Social
Tehnică medicală unică în ţară, folosită la Clinica de Ginecologie I - INTERVIU
La Clinica de Ginecologie I din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj se nasc anual aproximativ 2.000 de copii.
prof. univ. dr. Gabriela Zaharie, şeful Secţiei Neonatologie din cadrul Clinicii de Ginecologie I
În Secţia de Neonatologie a Clinicii de Ginecologie I, copiii născuţi cu probleme sunt trataţi după cele mai moderne metode, una dintre acestea fiind hipotermia prin care se scade temperatura corpului pentru a proteja creierul de lipsa de oxigen. Despre această metodă, dar şi despre copiii născuţi prematur care au doar 500 de grame la naştere, copiii abandonaţi şi cazuri speciale vorbeşte în interviul următor prof. univ. dr. Gabriela Zaharie, şeful Secţiei de Neonatologie.
Reporter: Câţi copii se nasc la Clinica de Ginecologie I?
Gabriela Zaharie: Anul trecut am avut 1890 de internări. Naşterile ne-au scăzut întrucât am fost în reparaţii, dar încă mai avem de lucrat. Înainte de a începe reparaţiile am avut peste 2.000 de naşteri anual.
Din totalul naşterilor, am avut 109 prematuri sub 32 de săptămâni. În general, aproximativ 10% din copii sunt internaţi la Terapie Intensivă. Noi am avut un procent mai mare, 14% pentru că fiind centru de nivel trei, aducem copii din alte maternităţi pentru tratamente mai complexe.
Cum stă clinica din Cluj la capitolul aparatură şi personal comparativ cu alte clinici din ţară şi străinătate?
Este foarte greu să ne comparăm. Eu ştiu ce putem noi să facem. Nu mă pot compara cu Karolinska (institut de medicină din Suedia – n.red.) care are o secţie de neonatologie de 2.000 mp. Când a fost la noi în vizită şeful de secţie de acolo m-a întrebat unde sunt paturile pentru taţi, din Terapie Intensivă. Noi avem aparatură, spaţiu, dar încă ne lipsesc paturile pentru mame. Facem, dar mult mai restrâns contactul mamă-copil la un copil ventilat pentru că aceasta necesită personal foarte mult, adică o asistentă la un copil. Deci e greu să ne comparăm cu ce fac alţii. Eu am şase asistente când aş avea nevoie de 12.
Ce reparaţii s-au făcut până acum?
Cine vine şi vede secţia spune că este o secţie deosebită. Eu aş spune că este o secţie prin care ne apropiem de normalitate pentru că aşa ar trebui să arate toate maternităţile. Avem posibilitatea de a face hipotermie pentru asfixiile neonatale, acesta fiind un tratament modern care se face peste tot în Europa şi cred că puţine secţii le fac. Nici nu ştiu dacă altcineva în afară de Bucureşti face hipotermie. Este o tehnică prin care se scade temperatura corpului pentru a proteja creierul de lipsa de oxigen. Studiile arată că prognosticul neurologic al acestor copii la 18 luni şi la 2 ani este mult mai bun.
Ce greutate are cel mai mic prematur internat acum în clinică?
Noi putem asigura îngrijirea prematurilor sub 32 de săptămâni. Cel mai mic prematur pe care îl avem acum în secţie a avut 500 de grame la naştere, a scăzut până la 450 de grame şi actualmente 82 de zile de internare şi este în secţie cu o mămică fericită.
Mai avem prematuri gemeni, din care cea mică are 740 de grame care la aproximativ o lună este pe ventilaţie mecanică şi care necesită îngrijiri complexe, dar există şanse şi ne luptăm pentru ele.
Este nevoie de o aparatură specială pentru prematuri?
Prematurii necesită îngrijiri speciale, cadre medicale specializate care se formează în timp. Nu putem lua o asistentă care a terminat acum facultatea şi să o punem să îngrijească un prematur de 500 de grame pentru că nu s-ar descurca, exact aşa cum şi un medic care iese de pe băncile facultăţii are nevoie de timp şi de experienţă pentru a putea face faţă provocărilor create de prematuri.
În ceea ce priveşte aparatura, este nevoie de aparatură ca să poţi face o susţinere a tuturor funcţiilor vitale, respectiv să poţi trata detresa respiratorie şi aceasta înseamnă suport respirator, ventilaţie mecanică, invazivă, convenţională, neinvazivă, înseamnă monitoare cu care să poţi monitoriza funcţiile vitale, înseamnă posibilitatea de a monta catetere centrale, înseamnă medicaţie specifică. Aici probabil că foarte multă lume ştie de surfactant, acea substanţă care lipseşte prematurilor la nivel pulmonar şi din cauza căreia copiii fac acel sindrom de detresă respiratorie extrem de sever. Cu cât sunt mai mici cu atât severitatea este mai mare. Surfactantul este deosebit de scump.
Un caz care v-a impresionat foarte mult
Fiecare caz în parte este o aventură pentru că uneori sunt cazuri atât de complicate încât ai şi tu sentimentul că nu mai ieşi la izbândă cu ele, însă aici intervine comunicarea pe care trebuie să o ai cu părintele. E greu să-mi aleg un caz. Inclusiv cele două cazuri de care am vorbit anterior sunt impresionante pentru că ambele au fost fertilizare in vitro şi să faci o asemenea procedură şi să naşti la 24 de săptămâni este extrem de greu şi ai de trecut prin clipe foarte grele pentru copil.
Cum gestionaţi cazurile de copii abandonaţi?
Noi nu am avut. La cinci-şase ani avem câte unul poate. Aici suntem în Ardeal. Am avut situaţii mai speciale, dar există Serviciul de Asistenţă Socială care se ocupă. De exemplu, am avut un caz al unei adolescente, la liceu, nu era din Cluj şi s-a trezit că trebuie să nască. Ea şi sora ei mai mare şi-au pus problema dacă să îl abandoneze sau nu. La un moment dat au spus că au găsit părinţi pentru copil, dar după ce am discutat şi cu părinţii fetei, ei i-au luat acasă şi pe mamă şi pe nepot. Contează foarte mult cum comunici cu oamenii.
