cu vise, conștient de absurditatea ancorării în viața pământească, această maya îmbătătoare doar, ai bântuit străzile orașului asumânduți condiția paradoxală de «absență a unei prezențe», pentru că cei care ar trebui să te valorizeze, te denigrează, dar sunt în același timp bântuiți de tine, te-ar vrea pierdut sau poate chiar mort, dar în picioare.
Ai fost un Don Quijote veritabil astăzi, dragul meu, un ingenuu sincer fără de care lumea ar fi cu mult mai săracă, un «outsider sensibil», care mai are forța să-și apere demnitatea demult călcată în picioare, și ți-ai strigat suferința chiar cu riscul de a-ți pierde propria identitate. Te-au încurajat doar câțiva trecători grăbiți, o florăreasă mai miloasă din fire, un bunic cu suflet mare și, poate, câțiva elevi mai sinceri, care te-au văzut de câteva ori cum îți pui sufletul în mișcare.
Știu că nu tu te-ai creionat ca personaj ajuns în acest context social degradant, tu visezi doar o mulțime de copii fericiți care joacă un joc de viață împlinită într-un lan întins de secară. Tu îți asumi destinul și poți să stai pe buza unei stânci, ajutând adolescenții care au pierdut sensul vieții, mulți dintre ei depresivi, debusolați, chiar drogați, fără repere morale, salvând suflete fragile care provin din familii dezorganizate, suflete care vin cu o stare emoțională șubredă la școală. Tu poți fi Eroul unor generații pentru că ți-ai dezvoltat, în toți acești ani, o corolă de abilități care te ține în picioare, lipit de stânca bunului simț, a demnității.
Ai sta de veghe, permanent, în lanul de secară. Știu că pentru alții pare curată nebunie, dar este singurul lucru pe care îți place cu adevărat să-l faci, pe care știi să îl faci bine, cu dăruire și ardoare.
Tu nu «prinzi» copiii în pericol să cadă în prăpastie, eventual într-o maturitate fără de salvare, anticipându-le mișcarea, tu îi «întâlnești» pe cale, te intersectezi cu destinele lor în formare, împărtășești de la inimă la inimă, stabilești mai întâi conexiuni umane, iar, mai apoi, ești sprijin, uneori psiholog, alteori mediator, consultant adesea și neaparat actor, inovator și creator, regizor și câte alte meserii colaterale.
Esența periplului tău, început acum trei săptămâni, este descoperirea greșelii pe care societatea o face atunci când vrea să te «prindă» și să îți ceară socoteală, în loc să te «întâlnească» cu inima deschisă spre comunicare. Căutările tale vor lua sfârșit atunci când puterea cuvintelor tale se va refrânge asupra celorlați, asemenea unui uragan care mătură totul în cale,
Cu imensă prețuire,
Un alter ego”
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
