Actualitate

Din ce câştigă bani de fapt aplicaţiile gratis

Aplicaţiile sunt la fel de invazive indiferent dacă rulează pe terminale cu Android sau pe cele cu iOS.

Concepţia potrivit căreia un sistem de operare ar fi mai sigur decât altul este greşită, relevă un studiu derulat de Bitdefender pe parcursul a mai bine de un an de cercetare, timp în care au fost analizate 314.474 aplicaţii de Android şi 207.873 aplicaţii de iOS.

Ecosistemul aplicaţiilor gratuite pentru terminalele mobile este gratuit pentru utilizator, dar este monetizat intens de dezvoltator, spun cei de la Bitdefender, informează life4gadgets.com.

Cu alte cuvinte, o aplicaţie, fie ea pentru Android sau pentru iOS, devine gratuită doar după ce utilizatorul a plătit-o cu datele sale confidenţiale. Iar situaţia devine şi mai neplăcută atunci când plata respectivei aplicaţii nu opreşte fluxul de informaţii extrase despre utilizator şi nici nu şterge informaţiile care au fost deja sustrase de pe terminal.

Cu menţiunea că indiciile din Android şi iOS nu pot fi comparate, analiza Bitdefender se concentrează pe cele mai intruzive comportamente pe care dezvoltatorii de aplicaţii ar fi putut să le includă în produsele lor.

Urmărirea locaţiei utilizatorului este un aspect important în cazul ambelor platforme, întrucât locaţia este adesea solicitată de furnizorii de publicitate prin cadre ce urmăresc obiceiurile de consum ale utilizatorilor. Testul Clueful scoate la iveală faptul că 45,4% dintre aplicaţiile de iOS au posibilitatea să urmărească locaţia utilizatorilor, chiar dacă nu fac asta în mod explicit. Spre comparaţie, doar 34,5% dintre aplicaţiile de Android analizate au această capacitate.

Lista de contacte a utilizatorului poate fi citită de 7,6 % dintre aplicaţiile de Android, în timp ce aplicaţiile iOS sunt ceva mai curioase, întrucât 18,9% dintre cele analizate sunt tehnic capabile să facă asta.

Unele dintre cele mai importante informaţii pentru o companie de publicitate sunt adresele de email şi numărul unic de identificare a terminalelor (IMEI). Aceste date pot fi distribuite unor terţe părţi şi pot fi folosite, de exemplu, pentru a trimite consumatorilor reclame adaptate în funcţie de comportamentul lor, potrivit unui raport al Federal Trade Commission.
Aproximativ 14,5% dintre aplicaţiile de Android pot transmite mai departe ID-ul dispozitivului şi 5,7% dintre ele pot transmite emailul.

Numerele de telefon sunt legătura dintre persoana fizică şi identitatea sa virtuala şi permit corelarea informaţiilor despre comportamentul utilizatorului în cadrul aplicaţiei şi posibilitatea de a lega aceste informaţii de persoana căreia îi aparţin prin intermediul numelui şi prenumelui. Aproximativ 8,8% dintre aplicaţiile de Android analizate pot transmite numerele de telefon ale utilizatorilor către agenţii de publicitate terţe.

Atunci când a fost realizată o comparaţie cu aplicaţii care nu rulau reclame, cercetătorii au descoperit că aplicaţiile cu reclame consumă cu 16 procente mai multă energie, informează noobz.ro. Acest lucru face ca bateria să reziste mai puţin, iar perioada de funcţionare a dispozitivului de la 2 ore şi 50 de minute la 2 ore şi 10 minute, chiar până la 1,7 ore, la un consum maxim de energie.

Cercetătorii de la University of Southern California, Rochester Institute of Technology (RIT) şi Queen’s University din Canada au spun că unitatea de procesare centrală (CPU) a smartphone-ului este ca un creier, reclamele solicitând sistemul de procesare, ceea ce îl îngreunează.

Aplicaţiile cu reclame ocupă procesorul cu 48 de procente mai mult din timp – cu 22 procente mai multă memorie este utilizată şi cu 56 procente este mai mare  solicitarea procesorului.

Aplicaţiile cauzează un  trafic de date mai mare, aproape dublu, de cele mai multe ori. În medie, aceste aplicaţii folosesc cu 79 % mai mult trafic de date.