Politică
ANALIZĂ. Șapte scenarii pentru războiul din Ucraina și posibile urmări. Cum ar afecta un război mai lung Europa?
Indiferent dacă va fi un război „de uzură” sau un conflict „mocnit” ce se va întinde pe parcursul mai multor ani, cu sau fără extinderea pe continent a războiului, Europa va fi puternic afectată de ce se întâmplă în Ucraina.
ANALIZĂ. Șapte scenarii pentru războiul din Ucraina și posibile urmări. Cum ar afecta un război mai lung Europa? Sursa foto: Depositphotos.com
Nimeni nu știe cum va evolua războiul din Ucraina, situația fiind într-o continuă dinamică în care nimeni nu poate fi sigur de nimic. În acest context, cercetătorii Centrului de Analiză Politică Europeană (CEPA) au identificat câteva scenarii pentru viitorul conflictului și posibile urmări ale acestora.
Specialiștii în studii europene arată, în primul rând, că atâta timp cât Vladimir Putin va fi președintele Federației Ruse, aceasta va rămâne principala amenințare la acresa securității occidentale și a ordinii mondiale. Unul dintre efectele imediate va fi implicarea Statelor Unite ale Americii într-o mai mare măsură în teatrul european. Europa și SUA vor trebui să acționeze simultan împotriva Rusiei - o amenințare imediată și Chinei - o provocare pe termen lung.
„Invazia rusă a Ucrainei este o criză existențială și o provocare directă la adresa ordinii internaționale de securitate. Atâta timp cât președintele Vladimir Putin domnește la Kremlin, Rusia va reprezenta principala amenințare de securitate la adresa intereselor occidentale și a ordinii globale. Aceasta înseamnă că Europa și Statele Unite nu vor putea prioritiza provocarea pe termen lung a Chinei în fața amenințării Rusiei: alianța va trebui să le abordeze pe ambele în același timp. SUA vor fi mai implicate în teatrul european, în ciuda necesității de a echilibra cerințele de poziție a forței în Indo-Pacific. SUA vor acorda prioritate capabilităților terestre din Europa, având în vedere activele navale și marine necesare în Indo-Pacific – iar activele aeriene vor trebui împărțite între ambele”, se arată în analiză.
Oportunitatea din spatele crizei
Cercetătorii punctează că, în mijlocul acestei crize, există și vești bune: Finlanda și Suedia au decis să adere la NATO, un lucru greu de imaginat în urmă cu un an. De asemenea, acest moment poate reprezenta un punct de inflexiune în relația cu Rusia de după Războiul Rece.
„Din această criză iese oportunitatea. Finlanda și Suedia au decis să se alăture NATO – ceva aproape de neimaginat cu doar un an în urmă. Așa cum distrugerea celui de-al Doilea Război Mondial a deschis calea către o nouă concepție a Europei, șocul invaziei ruse a Ucrainei oferă posibilitatea de a revitaliza ordinea europeană și de a schimba tiparul de confruntare cu Rusia de la sfârșitul Războiului Rece. Dar acest lucru va fi posibil doar dacă politica SUA și a aliaților în general este condusă de o viziune a câștigării Ucrainei ca cale către o alianță transatlantică revitalizată și mai sigură”, potrivit analizei.
„NATO și UE nu au fost construite pentru răspunsul la criză”
Deși rezultatul războiului este necunoscut, concluzia este că politica SUA și aliații în general ar trebui să folosească criza din Ucraina pentru a asigura o alianță transatlantică revitalizată și mai sigură, subliniază cercetătorii CEPA. Aceștia mai arată că războiul a scos la iveală că nici NATO, nici Uniunea Europeană nu au fost concepute pentru răspunsul la criză. Europa și principalii lideri ai săi vor trebui să își consolideze mecanismele de răspuns la amenințări de securitate, mai arată analiza:
„Așa cum războiul a dezvăluit lacune în capacitățile militare ruse, a arătat, de asemenea, că instituțiile multilaterale din centrul alianței – NATO și UE – nu au fost construite pentru răspunsul la criză. Aceasta înseamnă că, pe termen mediu (trei până la șapte ani), Europa va trebui să dezvolte mecanisme mai agile, capabile să răspundă rapid amenințărilor de securitate, ceea ce poate duce la abordări regionale diferite în funcție de nivelurile de amenințare; Uniunea Europeană va trebui să alinieze o politică comună de securitate și apărare complementară NATO; Germania va trebui să se asigure că actuala schimbare strategică a politicii externe și de apărare se menține și că își asumă rolul de actor strategic cheie în Europa; iar Regatul Unit (Marea Britanie) va trebui să fie mai profund integrat în infrastructura de securitate a Europei, în ciuda realității pe termen lung a Brexit-ului”.
Scenarii diferite, viitoruri diferite
Potrivit cercetătorilor, viitorul Europei depinde de capacitatea președintelui rus Vladimir Putin de a-și atinge obiectivele în Ucraina. „În egală măsură, viabilitatea unei identități europene comune, a normelor și a valorilor democratice și a unei ordini de securitate continentală va fi dovedită – sau infirmată – de eficacitatea răspunsului Occidentului la cea mai gravă încălcare a ordinii internaționale de când Coreea de Nord a invadat Sudul mai mult de șapte decenii în urmă”, mai arată raportul.
Experții în relații internaționale au identificat scenariile posibile în evoluția conflictului armat din Ucraina, respectiv implicațiile acestora pentru securitatea europeană pe termen mediu.
Astfel, cele șapte scenarii potențiale și implicații pentru securitatea europeană, de la cel mai rău la cel mai bun, după enumerarea făcută de CEPA, sunt:
1. Război european mai larg
Disponibilitatea lui Putin de a escalada conflictul din Ucraina crește semnificativ potențialul de conflict între Rusia și NATO. Acesta cuprinde o gamă largă de posibilități: de la incidente de nivel relativ scăzut în și în jurul membrilor NATO din prima linie (Statele Baltice, Polonia, România, Bulgaria, Turcia, Norvegia) până la un război european major și posibil chiar transcontinental care implică nu numai armament convențional, dar și arme chimice, biologice și nucleare. În cele mai drastice scenarii, conflictul dintre Rusia și Occident ar fi existențial. Nu ar avea niciun rost să speculăm despre viitorul Europei până când acest lucru nu va fi rezolvat într-o formă sau alta: fie cu o înfrângere decisivă a Rusiei lui Putin, fie cu prăbușirea Occidentului condus de SUA (și a reglementării post-Război Rece), cu un fel de reglementare negociată după Yalta 1945 (sau posibil armistițiul coreean din 1953) sau cu Armaghedon nuclear.
2. Rusia învinge
În acest scenariu, armata ucraineană este învinsă decisiv, iar la Kiev este instituit un guvern marionetă rus. Ucraina își păstrează independența nominală, dar se supune decretului politic și economic al Moscovei, în același timp alăturându-se structurilor conduse de Rusia, cum ar fi Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO). Europa avea să fie din nou împărțită în două tabere armate, ca la apogeul Războiului Rece. Achiziția de facto a Ucrainei de către Rusia ar avea repercusiuni directe de securitate pentru statele membre NATO din prima linie, cum ar fi Polonia, România și Bulgaria, iar cele trei state baltice ar fi deosebit de vulnerabile.
3. O măcinare lungă
În acest scenariu, războiul în forma sa actuală ar dura ani de zile, fiecare parte având victorii și înfrângeri pe parcurs, dar nicio victorie decisivă pentru niciuna dintre părți. Rezultatul ar fi o stare aproape perpetuă de conflict pe continent, cu amenințarea constantă a unei escalade ulterioare atârnând în fundal. Pierderile de ambele părți ar continua să crească. Occidentul va continua să ofere sprijin Kievului, dar statutul Ucrainei și legăturile sale cu instituțiile occidentale ar rămâne nerezolvate. Între timp, presiunea internă asupra Kremlinului ar crește, similar cu ceea ce a experimentat Uniunea Sovietică în timpul lungului său război cu Afganistan, riscând destabilizarea în interiorul Rusiei.
4. Impas/conflict la nivel scăzut
Acest scenariu ar fi în esență o continuare a status quo-ului dinaintea invaziei ruse din 2022. Putin revendică „victorie”; el retrage trupele din cea mai mare parte a Ucrainei, dar întărește poziția Rusiei în Crimeea și regiunile Donețk (DNR) și Lugansk (LNR). Se continuă lupte sporadice, similare cu cele din perioada 2015-2021. Principalul pericol în acest scenariu este așa-numitul „rinse and repeat” (o expresie folosită în limba engleză pentru a arăta repetarea unui gest) – o întoarcere la mulțumirea și indiferența care au caracterizat atitudinile europene față de Ucraina în ultimii ani. Eșecurile de bază ale guvernării în Ucraina ar rămâne nerezolvate. Ar exista o pauză, nu un sfârșit, pentru încercările rusești de a domina (sau de a perturba) o mare parte din Europa de Est. Și o mulțime de posibilități pentru un conflict reînnoit pe linie.
5. O Ucraina divizată
Rusia anexează restul regiunilor Donețk și Lugansk, construind un pod terestru către Crimeea. S-ar putea chiar să excludă Ucraina de la Marea Neagră prin luarea Odesei, deși la momentul scrierii, acestui scenariu pare puțin probabil. Ucraina își va păstra independența suverană și se va apropia de Occident. Consecințele pentru Europa ar fi similare cu scenariul doi în care continentul ar fi divizat, doar linia ar fi mai spre est. În acest scenariu, statele baltice ar rămâne în structurile de securitate și economice occidentale, la fel ca Bulgaria și România (și Turcia în cadrul NATO). Acest rezultat, totuși, nu este durabil. Moscova nu și-ar relaxa eforturile de a subjuga – direct sau indirect – acele părți ale Ucrainei aflate în afara sferei sale de influență, încercând în același timp să-și extindă mandatul la statele baltice, Moldova, Georgia și Balcani.
6.(Aproape) toată lumea este un câștigător
În acest scenariu, Rusia se retrage din cea mai mare parte a Ucrainei, inclusiv din regiunile Donețk și Lugansk, dar păstrează Crimeea. Există un nou tratat internațional care consacră suveranitatea ucraineană și oficializează acordul asupra problemelor teritoriale, de securitate și politice majore. În Rusia, Putin părăsește mandatul, dând loc unei conduceri (oarecum) mai liberale și unui proces de democratizare reînnoit, chiar dacă imperfect. Președintele Aleksandr Lukașenko este înlăturat în Belarus, iar începuturile unei democrații apar acolo. În ciuda acestor tendințe favorabile, o „Europa unică” ar rămâne puțin probabilă. Deși prestigiul UE și NATO ar fi sporit, Europa ar fi un continent „cu mai multe viteze” – divers din punct de vedere politic, economic, social și cultural. În mod esențial, totuși, aceste diferențe ar fi în general gestionabile, în timp ce șansele de conflict în Europa s-ar diminua.
7. Ucraina câștigă
Rusia este forțată să-și retragă forțele din Ucraina, cu excepția regiunilor Donețk și Lugansk care își păstrează – deocamdată – „independența”. Ucraina gravitează spre Europa și, în timp, obține statutul de membru UE sau de candidat. Aderarea la NATO rămâne o posibilitate teoretică, dar îndepărtată. Influența UE și NATO se extinde nu numai în Ucraina, ci și în alte republici ex-sovietice – Caucaz, Moldova și chiar Belarus. Moscova își pierde influența în Balcani în urma înfrângerii lui Putin. Și în Asia Centrală, China își traduce puterea economică în creștere în forță geopolitică pe cheltuiala Rusiei.
Sursa foto: Depositphotos.com
CITEȘTE ȘI:
