Social

Clujeanul care de 20 de ani este salvatorul copiilor otrăviţi

Moartea unui copil intoxicat cu ciuperci, medicamente sau alte substanţe este unul dintre cele mai dramatice momente pe care le vede un medic de-a lungul anilor petrecuţi în spital.

Pe mâna medicilor de la Pediatrie II de pe strada Crişan ajung frecvent copii care sunt mai mult morţi decât vii după ce au înghiţit, intenţionat sau din pură curiozitate, cutii întregi de medicamente şi alte substanţe toxice sau au mâncat ciuperci otrăvitoare. Cele mai grave cazuri cu copii otrăviţi din toată Transilvania sunt trimise la Cluj. Aici, pe strada Crişan, funcţionează non-stop Centrul de Toxicologie şi Centrul de Dializă pentru Copii. Cel care coordonează activitatea celor două centre şi a întregii clinici de Pediatrie II este dr. Aurel Bizo. Tot el a înfiinţat Centrul de Dializă, exact în urmă cu 20 de ani, cu bani primiţi doar din donaţii, fără niciun leu de la stat.

Intoxicaţia cu paracetamol, printre cele mai periculoase

Doctorul Aurel Bizo a salvat de-a lungul anilor mii de copii, dar a şi pierdut câţiva. Cei mai mulţi al căror destin a fost atât de scurt au fost prea slabi ca să lupte cu substanţele din ciupercile otrăvitoare sau din medicamentele înghiţite cu pumnul. “Una dintre cele mai grave intoxicaţii este cea cu paracetamol fiindcă dă insuficienţă hepatică şi omul se poate prăpădi. Am avut situaţii în care am trecut prin situaţii critice cu pacienţii. Eram foarte rezervaţi asupra rezultatelor terapeutice”, spune dr. Aurel Bizo.

Salvatorul copiilor otrăviţi subliniază că intoxicaţiile la copii sunt o problemă foarte delicată şi greu de tratat la copii. “Copiii până la vârsta de patru ani fac intoxicaţii accidentale, de obicei cu medicamente pe care le foloseşte familia. Am văzut tot felul de minunăţii: copii care au luat medicamente de tensiune ale bunicii, am avut un caz când copilul a înghiţit toate medicamentele mamei care făcea tratament pentru o boală psihică. În perioada adolescenţei, copiii iau voluntar medicamente, majoritatea pentru a atrage atenţia asupra problemelor cu care se confruntă. Foarte puţini sunt cei care se otrăvesc cu intenţia de a se sinucide. Înghit orice fel de medicamente: paracetamol, antibiotice, antihipertensive, combinaţii între două-trei tipuri de medicamente”, povesteşte doctorul Bizo.

Copilul sângerează prin toate căile care au legătură cu exteriorul

De prin 2006, au fost ani la rând când în Cluj a fost un val de intoxicaţii cu ciuperci la copii. “Au fost ani când am avut 20-25 de decese, în urmă cu 7-8 ani. Din fericire, lumea a devenit mai conştientă şi mai responsabilă şi cazurile au scăzut foarte mult”, atrage atenţia doctorul clujean.

Aurel Bizo spune că cea mai gravă intoxicaţie este cea cu Amanita Phalloides, cea mai otrăvitoare ciupercă din România. “Este ciuperca pe care o mănânci doar o singură dată în viaţă. Aici este polul de severitate a bolii. Moartea se produce prin distrugerea progresivă şi ireversibilă a ficatului, iar decesul are loc prin insuficienţă hepatică. Este dramatic cum se moare prin intoxicaţie cu ciuperci, este unul dintre cele mai tulburătoare decese când copilul începe să sângereze. Pur şi simplu sângerează prin toate căile care au legătură cu exteriorul”, explică specialistul de la Pediatrie II.

Copilărie furată. Copii dependenţi de dializă

Aurel Bizo are grijă şi de copiii dependenţi de dializă. Majoritatea ajung să fie dependenţi de aparatul care le curăţă sângele din cauză că se nasc cu malformaţii ale căilor urinare. Tot la 48 de ore, patru ore din viaţă sunt legaţi de aparat.

Unii dintre ei scapă la un moment dat de chinurile dializei dacă au şansa să primească un rinichi nou. În urmă cu 19 ani, profesorul Mihai Lucan şi dr. Aurel Bizo au fost primii din ţară care au început să facă operaţii de transplant renal la copii. De atunci au fost transplantaţi 135 de copii. Anul acesta, 8 au primit şansa la o viaţă nouă.

Primul copil transplantat are acum 32 de ani

Doctorul Bizo îşi aminteşte de primul copil transplantat. A fost un caz fericit. “Zilele trecute mi-a bătut cineva la uşă şi a intrat în cabinet la mine. Era Bianca Stamate, are 32 de ani, este absolventă a unei facultăţi de ştiinţe economice, este căsătorită şi care a fost primul caz de transplant renal din seria noastră de bolnavi. Bianca a venit în 1994, la câteva săptămâni după ce am început dializa, era cu o insuficienţă renală cronică, a făcut dializă vreo trei luni, după care a fost primul caz transplantat de noi. Acel rinichi a mers 19 ani şi jumătate şi în această vară a fost retransplantat. Vizita cu care am fost onorat a fost pentru a-mi da “Bună ziua” şi să îmi spună că a făcut al doilea transplant şi este bine. Dacă nu era acest centru de dializă, dacă nu începeam activitatea de transplant, Bianca nu mai era în viaţă. Şi mai sunt mulţi ca ea.

Nu i-a omorât dializa, ci un accident stupid

Printre cazurile cu final nefericit se află povestea a doi veri, dependenţi de dializă care au murit într-un accident de maşină. “Îmi aduc mai bine aminte de cazurile care m-au impresionat negativ pentru că m-a durut cel mai mult. În vară, în Beclean, pe un pod, a avut loc un accident de circulaţie în care au murit doi copii împreună cu ambulanţierul. Erau doi copii, verişori, care se întorceau acasă de la dializă din Cluj. Erau amândoi cu insuficienţă renală cronică şi care au trecut prin situaţii medicale extrem de complicate şi de grele în care puteau muri, poate de cinci ori fiecare. Şi nu au murit de boală, ci dintr-un destin crud”, povesteşte doctorul Aurel Bizo.