Actualitate

Instructorul auto prin mâinile căruia au trecut jumătate din şoferii din Cluj: „Când conduce un elev pe care l-am pregătit pot să dorm liniştit” - GALERIE FOTO

Instructorul auto Vasile Burdea le-a pus “covrigu’n mână” în cei 45 de ani de activitate la peste 10.000 de şoferi, unii dintre ei sportivi şi persoane renumite. Pasionat de tânăr de motoare şi de cai putere a reuşit să conducă maşini pe care noi acum le vedem numai în filmele despre liderii unor ţări sau gangsteri, printre care Zil, Gaz, Pobeda Molotov, Steagul Roşu sau Carpaţi.

Vasile Burdea este clujean get-beget. Din cei 76 de ani pe care îi are, mai mult de jumătate i-a petrecut la volanul maşinilor. Și nu a luat nicio amendă. Povestea clujeanului care i-a lăsat mască pe mai marii Armatei Române în anii ’60 prin îndemânarea, abilitatea şi reflexele pe care le avea este cu adevărat impresionantă. Tânăr, pasionat de motoare și adrenalină, de la vârsta de 18 ani viața sa a fost mai mereu „pe roți”. El a povestit pentru Monitorul de Cluj ce înseamnă să fii instructor în zilele noastre, cum era șofatul în timpul comunismului, dar și despre momentele în care a condus mașini care au devenit acum de epocă.

Pasionat de maşini de mic copil

Vasile Burdea se poate considera, în glumă spus, „oaia neagră” a familiei. Dintre toate rudele sale numai el este pasionat atât de mult de mașini. Dacă la început a fost mecanic auto, ulterior a devenit instructor auto.

“Am avut vreo 5 motociclete după ce am împlinit vârsta de 18 ani, iar apoi după ce am ieşit din armată vreo 4 maşini. De mic mi-a plăcut acest domeniu. Am lucrat înainte să fac armata la Cooperativa Metalurgia, când era şcoala de meserii. De acolo am început cu strungărie, freză, făceam sobe. La fiecare etapă făceam cam un trimestru. Până la urmă am ajuns la maşini. Acolo mi-a convenit mai mult, chit că era mai murdar. Am făcut un curs la o şcoală de maiştri şi mi-am obţinut brevetul de mecanic auto”, îşi începe pensionarul povestea.

Ofertat de Armată

În armată, viaţa tânărului şi-a urmat cursul normal. Pasionat de maşini, a câştigat foarte uşor concursurile organizate şi a fost observant de căpitani şi generali şi împuternicit să-i înveţe ce este şofatul pe recruţi.

“În timpul armatei ne-au dus la o specializare la Roman. Atunci am avut categoriile A, B, C luate şi am făcut concurs cu diferite maşini. Am luat locul întâi. M-au reţinut acolo ca şi instructor. Colegii care veneau în armată îi specializam eu. Acolo am fost instructor un an de zile. În 1962 am ieşit din armată. M-au ofertat să rămân acolo să mă facă ceva şef de garaj sau altceva. Dar mi-a fost destul cât am stat în armată. Am zis că nu mai fac nimic. Eram câte 500 şi ne-au adunat pe toţi acolo. Era un căpitan inginer care ne-a explicat poziţia maşinii, cum trebuie să legi un plug, cum trebuie să treci printr-o groapă, cum să treci prin apă. A fost o lecţie cu fotogafii. După care am ieşit în poligon şi fiecare aveam lângă el instructor. Am făcut acolo vreo două sau trei concursuri pe un camion cu 39 de locuri. Am bătut un timp record de două sau de trei ori. Pe când să vin acasă acest căpitan m-a întrebat dacă nu vreau să rămân acolo ca instructor”, a spus Vasile Burdea.

Pregătit în Germania şi Italia

Întors din armată în 1962, acesta s-a angajat ca şi mecanic auto timp de şapte ani de zile. Pentru că era bun, a fost trimis de autorităţi în străinătate la specializări în Germania sau Italia pentru a fi la zi cu ultimele noutăţi în domeniul automobilelor.

“După ce am venit din armată am fost trimis la Trabant la specializare în Germania, în RDG. Am stat aproape o lună. De asemenea, am fost în Italia în Torino la compania Fiat încă o lună.  Ne trimiteau din ţară cam pe cei mai buni. Şi tineri mai ales. Trebuia să fim la curent cu maşinile acestea moderne. Acolo ne duceau diminaţa la fabrică şi până la ora 15:00 tot făceam practică. După o lună de zile ne-am obişnuit. Puteam să comunicăm mai bine cu mecanicii”, a spus instructorul auto.

După şapte ani de zile, timp în care a reparat sute de maşini, a renunţat la meserie, dar nu şi la domeniu: s-a făcut instructor auto.

A picat un examen auto

Deşi are condusul în sânge, nu mereu a fost aşa. Poate părea greu de crezut, dar şi el a picat un examen auto.

“Eu am învăţat să conduc din armată. Acolo era sigur altă mentalitate, ştiau alţii deja să conducă şi pe parcurs mi-am luat nişte notiţe, mi-am făcut un plan de lecţii şi am început de la zero: cunoaşterea maşinii, cum să stai la volan, reglatul scaunului. Am învăţat foarte mult singur. De asemenea, şi de la profesori de la transporturi care ne ţineau cursuri am mai învăţat. După, am dat examen pentru atestat de instructor. Primul examen de şofer auto l-am picat cu succes că n-am ştiut nimic. După-aia m-am pus pe învăţat”, a menţionat Vasile Burdea.

Aproape să conducă la parada din 23 august

Clujeanul era cât pe ce să conducă un autoturism marca Zil la o paradă în Bucureşti într-o zi de 23 august.

“Înainte să mă eliberez din armată am fost trimis la Bucureşti cu un Zil nou nouţ pentru parada din 23 august. Am fost o dată la pregătire şi nu le-au convenit celor care organizau parada maşina sau altceva şi ne-au trimis înapoi la Otopeni. Acolo am stat până în octombrie. În octombrie ne-au dus înapoi la Roman şi m-am eliberat. În 3 sau 4 decembrie. Atunci a fost şi problema cu Berlinul de Vest şi cel de Est. Era în 1962. Atunci ne-au luat şi trei săptămâni ne-au dus la Cincu”, a declarat Vasile Burdea.  

Cum erau mașinile atunci?

Maşinile conduse de Vasile Burdea l-ar face invidios pe orice pasionat de maşini. De la Vil, Gaz, Pobeda Molotov, Steagul Roşu sau Carpaţi, acesta a condus maşini care au făcut de-a lungul timpului istorie în automobilism.

“Maşinile pentru şcoala de şoferi de atunci erau foarte bune. Aproape erau scoase din stoc. Nu erau uzate. Cauciucurile erau foarte bune. În armată erau puse la punct foarte bine. Cele din transport erau mai răblăgite, cu care se mai căra una alta. Cele mai multe modele atunci erau Vil-uri, Gazul şi Pobeda Molotov. Molotovul era un model foarte bun, era pus la punct şi mergea foarte bine. Caroseria era mai mică. Era 4x4. Camioanele erau Steagul Roşu, Vil şi un Carpaţi sau Buceag”, şi-a adus aminte instructorul auto.

Cum trebuie să fi ca instructor?

Înainte să fii instructor auto trebuie să fii psiholog, este de părere cel care timp de 45 de ani a pregătit peste 10.000 de conducători auto.

“Trebuie să fii foarte răbdător ca instructor auto şi să vezi cum este elevul: meloman, recalcitrant, nervos. După poziţia lui trebuie să-i explici, să nu strigi la el. Sunt unii la care le place să strigi. Fiecare cu temperamentul lui. Trebuie să fii puţin şi psiholog înainte să fii instructor auto. Să simţi omul. De asemenea, trebuie să ai acele calităţi să-i poţi transmite la elev tot ceea ce simţi ca să înţeleagă şi el mai bine şi uşor. Elevul când vine habar n-are să conducă”, este de părere Burdea.

Și-a făcut rudele șoferi. Și nu numai

Printre cei pe care i-a pregătit, bineînţeles, fetele sale, nepoţii şi prietenii, dar şi sportivi cunoscuţi, cum ar fi Viorel Rus.

“Pe toţi i-am făcut şoferi: fetele mele, ginerele sau nepoţica. Şi pe colegii cu care am făcut polo i-am făcut şoferi. Pe antrenorul naţionalei din Bucureşti, Rus Viorel, care era din Cluj şi era la Dinamo. Când era în cantonament făceam ore cu el. Nu era atunci aşa restricţie să faci ore cum e acum. Îţi lăsa maşina să faci ce vrei. Acum tot trebuie scris pe hârtie. Pot să dorm liniştit în maşină când conduce un elev pe care eu l-am pregătit”, a precizat Vasile Burdea.

Cum sunt șoferii tineri azi?

Instructorul auto este de părere că tinerii din ziua de astăzi care devin şoferi sunt recalcitranţi. N-au răbdare şi vor să arate “ce ştiu”, iar în zilele noastre “trebuie să ai nervi de oţel şi răbdare”.

“Şoferii tineri mi se par foarte recalcitranţi. Sunt mai în vână. Vor să arate ce ştiu şi este rău. Cele mai multe accidente sunt din cauza vitezei, neacordarea priorităţii, maşinile sunt puternice acum. Nu mai sunt cum era pe timpuri. Atunci puteai să apeşi pe pedala de acceleraţie şi mai mult de 80 nu mergea. Cum este acum circulaţia foarte aglomerată şi în Cluj şi în Bucureşti trebuie să ai nervi de oţel şi răbdare: vin autobuzele, vin taximetriştii. Când vine o maşină de şcoală mai apare câte un taximetrist care se opreşte în faţa ta ca să coboare clientul şi tu trebuie să opreşti. E mai încurcat acum traficul”, crede Vasile Burdea.

Viteza la volan

Deşi conduce de la vârsta de 18 ani motocicleta, nu a fost pasionat niciodată de viteză. Chiar se poate lăuda că n-a luat nicio amendă în viaţa lui.

“Nu prea mi-a plăcut să merg cu maşina cu viteză. N-ai siguranţa respectivă. Când mă duc şi pe autostradă mai mult de 100 – 120 de kilometri pe oră nu merg. În localităţi unde scrie limita de viteză că este 50 mă duc cu 50 sau 60. Depinde cum vine cel din faţă. Dacă nu, te prinde radarul şi ai de plătit. Până în momentul de faţă n-am avut amenzi de circulaţie în viaţa mea. Fără penalizări. Am avut grijă să merg regulamentar. Cu cât mergi mai tare cu atât creşte şi consumul”, a declarat Vasile Burdea.

Foşti elevi, deveniţi colegi

Din cei peste 10.000 de elevi pe care i-a avut unii i-au devenit colegi.

“În cariera mea de 45 de ani de instructor auto am pregătit peste 10.000 de conducători auto. Am până şi foşti colegi instructori auto pe care eu i-am învăţat să conducă”, a concluzionat Burdea.