Eu sunt unul dintre aceea care cred că, în România politică, e nevoie să apară partide noi. Doar ele sunt capabile să inducă și/sau să producă schimbări de care țara și cetățenii ei au nevoie.
Ciclul electoral actual s-ar putea dovedi cel mai mare „bluff politic” al perioadei postdecembriste, unul din acelea în care politicienii semnalizează stânga și o iau dreapta (sau invers) sau promit că pornesc în grabă înainte și o iau degrabă îndărăt.
Mărturisesc că în preferințele mele sportiv-tenisistice, Novak Djokovic a fost întotdeauna foarte sus, practic, pe locul doi, după Roger Federer, iar de când elvețianul e pe jumătate retras, se află pe locul întâi.
Taxa de solidaritate, „premiul” pe care îl primești când investești în fabrici în România, aduci tehnologie, creezi locuri de muncă, ești contribuabil onest și atingi o cifră de afaceri de 500 milioane lei.
Opinie Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj: Domnule prim-ministru, după ce sunteți ales, vă aduc cheile de la fabrică. Vă rog s-o conduceți dumneavoastră, ca eu nu mai știu cum, la inflație către 10%, lipsă de personal calificat, penurie de materii prime, utilități mai scumpe cu 300% și mai nou, cu spectrul cotei progresive.
Cumva, brusc, de pretutindeni, pe geamul blocului de cartier, prin peretele vitrat al vilei rezidențiale sau din înaltul majestuos al unui zgârie-nori, descoperim toți același lucru: că avem „o lume plină de bube puturoase” și „o țară plină de răni infecte”, pe care nu le putem vindeca decât prin autotratament (de izolare la domiciliu) și cu paracetamol, găsit prin farmacia de sertar.
Opinia de mai jos am scris-o în 2015, bucurându-mă cu naivitate ca industria farmaceutică a fost aleasă de Guvernul Ponta în top 10 domenii industriale strategice