Politică
OPINIE. Viorel Nistor: „În cine mai cred românii”
Noul președinte al Cehiei este generalul (r) Petr Pavel, care l-a înfrânt în alegeri, cu aproape 60% din voturi, pe fostul premier Andrej Babis, milionarul venit din America, devenit radical și populist, politician acuzat de corupție și promotorul unor politici antieuropene și antimigraționiste.
Viorel Nistor, lect. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din UBB, Departamentul Jurnalism
Întortocheate mai sunt căile politicii, căci învingătorul de sâmbătă este un fost ofițer care și-a început cariera în perioada comunistă, iar armata pe care o servea era parte a Pactului de la Varșovia, dar generalul Pavel este considerat un erou al războiului din fosta Iugoslavie, ajuns șeful Marelui Stat Major și fost şef al Comitetului Militar al NATO.
Peste toate, câștigătorul alegerilor prezidențiale din Cehia este accentuat Pro-NATO, pro-UE și se declară pentru sprijinirea Ucrainei în războiul cu Rusia. Nu a acceptat explicit sprijinul politic al niciunui partid, declarându-și neutralitatea și independența în raport cu grupările politice din țara sa. Și a câștigat detașat cursa prezidențială.
Am făcut această introducere, cu elemente stranii sau paradoxale, nu de grija Cehiei, ci cu gândul la țara noastră și la multele alegeri pe care le au de făcut românii anul viitor. Căci, fără de voie, și poate nejustificat, îți trec prin cap niște similarități între cele două țări și între generalii ajunși, nitam-nisam, în politică, lideri la cel mai înalt nivel.
„E războiul din Ucraina cauza acestei aparente aprehensiuni populare?”
Sunt de făcut asemenea paralele? Au vreun sens? E războiul din Ucraina cauza acestei aparente aprehensiuni populare? E reproductibil modelul ceh pentru România? De ce s-ar feri cetățenii de partidele politice?
Dacă ar fi să căutăm un răspuns convingător la multele (și multe altele) întrebări, cred că ar trebui să ne oprim la ultima, pentru că aceasta ar putea să fie cheia de boltă a politicii momentului și capabilă să furnizeze unul dintre răspunsurile la alegerile românești din 2024. De ce partidele politice nu mai au tracțiune, de ce nu mai inspiră încredere, de ce un atât de mare absenteism (la noi)? Și care ar putea fi urmările, în prezența unor soluții surogat? În mâinile cui ajunge țara? Încotro merge politica?
Mărturisesc că nu am toate răspunsurile unor întrebări atât de importante și apăsătoare. Dar câteva tot se poate vedea, cât să înțelegem ceva și să luăm atitudine (măcar). Întâi de toate, despre credibilitate sau despre lipsa de încredere în partidele noastre, indicată indubitabil de absența la vot a românilor, uneori, depășind două treimi din cetățenii cu drept de vot sau chiar trei sferturi (la europarlamentare). Asemenea procente nu se mai întâlnesc nicăieri în Europa civilizată. Pe scurt, partidele noastre politice vechi (PSD, PNL) sunt complet epuizate moral, secătuite de credibilitate populară, iar politicienii de vârf sunt uzați complet, la pământ, cu procente de încredere ce cu greu încep cu cifra doi (președinte, premier, miniștri, parlamentari). În același timp, noile partide politice, cu acces și succes rapid pe scena politică (USR, AUR), sunt incapabile să influențeze decisiv sau să schimbe scena politică, rămânând în trena celor dintâi și preluându-le metehnele cunoscute. Votanții rămași în siajul acestui sistem blocat și vetust sunt cei captivi/dependenți politic (pensionari, angajați la stat), asistații social, clientela politică (dependentă financiar) și o mică parte de electorat educat politic, ce se chinuie mereu să identifice răul cel mai mic, în comparație cu răul cel mare, adică abandonul politic, absența de la vot și din spațiul public și cetățenesc a majorității. Căci democrație fără participare și fără vot e chiar moartea acesteia.
CITEȘTE ȘI:
OPINIE. Viorel Nistor: „Demență, răzbunare, cruzime”
OPINIE. Viorel Nistor: Cum putem scăpa de „oboseala știrilor”
Acest gând tulburător, în loc să bântuie majoritatea cetățenească și să genereze atitudine și implicare, preocupă tot politicienii (aceia șterși și necredibili), în sensul că ar putea să rămână și fără bruma aceea de legitimitate pe care o mai primesc prin votul tot mai subțire. De aceea, au transformat viciul în virtute și din absenteism au făcut mijloc de supraviețuire politică, maximizând votul electoratului captiv, prin fidelizare și înlănțuire de acesta și de îndepărtare și ignorare cvasi-completă a majorității, a nevoilor acesteia și a țării. Înțelegem de aici că cel mai mare pericol pentru un asemenea sistem politic defect ar fi apariția de noi partide și, mai ales, o participare mare și incontrolabilă la vot. Apariția de noi partide este ținută sub control din toate puterile, iar controlul votului este principala prioritate, mai mare decât buna guvernare. Cum și prin cine s-ar putea face acest control, dacă principalii vectori politici și de imagine (oamenii de stat) beneficiază de o încredere precară în rândul populației? Să ne gândim doar la președintele Klaus Iohannis, la premierul Ciucă, Ciolacu etc., dar ne putem gândi la foștii președinți și premieri cât de șifonați au ieșit din funcție.
O primă soluție de salvare a celor de la putere este miza pe primari, și nu neapărat cei ai marilor municipii, cât cei din orașele mici și mai ales cei de comune (mulți și mărunți) care au (mai) rămas singurii agenți electorali credibili. E și acesta un surogat de politică și de aceea se pompează atât de mulți bani în administrațiile locale în dauna oricăror alte proiecte mari și vitale, cum ar fi educația, sănătatea, cercetarea, digitalizarea, autostrăzile etc. Atât a mai rămas din credibilitatea unui întreg sistem politic care funcționează cam în gol sau/și numai pentru sine.
Cealaltă soluție, încercată cu degetul la noi, este militarizarea politicii, credibilizarea și onorabilizarea prin popularea politicii cu militari. Cu șanse (precum în Cehia) de a reuși în cazul unor militari autentici și nu de paradă sau de vodevil. Am văzut mulți militari români la TV în ultima vreme (de război), destoinici, înțelepți și iuți la minte, dar aceia parcă își văd de treburile și de priceperea lor. Tocmai de aceea ar trebui blocată paralela cu modelul ceh, cu toate că acela nici acela nu sună prea grozav.
În fond, elita politică românească, mediocră și lipsită de credibilitate, aliniată strategic acum în spatele primarilor, ar trebui înlocuită, nu populată cu înlocuitori.
Viorel Nistor este lect. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din UBB, Departamentul Jurnalism. Viorel Nistor are peste 20 de ani de experienţă în presă şi predă jurnalismul de mai mult de 10 ani. A scris la revista NU, Ziua, Ziarul de Cluj şi Clujeanul.
CITEȘTE ȘI:
