Actualitate

Cum a fost pregătită represiunea Revoluţiei de la Cluj

După 25 de ani, evenimentele din decembrie 1989 încă mai ridică semne de întrebare. Revoluţia a schimbat istoria României şi a reuşit să rupă lanţurile comunismului.

Situaţia tensionată din ţară i-a determinat pe muncitorii  de la Tehnofrig, Metalul Roşu şi de la C.U.G, să pornească în jurul orei 14:00 înspre centrul oraşului, unde s-au alăturat altor manifestanţi. Ajunşi în faţa hotelului Continental totul a degenerat.  S-a tras asupra lor. După ora 15:40 s-a tras continuu în diferite puncte ale oraşului: în faţa hotelului şi restaurantului Continental, la hotel Astoria, în Piaţa Mihai Viteazul, la Fabrica de bere, poartă spre cartierul Mănăştur, în Piaţa Gării şi în cartierul Mărăşti.

Modul în care s-au pregătit autorităţile din Cluj pentru a preîntâmpina o posibilă revoltă a fost expus în cartea „Împuşcaţi-i că nu-s oameni”, scrisă de Victor Lungu.

18 decembrie 1989

După ce evenimentele de la Timişoara au scăpat de sub control, reprezentanţii statului şi-au luat măsuri de precauţie în Cluj: patrule, razii, maşini pregătite pentru blocarea circulaţiei în caz  de nevoie sau protejarea instituţiilor cheie din judeţ.

Declaraţia generalului Iulian Topliceanu : „Nicolae Constantin a informat despre situaţia de la Timişoara. A ordonat să se ia măsuri de către toate forţele din judeţul Cluj pentru menţinerea ordinii. A insistat pe ideea că nu trebuie să se ajungă la situaţia din Timişoara, iar pentru aceasta organele de ordine să facă controale, razii amănunţite. A indicat să se facă patrule mixte. La solicitarea mea a fost de acord ca armata să aibă patrule separate. A indicat ca organele de ordine să fie pregătite cu maşini pentru blocarea circulaţiei în caz de nevoie. De asemenea, a insistat pe fermitate, executarea ordinelor fără şovăire. În aceeiaşi zi, la orele 19.30 am avut o adunare cu şefii de arme unde am discutat situaţia din toate marile unităţi subordonate pentru a putea îndeplini o misiune de luptă în caz de atac a frontierei de stat. La orele 22:45 ministrul apărării naţionale m-a sunat la telefon şi mi-a ordonat să iau măsuri pentru creşterea capacităţii de luptă, iar pe plan judeţean şi local comandanţii de garnizoană să acţioneze pentru protejarea sediilor, instituţiilor, clădirilor, podurilor care pot fi incendiate de «terorişti», aşa cum se stabilesc de primii secretari, care sunt şi comandanţi ai tuturor forţelor din judeţ.”

Şefii armatei au primit ordin să instruiască militarii ziua şi noaptea. Căpitanul Dicu Ilie: „În ziua de 18.12.1989 la o convocare la comandant s-au transmis sarcinile rezultate din nota telefonică primită prin comandantul Marii Unităţi, prin care se dădeau mai multe dispoziţii; se făceau precizări cu privire la fermitatea în acţiunile ce se vor intreprinde şi se făceau menţiuni cu privire la modul de folosire a armei şi acţiunile care trebuie să fie intreprinse, sens în care ni s-a ordonat ca în cazul în care este nevoie să se facă uz de armă împotriva celor care ne atacă, să se folosească în condiţiile legii somaţia: «Stai», «Stai că trag», «Foc de avertisment în plan vertical», după care abia se va executa «Foc la picioare». Pentru executarea măsurilor prevăzute în nota telefonică ni s-a ordonat să intensificăm activitatea de instruire a militarilor ziua şi noaptea, să îi instruim să folosească armamentul de infanterie şi să acţioneze ca infanterişti, precum şi A.G.-urile, instruirea trăgătorilor la puştile semi-automate cu lunetă pentru a se putea executa tragere asupra elementelor mai recalcitrante şi alte asemenea activităţi care să instruiască şi să antreneze militarii care din acest punct de vedere erau într-o oarecare deficienţă.”

19 decembrie 1989

În 19 decembrie militarii au primit ordine în care li s-a cerut să ia măsuri pentru a se acţiona preventiv. „În 19.12.1989, am avut o şedinţă cu şeful Miliţiei Judeţene în care ni s-a ordonat să luăm măsuri pentru a se acţiona preventiv, să cunoaştem persoanele care se dedau la acte de dezordine, inclusiv în obiectivele economice, să luăm măsuri de asanare a municipiului de elemente parazitare”, preciza Lt. Col. Pintea Vasile.

Din referatul Procuraturii Militare Cluj reiese că în perioada 17 – 21 decembrie unităţile militare au primit ordine cu privire la „pregătirea unităţilor, tehnicii şi armamentului în vederea participării la misiuni de luptă, cu precădere de infanterie şi în oraşe.” Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Din studiul jurnalelor acţiunilor de luptă a unităţilor din garnizoana Cluj a rezultat că în perioada 17 – 21 decembrie 1989 s-au dat mai multe ordine şi precizări cu privire la pregătirea unităţilor, tehnicii şi armamentului în vederea participării la misiuni de luptă, cu precădere de infanterie şi în oraşe, iar în ziua de 20.12.1989 comandanţi şi cadre din mai multe unităţi au participat la acţiuni de recunoaştere a locurilor de acţionare în raza municipiului Cluj-Napoca şi s-a înscris pe un plan stradal locurile în care vor fi dislocate dispozitivele militare. În nici unul din aceste ordine şi precizări nu s-a adus nici o modificare cu privire la modul în care trebuie să acţioneze militarii”.

20 decembrie 1989

În data de 20 decembrie a început diversiunea „teroriştilor”. Col. Constantin T. Degeratu: „În seara acestei zile, după difuzarea comunicatului şi cuvântării la televiziune s-a precizat, de la minister, că pentru zădărnicirea acţiunilor teroriste, uzul de armă se putea face numai în cazuri excepţionale, când viaţa militarilor era în pericol sau exista riscul ca aceştia să fie dezarmaţi, şi numai în condiţiile prevăzute de lege. În cadrul convorbirilor telefonice pe care le-am avut cu factorii de conducere din unele unităţi din Someşeni, Floreşti, Dej şi alte garnizoane am făcut astfel de precizări atunci când am comunicat ordinele privind pregătirea în vederea îndeplinirii unor misiuni. Pentru ţinerea evidenţei acţiunilor antiteroriste s-au pregătit hărţi ale principalelor garnizoane din subordine, hărţi şi planuri la care am lucrat şi eu.”

21 decembrie 1989

Raportul Comisiei Senatoriale pentru cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 descrie iniţierea acţiunii protestatare din Piaţa Libertăţii.

„În ziua de 21.12.1989, în jurul orelor 12.00 din clădirea aflată în Piaţa Libertăţii şi care avea la parter Librăria Universităţii, s-a strigat de 3 – 4 ori «Victorie!». Ulterior s-a aflat că populaţia Bucureştiului, chemată la miting, l-a huiduit pe Ceauşescu. Unele persoane aflate în Piaţa Libertăţii, printre care şi Călin Nemeş, au încercat să oprească trecătorii pentru a organiza ad-hoc un miting de solidaritate cu acţiunile revoluţionare, antidictatoriale, desfăşurate în oraşul Timişoara. Nereuşind acest lucru, acest grup unic protestatar au hotărât să se deplaseze la rude, prieteni şi cunoştinţe, pentru a-i mobiliza pentru ca la orele 15.00 să organizeze o formă concretă de protest. Nemeş Călin şi Radu Negru s-au deplasat în apropiere, la restaurantul Pescarul unde, potrivit declaraţiei lui Călin Nemeş, au consumat câte 100 ml. coniac. Aici au discutat despre formarea unui grup de demonstranţi care să protesteze în Piaţa Libertăţii. Tot aici s-a aflat că în jurul orelor 14.00, muncitorii de la C.U.G. se pregăteau să se deplaseze spre centrul oraşului. În jurul orelor 15.00 un grup de aproximativ 15 persoane, între care Călin Nemeş, Matiş Lucian, Lodin Gavril, s-au deplasat în Piaţa Libertăţii, iar către orele 15.20, Nemeş Călin s-a adresat celor din jur, solicitându-le să-şi manifeste dezaprobarea faţă de pierderile de vieţi omeneşti săvârşite la Timişoara, încercând totodată să oprească circulaţia publică din zonă. Mai multe persoane au început să scandeze «Jos dictatura!», «Libertate!», «Timişoara!» şi să cânte «Deşteaptă-te române!». Aceste manifestări pro-Timişoara şi antidictatoriale, receptate de persoanele aflate în Piaţa Libertăţii, coroborate cu ştirile propagate de posturile străine de radio despre evenimentele de la Timişoara, a acţiunilor deschise anticeauşiste ce se aflau în derulare în Bucureşti, precum şi pe fondul stării precare economice şi sociale a populaţiei, au permis obţinerea adeziunii unui număr tot mai mare de trecători. Către orele 15.30 – 15.40, mulţimea aflată în piaţă era într-o stare puternic tensionată, opţiunile antidictatoriale se clarificaseră şi se exteriorizau fără teamă. Grupul avea şi un lider care îi striga ideile, fiind ascultat şi urmat de cei cu care venise în jurul orei 15.00 în Piaţa Libertăţii.”

În 21 decembrie 1989 în Cluj a început vărsarea de sânge. Conform datelor oficiale, în Revolutia română din decembrie au murit 1142 de persoane, au fost ranite 3138, iar alte 760 au fost retinute.

O Adunare Solemnă a avut loc joi la Instituţia Prefectului Cluj menită să marcheze împlinirea a 25 de ani de la Revoluţia Română la care au participat reprezentanţii asociaţiilor de revoluţionari din Cluj. Evenimentul a început cu intonarea imnului şi cu un moment de reculegere.

Preşedinţii celor şase asociaţii de revoluţionari din Cluj au primit din partea prefectului, în semn de recunoştinţă, câte o diplomă pe care scria „În semn de recunoaştere şi preţuire a meritelor celor care au luptat în Revoluţia Română din Decembrie 1989”.

„Cei care se întreabă şi azi cine a tras în decembrie 1989, ori sunt idioţi, ori au interesul să-şi ascundă propria vinovăţie în spatele acestor întrebări”, a declarat autorul volumului „Împuşcaţi-i că nu-s oameni”, Victor Lungu.

Procesele Revoluţiei de la Cluj au avut şi rezultate concrete. „Procesul de la Cluj s-a terminat cu condamnări. Topliceanu, Moga, Dicu, Cocan şi Burtea - au fost condamnaţi la închisoare. Au executat o parte, apoi au ieşit din cauza permitivităţii legii. Dicu încă mai este în închisoare”, a precizat Victor Lungu.