Ştiri din Transilvania
Organizatorii au făcut anunțul. Ce se întâmplă cu vestitul Târg de Fete de pe Muntele Găina?
Ediţia din acest an a Târgului de Fete de pe Muntele Găina, cea mai mare şi cea mai cunoscută sărbătoare populară din România, a fost suspendată.
Organizatorii au făcut anunțul. Ce se întâmplă cu vestitul Târg de Fete de pe Muntele Găina?
Din cauza pandemiei de COVID-19 şi pentru a nu pune în pericol participanţii, care ar fi urcat pe munte din 5 judeţe, organizatorii târgului, Consiliul Judeţean Alba şi Centrul de Cultură „Augustin Bena”, au decis să suspende în acest an desfăşurarea manifestării.
An de an, târgul adună mii de participanţi din Alba, Hunedoara, Bihor, Arad şi Cluj, iar numărul forţelor implicate în organizare (staff şi tehnicieni de scenă, artişti, meşteri tradiţionali, angajaţi de la ambulanţă, jandarmerie, poliţie, ISU sau muncitori care asigură alimentarea pe munte cu apă potabilă şi cu energie electrica) depăşeşte, la fiecare ediţie, 400 de persoane.
Târgul de Fete, o mare sărbătoare în aer liber
„Din cauza pandemiei de coronavirus şi pentru că ne dorim să protejăm participanţii care ar fi urcat la Târgul de Fete de pe Muntele Găina, suspendăm organizarea manifestării. Este o decizie grea, însă necesară pentru siguranţa participanţilor, dar şi a celor câteva sute de persoane care ar fi fost implicate în organizare. Nu renunţăm la tradiţie şi încercăm să oferim în aceste zile celor care iubesc Târgul de Fete materiale etnografice care să ne ajute să continuăm sărbătoarea în sufletele şi inimile noastre. Vom trece cu bine şi peste aceste încercări, iar în anii următori suntem siguri că vom urca din nou pe Găina pentru a duce mai departe sărbătoarea strămoşească a Târgului de Fete”, a spus Alexandru Pal, managerul Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba.
Târgul de Fete de pe Muntele Găina este cea mai mare sărbătoare românească în aer liber, fiind un brand al judeţului Alba, dar şi al tuturor românilor. Sărbătoarea este subiectul unei cercetări realizată de specialiştii Centrului de Cultură şi a fost reînviată sub obiectivul aparatului de fotografiat în cadrul expoziţiei de fotografie etnografică denumită „Hai pe Muntele Găina”. Instantaneele sunt realizate de Vasile Sârb şi cursanţii săi de la Clasa de Artă Fotografică din cadrul Şcolii de Arte şi Meşteşuguri şi sunt expuse în această perioadă şi în spaţiul expoziţional urban de la sediul Centrului.
Târgul de pe Găina, menționat încă din 1816!
Potrivit dovezilor etnografice, din vremuri străvechi, miezul verii (ziua de Sântilie, 20 iulie – n.r.) era marcat în tradiţia ţinuturilor transilvane de un eveniment deosebit, care „mişca satele”, locuitorii din crângurile Apusenilor. Moţi, mocani, crişeni şi zărăndeni urcau, în zvon de tulnice, în Munţii Bihorului, pe platoul „Găina”, unde se ţineau „datul”, „nedeia”, „Târgul de la Găina”.
Această manifestare etno-culturală a fost menţionată prima dată în documente în anul 1816, iar în 1860 învăţătorul Ioanete o descrie în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Legenda Muntelui Găina, relatată încă de la 1888 de cercetătorii Teofil Frâncu şi George Candrea, spune că „în timpul când şi în munţii Bihariei se lucrau băile (minele de aur), o găină de aur ieşea din băi spre a se aşeza în vârful muntelui, pe cuibul său, în care erau ouăle sale de aur. Vidrenii, atraşi de frumuseţea nemaipomenită a găinei, în mai multe rânduri au încercat s-o prindă, ea însă a fugit în jurul minelor de aur de la Roşia Montană. De atunci, nemaiputându-se găsi aur în băile din acest ţinut, moţii au încetat de a le mai lucra, deoarece găina din poveste era vâlva băilor (zâna) şi ea a dus aurul cu sine, în părţile unde a zburat”.
Pe legendarul platou al „găinei de aur”, „târgul” sau „Datul de la Găina” se organiza în plină vară, după solstiţiu, când „se întorceau vremările”, iar seceta era „tăiată” de ploile lui Sântilie. La „Datul de la Găina” se adunau tinerii şi gospodarii din cele patru ţinuturi străjuite de platoul legendar, Bihorul, Zarandul, Clujul şi Alba, aducând ţesături alese şi furci „împistrite” (cei de pe Crişul Alb), fluiere acordate şi „bote ghintuite” (moţii de la Câmpeni şi Arieşeni), lână şi tiocuri de răşină (mocanii de pe Arieş), ceramică (olarii din Făget şi Tinca), „cojoace înflorate şi sumane-mbăierate” (meşterii din Beiuş, Vaşcău, din Brad sau din Abrud şi Feneş), fructe de pădure şi plante medicinale (de la Poienile de Jos), scoarţă de stejar, pentru argăsitul pieilor (de pe Crişul Pietros) şi răşină de la Buru.
CITEȘTE ȘI:
