Actualitate

Amprenta unui mariaj de Aur. Ei dau valoare veșnică unei jumătăți de secol... – GALERIE FOTO-VIDEO

Ceremonia de premiere a clujenilor care au trecut de 50 de ani de căsnicie aduc în atenţie relatări sensibile şi sincere despre bogăţia unei vieţi de familie.

Desprinse parcă dintr-un timp în afara vieţii noastre, aceste personaje reuşesc să însufleţească şi să readucă umanul, valorile şi principiile uneori ignorate sau chiar uitate de cea mai mare parte dintre noi.

O foarte cunoscută autoare şi jurnalistă în America anilor 50" Mignon McLaughlin susţine acest ideal "de modă veche" într-un citat de-al ei devenit celebru

"O căsătorie de succes necesită să te îndrăgosteşti de mai multe ori, de fiecare dată de aceeaşi persoană..."

Pentru foarte mulţi dintre noi e greu să înţelegem pe deplin semnificaţia acestor cuvinte mai ales că în ziua de astăzi suntem asaltaţi de tot mai multe cazuri ce demonstrează contrariul. Statisticile spun că numai anul trecut (2014) în municipiul Cluj-Napoca am avut de a face cu un număr de divorţuri relativ mare şi anume 291 de cazuri. Aceasta înseamnă o rată a divorţialităţii de 0,91 divorţuri la 1000 de locuitori, informează ISN - Institutul Naţional de Statistică din Cluj.

Şi totuşi se poate

Pentru toţi aceia care din ce în ce mai puțin cred în acest cadru "sacru" al familiei şi în metafora din poveşti „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” şi pentru toţi aceia care nu mai ţin cont de acel citat modest al unei jurnaliste americane, există şi aceşti clujeni care demonstrează că totuşi se poate. Acești oameni au trecut împreună prin momentele dificile și chiar dacă ar fi putut oricând să renunțe la relațiile lor, au făcut față greutăților și au ajuns să conviețuiască împreună o jumătate de secol şi numărătoarea anilor nu se termină încă.

E uimitor să vezi că după  5 decenii de căsnicie aceste cupluri îşi amintesc cu lacrimi în ochi și cu zâmbetele pe buze de momentele lor cele mai dragi, de momentul primei întâlniri, de primul lor sărut.           

Paharul cu APĂ 

Povestea familiei Crișan a început în momentul în care Liviu Crișan (acum în vârstă de 75 de ani) lucra pe terenul familiei în Gherla. Doamna Maria (acum în vârstă de 69 de ani) se afla în schimbul de noapte de la Combinat, în apropierea terenului familiei Crişan. Liviu a căutat un motiv pentru a intra în vorbă cu Maria și i-a cerut un pahar cu apă, chiar dacă nu îi era sete. După un an și jumătate în care au păstrat legătura prin corespondențe, s-au căsătorit în anul 1965 în Gherla.

Timpuri noi

În 1966 a apărut primul lor copil. După o scurtă perioadă de timp s-au mutat în Hunedoara. „La Hunedoara am stat vreo nouă ani, aproape zece. Ne-am întors în Gherla în 1976, am lucrat în Cluj şi făceam naveta între aceste oraşe. Deja aveam trei copii și era pe drum al patrule ”, povestește Maria Crișan (69 de ani). La scurt timp s-au mutat în Cluj și au cumpărat un apartament. „Soțul lucra la 16 Februarie, eu la Flacăra și datorită legilor date de Ceaușescu (aveam șase copii) am avut dreptul să ies la pensie la 52 de ani iar soțul meu la 55. ” După pensionare s-au retras la sat unde au învăţat să trăiască după noile reguli: „Am început să învăț să mulg vaca, să cosesc. Au venit și copiii și ne-au ajutat și așa am zis să facem o casă să ne putem întâlni cu toții”, își amintește Maria. „Întotdeauna îmi place să vină, să stăm împreună”.

Emoţii la înălţime

Cea mai frumoasă amintire pe care cei doi soți o au împreună este călătoria în Italia. „Am mers în Italia cu avionul, la un botez al unui nepot. Niciodată nu mai plecasem de acasă împreună. Unul rămânea, unul pleca. De data aceasta s-a nimerit că am plecat împreună cu avionul.” Emoțiile pe care le-au trăit în acel moment au fost ceva nou și o experieță unică pentru cei doi. „Ne-am plimbat pe străzi, am fost la o cafenea. A rămas ceva de amintire. Am zis că niciodată în viață nu o să mai fie așa frumos”, relatează soții Crișan.

Nepoţii, comoară de suflet

Cea mai mare bucurie pentru ei sunt nepoții: „Nepoții sunt bucuria noastră. Mai ales unul mic, Mihail. El e cel mai scump copilaș. Îmi place să-l văd cum se joacă, cum umblă prin iarbă.” În 1992 au achiziţionat prima lor maşină primită cu mult entuziasm de nepoţii lor: „Această mașină a fost a noastră propriu-zis. Astfel am putut merge peste tot unde am vrut. Asta a fost cea mai mare bucurie a nepoților. Pe cei mici îi puneam în portbagaj, cei mari stăteau pe scaune. Au fost momente plăcute.”

Respectul şi iertarea, fundamentul iubirii

Pentru soții Crișan iubirea vine la pachet cu respectul. „Am tot respectul pentru el, caut să îi fac doar bine, să nu îl jignesc. Dacă mă supără cu ceva trec cu vederea. Așa a fost în familie, întotdeauna am trecut cu vederea. Chiar dacă au fost certuri, eu am iertat. Iertarea este baza înțelegerii în familie. E important să nu răscolești trecutul. Întotdeauna când se ajunge la discutie, e importantă problema de zi.  E ușor să te desparți de cineva. Fiecare își vede de viața lui și gata. Eu întotdeauna am fost mai îngăduitoare și cu soțul și cu copiii. Uneori a fost bine, alteori nu a fost chiar așa bine. Au trecut...”

"...şi mergem înainte"

Problemele nu au ocolit familia Crișan. „Supărarea noastră a fost când una dintre fete s-a îmbolnăvit de schizofrenie, deci pe bază nervoasă. Asta a fost cea mai mare durere. Apoi soțul meu a făcut un atac cerebral care a avut urmări neurologice: nu poate vorbi bine, i-au fost afectate corzile vocale. A făcut un tratament care cred că nu i-a făcut bine...Așa cum suntem, ne descurcăm și mergem înainte. Unul e bun, celălalt e rău. Cel bun îl ajută pe cel rău și mergem înainte.”

Prima impresie contează      

Soții Balogh, Francisc (79 de ani) si Eva-Ildiko (74 de ani), au sărbătorit şi ei 50 de ani de căsnicie în cadrul aceleiaşi ceremonii de Vineri, 23 Octombrie.

Aceștia s-au cunoscut la locul de muncă. „Amândoi eram angajați la întreprinderea Tehnofrig, acolo ne-am întâlnit și așa a început prietenia noastră.” Pe domnul Francisc prima dată l-a atras faptul că Eva era „o fată foarte drăguță, blondă, că a avut o siluetă frumoasă. Mi-au plăcut foarte mult și ochii ei, frumoși și albaștri”, spune soțul râzând. „Bineînțeles, aceasta a fost prima impresie. După ce am schimbat câteva vorbe cu dânsa am văzut ca avem cam aceleași idei despre artă, despre sport...” şi despre excursii, îl completează doamna Balogh pe soțul ei.

Cea mai frumoasă amintire pentru Francisc a fost momentul în care Eva a spus „da!” la cererea în căsătorie, iar cel mai frumos gest este primul lor sărut.

Iubind

Când iubești pe cineva „aștepți cu nerăbdare să te întâlnești cu persoana respectivă, să te țină de mână, să te îmbrățișeze”, împărtășește cu bucurie Eva. „Apropo de ținere de mână”, completează Francisc, „noi și acum facem asta când ne plimbăm prin pădure, prin oraș.”

Timpul zboară când iubești și „nici nu îți dai seama când a trecut."

Din înţelepciunea lor

Francisc şi Eva ne mărturisesc sincer că dacă s-ar putea întoarce în tinerețe nu ar schimba absolut nimic, o spun cei doi soţi cu lacrimi în ochi şi plini de emoţie „Suntem mulțumiți așa cum am trăit și cum trăim în prezent.”

Soții Balogh compară munca cu iubirea şi îi îndeamnă pe tineri "să folosească timpul cu folos, atât pentru distracție cât și pentru realizarea profesională.” Când cineva își urmează visul, face totul cu pasiune, cam așa e și în dragoste. „Dacă îți place meseria pe care ai ales-o, atunci o faci cu plăcere. Noi ne-am făcut cu plăcere meseria. Pentru o relaţie reuşită, tinerii trebuie să iubească adevărat, să simtă iubirea, să fie acel sentiment din suflet, din inimă. Și dacă este așa, atunci urmează O CĂSNICIE frumoasă.”

Soții Crișan sunt de părere că tinerii din zilele noastre se despart foarte ușor, în mod special din cauza infidelităților şi apoi pentru că „nu au răbdare unul cu celălalt și nu se respectă îndeajuns. Apoi mai sunt și lipsurile, neajunsurile cu banii, locuințele. Dacă apare cineva cu bani, case, tinerii sunt tentaţi să meargă  repede după acea persoană. Cel mai important e să se iubească  şi să se respecte.."

Articol scris de Paula Florea şi Octavian Gui, studenţi la Jurnalism, FSPAC-UBB, anul I