Actualitate

De doi ani, cuvântul “unguri” a fost şters de pe statuia lui Baba Novac. Profesor de istorie: Este corect, nu ungurii l-au ucis, ci nobilimea din Cluj. Clujenii erau fani Sigismund de Bathory

De mai bine de doi ani, de pe soclul statuii lui Baba Novac din centrul oraşului lipseşte cuvântul “unguri”, după ce în toamna lui 2014 persoane rămase încă necunoscute au vandalizat sculptura şi au dat jos cuvântul. Vladimir Bogosavlievici, profesor de istorie la Colegiul Național „G. Barițiu”, spune că inscripţionarea cuvântului “unguri” pe statuie era “într-adevăr o greşeală”.

Mai exact, cuvântul „unguri” a fost îndepărtat de pe soclu, care include inscripția „Baba Novac, Căpitan al lui Mihai Viteazul, ucis în chinuri groaznice de către unguri în data de 5 februarie 1601. S-a ridicat acest monument spre cinstirea memoriei sale în anul 1975”.

“De ce s-a şters cuvântul «unguri» de pe statuie? Pentru că într-adevăr era o greşeală, un ungurii, ci nobilimea din Cluj, erau şi printre ei maghiari, l-a omorât. Clujenii erau fani Sigismund de Bathory, nu prea erau fani Mihai Viteazul. Acesta era adevărul. În perioada respectivă era altă mentalitate. Istoria trebuie privită şi din punctul nostru modern, dar şi cum se gândeau ei”, a spus Bogosavlievici.

Statuia lui Baba Novac este opera sculptorului Virgil Fulicea și a fost amplasată lângă Bastionul Croitorilor în anul 1975, în amintirea generalului lui Mihai Viteazul.

Statuia are o înălțime de 1,80 metri, este turnată în bronz și montată pe un soclu de beton, înalt de 2,2 m, placat cu travertin.

În septembrie 1998, în perioada în care Gheorghe Funar era primarul Clujului, pe statuia lui Baba Novac a fost montată o plăcuță cu textul: „Baba Novac, căpitan al lui Mihai Viteazul, ucis în chinuri groaznice de către unguri în data de 5 februarie 1601”. Conducerea Partidului Popular Maghiar din Transilvania a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în legătură cu această plăcuță, solicitând îndepărtarea acesteia pe motiv că are „un mesaj ofensator la adresa maghiarilor".

Baba Novac a fost unul dintre cei mai destoinici generali ai domnitorului Mihai Viteazul, care i-a stat alături în toate încercările.

Impozant ca statură, cu o forţă fizică ieşită din comun, Baba Novac a intrat de tânăr în cetele de haiduci din Balcani pentru a fugi de sărăcie, după cum îl portretizează baladele populare.

Haiducul a intrat în armata lui Mihai Viteazul în anul 1595, prin urmare aproape de anii bătrâneţii, înainte de celebra bătălie de la Călugăreni, alături de un alt haiduc cunoscut, Deli Marcu, impresionându-l pe domnitor chiar de la prima misiune, când în fruntea a 700 de haiduci i-au gonit de peste Dunăre, la Sofia, pe Paşa Hassan şi numeroasa sa armată.

Este adevărat, la rândul său sârbul a fost impresionat de personalitatea lui Mihai Viteazul, căruia i-a rămas credincios. De altfel, domnitorul a avut foarte mare încredere în Baba Novac, iar garda sa personală era compusă în special din haiduci sârbi, preţuindu-i mai mult decât pe ceilalţi căpitani ai săi, care erau de fapt mercenari plătiţi.

Astăzi, Baba Novac este unul dintre cei mai slăviţi eroi naţionali sârbi şi mai multe aşezări din România poartă numele haiducului, precum Baba Novac-Satu Mare, Baba din judeţele Alba şi Maramureş, Novac-Dolj, Novaci –Ilfov şi Gorj, Novăceşti -Alba, Prahova, Satu-Mare.

Campaniile militare ale lui Mihai Viteazul împotriva otomanilor, încununate de succes, nu i-au încălzit cu nimic pe „rumâni”, aşa cum erau numiţi ţăranii ajunşi din ce în ce mai săraci, pe care Mihai Vizeazul i-a legat de glie, favorizând boierii.

Marele domnitor Mihai Viteazul, numit de creştinii din Balcani drept „steaua lor răsăriteană”, sau eliberatorul, datorită campaniilor sale militare de succes, a fost un domnitor nu foarte iubit de popor. Şi asta nu datorită averii sale imense, obţinute într-un timp foarte scurt, din comerţul cu vite şi cu giuvaieruri, ci a eforturilor sale de înzestrare a armatei, cu costuri imense pentru norodul din ce în ce mai sărăcit.

Mihai Viteazul, primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti, a trăit între 1558 şi 1601.