Într-o vreme, cam pe când Victor Ponta era premier și Traian Băsescu președinte, se spunea despre România că este „țara procurorilor”. Două motive îndreptățeau acest apelativ, ce dădea fiori reci unora: pe de-o parte, cele mai influente poziții în statul român erau ocupate de procurori (sau foști), pe de alta, era un primat al acuzatorilor publici și o prigoană a corupților.
Un sociolog clujean (strămutat din București) anticipa o prăbușire a PSD în perspectiva seriei de alegeri ce va începe odată cu europarlamentarele din 2019. Să ne mire asta?
Până când ne vom maturiza (ca stat, țară, națiune), până când vom identifica și aplica (popor și conducători) un model propriu de existență și creștere, rămâne să ne luăm după alții și să ne comparăm cu ei. Și să fim serioși, n-am fost niciodată nici foarte inventivi, nici foarte consecvenți, nici (tot timpul) foarte norocoși (în istorie) în a găsi cele mai bune căi și cele mai bune modele de coexistență.
Psihologul clujean Daniel David a lansat, în premieră pentru România, un studiu care are rolul de ghid "de igienă mintală şi interacţiune socială", destinat în principal politicienilor, dar şi altor persoane interesate.
România are nevoie în 2018 de un an înţelept "mai mult decât orice", susţine preotul Constantin Necula, consilier misionar-pastoral şi de imagine al Mitropoliei Ardealului. Constantin Necula spune că nu este dezamăgit de politicieni, pentru că nu s-a amăgit niciodată, dar este trist pentru că poporul român a depăşit starea de tranziţie, îndată după ianuarie 1990, şi nu a reuşit să fie mai bun ca atunci.
La putere, partidele se uzează și se destramă; în opoziție, partidele politice se adună și se întăresc. Nici un partid postdecembrist din România nu a ieșit (întreg) din această paradigmă, înafara PSD-ului, excepția care până acum a întărit regula.
