Opinii

Directorul Bibliotecii Academiei din Cluj: Manuscrisele valorează miliarde de euro

Biblioteca Academiei din Cluj deține cea mai mare colecție de carte veche europeană din țară, dar și cărți de o valoare științifică inestimabilă, cum ar fi manuscrisele corifeilor Școlii Ardelene sau câteva sute de incunabule - tipărituri de dinainte de 1501. Toate aceste volume sau scrieri nu au fost digitalizate nici până astăzi, din cauza lipsei de bani. Cărțile se consultă în continuare în cel mai pur stil clasic, deoarece nu există o altă variantă, iar rolul unei biblioteci este tocmai acela de a facilita accesul oamenilor la informație.

Volumele aflate în Biblioteca Academiei din Cluj au și o foarte mare valoare în bani dar, paradoxal, sunt și foarte greu de evaluat. Directorul bibliotecii, Ioan Chindriș, care este unul dintre puținii evaluatori de carte rară din România, spune, pentru Agerpres că uneori este aproape imposibil de evaluat o carte, din punct de vedere financiar, din cauza lipsei reperelor. Iar în aceste condiții, o soluție rămân licitațiile, în care se pun în vânzare cărți vechi sau rare din fondurile private.

Reporter: Domnule Chindriș, cum se face că Biblioteca Academiei din Cluj este mai mare decât cea de la București?

Ioan Chindriș: Nu știu de unde ați prins această veste, dar ea trebuie amendată ...

R: Nu este adevărat?

Ioan Chindriș: Ba da este adevărat, dar numai în ceea ce privește cartea veche europeană. Vestea aceasta s-a lățit, dar ca toate veștile s-a lățit distorsionat. Adică din 'cea mai puternică deținătoare de carte veche europeană' a devenit 'cea mai puternică deținătoare de carte' și 'veche' sau 'europeană' s-a tăiat. Dacă este vorba de un eșantion care ar însemna cartea veche europeană anterioară anului 1800, până unde se consideră deocamdată carte de patrimoniu în toată Europa, atunci într-adevăr avem cel mai mare depozit de carte din România, mai mare chiar decât al Bibliotecii Naționale, care ați văzut, este un megalit impresionant și este o bibliotecă demnă de orice țară de pe glob.

Avem, zicem noi, nu știm foarte exact, o jumătate de milion de carte europeană veche, socotind și cartea românească veche. Ei, aici trebuie să facem o distincție, în ceea ce privește cartea românească veche, Bucureștiul are mai mult decât noi. Nu dublu, dar un pic mai mult. De ce? Pentru că la un moment dat a fost bibliotecar și ulterior președinte al Academiei Române un ardelean, care a înțeles foarte repede ce înseamnă cartea românească veche și a organizat fondul de carte românească veche de la Academia din București. Nu este așadar nicio uimire că la biblioteca noastră sunt cărți vechi europene, unele sunt colosale.

R: Ne spuneți câteva dintre ele, de exemplu 'Teoria heliocentrică' a lui Copernic.

Ioan Chindriș: Aici am să îl las pe domnul Bogdan Crăciun, care răspunde chiar de fondurile vechi să enumere câteva.

Bogdan Crăciun: Dacă mă întrebați care sunt cele mai valoroase cărți din fondul nostru atunci am să vă răspund care sunt cele mai importante din punct de vedere cultural. Întrebarea dumneavoastră țintea mai degrabă altceva. Pentru mine 'Orbium coelestium' a lui Copernic nu este cea mai importantă carte din fondurile noastre, deși este probabil cea mai mediatizată și cea mai celebră. Are o istorie aparte într-adevăr.

Din ce știu eu, m-am mai informat pe parcurs, sunt peste o sută în lume, 150-160. Cele mai multe sunt în colecții publice. Foarte puține sunt în biblioteci private. Ori aceasta dă valoarea cărții, cele care circulă, cele care se pot vinde, care pot apărea la licitații, sunt cele din colecții private. Cele din colecții publice nu se pot vinde. Și acesta este unul din motivele pentru care sunt atât de prețioase. Dar revenind la cărțile noastre valoroase, cele mai valoroase după mine sunt cele rare și cele mai rare sunt manuscrisele. Deci colecția noastră de carte manuscrisă este din punctul meu de vedere cea mai valoroasă. E vorba de sufletul manuscrisului, cartea e scrisă de mâna cuiva. De multe ori cartea e autografă, scrisă de mâna autorului însuși. Aici ne putem referi la corifeii Școlii Ardelene. Sunt la noi. În manuscris. Sigur că una e să ai o carte aparținând Școlii Ardelene tipărită și alta să știi că e scrisă de Micu sau de Șincai sau Cipariu.

Ioan Chindriș: Avem 40 de manuscrise ale lui Samuil Micu. Nu două. 40. Din punct de vedere românesc cel mai important fond este tocmai cel al școlii ardelene. Atâta vreme cât Școala Ardeleană este considerată un avanpost sau un fel de locomotivă a culturii ardelene și a gândirii naționale românești atunci trebuie să considerăm această moștenire a Școlii Ardeleană ca fiind cea mai importantă parte manuscrisă a bibliotecii noastre. În afară de Ioan Budai Deleanu ale cărui manuscrise sunt la Biblioteca Academiei din București, restul toate sunt la noi, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior.

R: Câtă lume poate practic să pună mâna pe aceste cărți? Pentru că nu poți scoate un manuscris din depozit și să-l dai oricui.

Ioan Chindriș: Aici avem două puncte de vedere oarecum divergente. Eu aș fi pentru o mai mare strictețe în această privință, adică să se interzică accesul la original. Domnul Crăciun, ca om mult mai realist decât mine, spune că atâta vreme noi nu putem oferi o variantă digitală a acestui manuscris și câtă vreme principiul universal și legile României consfințesc dreptul la informare al cititorului, suntem obligați să-i dăm, sub anumite precauțiuni, cartea.

Bogdan Crăciun: Noi suntem o bibliotecă specializată. Persoana respectivă trebuie să fie înregimentată într-o formă oarecare de studiu.

Ioan Chindriș: Foarte rar avem oameni care vin să întrebe 'ce aș putea să citesc despre Mihail Sadoveanu'. Avem cititori care treabă 'aveți cartea cutare' sau 'ce manuscrise aveți de-ale lui ...'.

R: Sunt oameni care fac cercetare ...

Ioan Chindriș: Cercetare sau precercetare. Masteranzi, doctoranzi, tineri cercetători. Cât despre prețul cărților, pe care domnul Crăciun se ferește să-l enunțe, pentru că este foarte greu. ele au și un preț financiar. Legea precizează că toate cărțile de patrimoniu din toate bibliotecile României trebuie evaluate financiar. Atunci când Comisia națională a bibliotecilor mai funcționa ... și acum există această comisie dar nu ne mai întrunim pentru că nu mai sunt bani. A fost lăsată pe linie moartă pentru că prioritară este privatizarea CFR Marfă, gazul de șist și aurul de la Roșia Montană. Atunci noi ne orientăm după ceea ce se vinde în privat. De altminteri, eu sunt chiar evaluator ...

R: De fapt sunteți unul dintre puținii evaluatori de carte rară din țară. Cam câți sunt în total?

Ioan Chindriș: Vreo cinci-șase ... Deci ce a făcut ministerul? Noi aveam acest brevet de evaluatori științifici. Adică stabilim ce valoare științifică are o carte. Și la un moment dat s-a zis ca evaluatorii științifici să preia și evaluarea financiară. Și s-a adăugat un punct la normativele după care se evaluează o carte — bunul simț al evaluatorului. Bunul simț înseamnă cât știi tu despre ceva și la cât ai evalua-o. Bunul meu simț mă duce să evaluez la maxim orice carte. Și atunci mă orientez după cum se vând în privat. Există o casă de licitație la București care a vândut de vreo lună de zile Biblia de la Blaj din 1795 cu 6.000 de euro. Și atunci mi-e foarte simplu. Avem 12 exemplare aici în biblioteca noastră, fac o fișă și o evaluez pentru că am punctul de reper. Dar altfel nu există niciun fel de normativ, nu ne cheamă nimeni să facem un normativ, o grilă de evaluare. De fapt o grilă există, vechime, raritate, însemnări marginale, starea în care s-a păstrat. Și la sfârșit este bunul simț al evaluatorului. Adică asta sună cam așa: "dom'le evalueaz-o cum vrei că tu răspunzi".

R: Cam cât valorează colecția pe care o avem aici la Cluj?

Ioan Chindriș: Miliarde de euro. Dacă luăm carte de carte, sunt o jumătate de milion de cărți. Să vă mai dau un caz. Cred că ați auzit de matematicianul Janos Bolyai, al cărui nume îl poartă, pe jumătate, Universitatea din Cluj. Acest Janos Bolyai, la vreo 20 de ani, copil genial fiind, a găsit o chichiță în geometria lui Euclid. Și-a îndreptat-o înaintea lui Lobachevsky (matematician rus, n.r.). Ungurul nostru din Ardeal a găsit și a pus-o în formulă. Și este o cărticică de vreo 12 pagini. Valoarea acestei broșurele este 60 și ceva de mii de euro. Și noi avem vreo patru-cinci exemplare. Cartea lui Copernic valorează 2,5 milioane de dolari. Se poate întâmpla să găsim cărți de 20 de milioane de euro. Cine știe mersul pieței și habotnicia colecționarilor? Evaluarea financiară a cărților de patrimoniu este o întreprindere lipsită de sens imediat, după mine. Răspunsul dinspre autorități este că nu este așa, pentru că ele fac parte din tezaurul național pe care trebuie să-l evaluăm. Uitați, aici în acest dulap din spatele meu este Monitorul Oficial al lui Napoleon. Zi cu zi, adunări constituante, ghilotinări, desființări de biserici, războaie. Tot ce vreți e aici. Cât valorează? De unde să știu? Cum să-l valorific. Nimeni nu a pus până acum în vânzare așa ceva.