Actualitate

Zoltán Kocsis, regretat de clujeni. "Uluitorul" muzician a susţinut unul din ultimele sale concerte la Cluj

Unul din ultimele interviuri ale muzicianului Zoltán Kocsis, pianist virtuoz şi dirijor de anvergură internaţională, a fost acordat pentru Monitorul de Cluj.

Dirijorul şi pianistul maghiar de talie mondială Zoltán Kocsis, decedat duminică, la 64 de ani, a susţinut unul din ultime sale concerte în septembrie 2016 la Cluj, la Opera Maghiară. Omagiat de publicaţii prestigioase din Europa, artistul este regretat deopotrivă de muzicienii şi oamenii interesaţi de fenomenul muzical din Cluj, unde şi-a făcut apariţia de mai multe ori în ultimii ani, alături de Orchestra Filarmonicii Naţionale din Ungaria.

Zoltán Kocsis, muzician maghiar de renume mondial, cu o carieră de invidiat ca pianist, devenind un „protejat” al şi mai celebrului Sviatoslav Richter, a decedat duminică, în vârstă de 64 de ani, la Budapesta. Dirijorul Orchestrei Filarmonicii Naţionale din Ungaria, instituţie al cărei director muzical este din 1997, a suferit în ultimii ani mai multe intervenţii chirurgicale, dar momentele cele mai dificile păreau să fie trecut pentru el, după cum a menţionat într-un interviu acordat pentru Monitorul de Cluj cu ocazia concertului său din septemberie. Ulterior avea să-şi îşi anuleze proiectele din octombrie, după cum a menţionat agenţia de presă maghiară MTI, în ştirea privind decesul artistului. Mai mulţi muzicieni din Cluj, care l-au cunoscut şi l-au admirat, au vorbit cu Monitorul de Cluj despre personalitatea remarcabilă a muzicianului care s-a stins atât de recent. 

„Parcă a simţit ceva”

Spectacolul din 7 septembrie 2016 de la Opera Maghiară din Cluj a fost unul inedit şi a inclus lucrări de Béla Bartók și Zoltán Kodály, interpretate de Filarmonica naţională maghiară dirijată de Kocsis, precedate de piesele folclorice care le-au inspirat, cântate de artişti populari. Directorul instituţiei clujene, Iuliu Szep, a povestit câteva din clipele petrecute alături de Zoltán Kocsis în această toamnă: „Aş putea zice că parcă a şi simţit cumva momentul. În seara de după concert am organizat o masă de protocol pentru artişti şi deşi nu punea aproape deloc gura pe băutură, în seara aceea a început să bea, ca şi cum ar fi zis ‘asta e, nu mă mai interesează’”, a povestit Szep. Directorul a adăugat că deşi atmosfera a fost foarte destinsă şi înainte şi după concert, „parcă se ştia că este ceva la mijloc”, în sensul că muzicianul nu s-ar fi simţit complet în apele lui. Nu toţi cei care l-au văzut pe scenă sau l-au întâlnit cu acea ocazie au sesizat însă neobişnuitul. De altfel artistul a stat de vorbă 15-20 de minute şi cu reporterul Monitorul de Cluj, acordând un scurt interviu, care este, din păcate, dacă nu ultimul, unul din ultimele pe care le-a oferit. Dacă la un interviu acordat subsemnatului în 2012, un puhoi de jurnalişti, în special din presa de limbă maghiară, dar nu numai, "roiau" în jurul dirijorului, în 2016 prezenţa acestora a fost mult mai discretă. Artistul a fost în schimb jovial, vorbind cu entuziasm despre conceptul reprezentaţiei care urma în acea seară şi despre înregistrările pe care le avea în proiect pentru viitor, din care au rămas însă doar planurile...

Era aşteptat să revină

Opera Maghiară urma să îl readucă pe Kocsis la Cluj în 2017: „Am discutat să revină în luna mai, în a doua parte a stagiunii noastre, în calitate de pianist. A zis că i-ar plăcea, dar preferă să nu cânte singur, ci acompaniat la vioară, de un alt muzician celebru. Cânta în continuare ca solist, dar poate că după problemele de sănătate care le-a avut nu o mai făcea la fel de intens. Este cu siguranţă unul din cei mai mari muzicieni care au păşit pe scena Operei noastre”, a completet Szep, care l-a descris pe Kocsis drept un foarte exigent artist, care impunea o disciplină de fier Orchestrei sale.

„Muzician uluitor”

Marius Tabacu, directorul Filarmonicii din Cluj, a rămas impresionat de-a lungul timpului de calităţile artistice şi umane ale lui Kocsis: „A fost un muzician uluitor cum puţini sunt, cu o memorie inimaginabilă, pe toate palierele. Ne-am întâlnit în 1976 la Budapesta, iar proxima dată, care a fost în 2011, la concertul din cadrul Festivalului Enescu organizat la Cluj, şi-a amintit de ceea ce am vorbit atunci, de ce a cântat el, ce am cântat eu. Ştia pe de rost sute de ore de muzică şi era în stare să le redea, ştia ce are de cântat fiecare instrument”, a exemplificat Tabacu.

Asemănare

Profesorul şi compozitorul clujean Adrian Pop îşi aminteşte de faptul că în tinereţe era comparat ca înfăţişare cu muzicianul maghiaar. O fotografie a lui Kocsis din 1972, disponibilă pe Wikipedia, relevă într-adevăr asemănarea cu fostul rector al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. „L-am întâlnit abia acum vreo zece ani, când am avut ocazia să îl felicit. A fost unul dintre cei mai mari pianişti la nivel internaţional şi a avut o carieră pianistică, a fost un protejat al lui Sviatoslav Richter (considerat unul din cei mai mari pianişti din istorie, n.red.), iar apoi de pe poziţia de mare pianist a fost instalat dirijor la Filarmonica din Ungaria. Vorbim de un muzician poli-talentat, complex, cu siguranţă unul de referinţă în lumea mondială a muzicii clasice”, a menţionat Pop. Prin polivalenţa talentului şi pregătirii sale Zoltán Kocsis poate fi asemănat cu un alt muzician de referinţă, Robert D. Levin, în acel caz calitatea de solist virtuoz fiind dublată de cea de cercetător profesionist al creaţiei marilor compozitori. 

Concert de efect

Concertul de la Opera Maghiară din septembrie a fost intitulat „Numai din izvor curat” şi a adus pe scenă atât instrumentişti de muzică clasică, precum şi artişti de muzică populară. „Mi-a plăcut spectacolul lui Zoltán Kocsis. A fost în sine o idee foarte semnificativă, aceea de a pune alături sursa folclorică și prelucrarea ei cultă. Iar acum, după ce artistul a părăsit această lume, spectacolul devine cu atât mai relevant, fiind unul din ultimele sale momente artistice. Alăturându-se marilor compozitori care au fost Bartok și Kodaly, dirijorul și pianistul maghiar a arătat că vine o vreme când trebuie să mergi la esențial. Dar poate că aceste gânduri sunt deja prea teoretice așa că mă grăbesc să mă întorc la impresiile de atunci, și anume că am asistat la o punere în operă de certă valoare. Și foarte praspătă”, a povestit Alin T, unul din spectatorii prezenţi la concertul din septembrie de la Cluj.

După reprezentaţia clujeană, Zoltán Kocsis şi Filarmonica Maghiară au susţinut un spectacol la Târgu-Mureş. Mini-turneul din Transilvania a fost intermediat de o jurnalistă clujeană, angajată a televiziunii publice din ţara vecină.

Omagiat în presa internaţională

Pianistul, dirijorul şi compozitorul Zoltán Kocsis a murit duminică, la 64 de ani, în urma unei îndelungi suferinţe, a anunţat luni agenţia de presă maghiară MTI. Conform sursei citate, acesta avea probleme cu inima, iar în ultimii ani a trecut prin mai multe intervenții chirurgicale. Publicaţii de prestigiu, precum The Guardian sau Le Monde, au trecut în revistă moartea artistului, cotidianul francez oferind un portret amplu al muzicianului. Dirijorul Ivan Fischer de la Budapest Festival Orchestra - ansamblu al cărui co-fondator a fost Kocsis - l-a numit pe muzician într-un mesaj publicat pe Facebook drept un ''geniu muzical rar''. ''Influența sa asupra întregii sale generații este incomensurabilă'', a scris Fischer, declarându-se ''profund șocat și întristat de veste''.

Pianist virtuoz

Zoltán Kocsis a studiat pianul încă de la vârsta de 5 ani şi şi-a continuat apoi studiile la Conservatorul Béla Bartók și la Academia de Muzică Franz Liszt, unde a fost admis la vârsta de 16 ani. A câștigat concursul Beethoven din Ungaria în 1970, respectiv premiile Liszt (1973) și Kossuth (1978 și 2005). În calitate de pianist a concertat cu marile Orchestre ale lumii, între care Filarmonicile din Berlin, Viena și New York. A înregistrat opera completă de concerte solo pentru pian și concerte pentru pian și orchestră ale lui Béla Bartók, iar înregistrarea "Images" a lui Claude Debussy, în 1990, a obținut premiul Gramophone Instrumental Award al anului, pe care l-a obținut și în 2013 la categoria muzică de cameră.