Actualitate

Rămas bun, Dan Porcuțan! Georgică ne-a părăsit, dar s-a întors în „brațele mamei sale”

Sute de suflete îndurerate l-au condus, luni, pe ultimul drum pe colegul nostru Dan Porcuțan. A venit la Cluj-Napoca pentru a-și urma pasiunile – sportul, fotografia, ciclismul –, și s-a întors acasă, pe meleaguri bucovinene, între patru scânduri sobre.

Un tată îndurerat, o soră deznădăjduită, o bunică cu sufletul frânt. Tovarăși de năzbâtii din copilăria inocentă, colegi din băncile sălii de clasă, camarazi cu care pedala sute de kilometri de-a lungul și de-a latul țării. Colegi cu care privea lumea prin obiectivul camerei, cot la cot, fie vară toridă, fie vânt, ploaie sau zăpadă. Colegi din presă cu care împărțea idei, rânduri, bucurii, împliniri, frustrări și dezamăgiri deopotrivă. Au fost alături de Dan într-un moment atât de greu, în care trupul neînsuflețit al acestuia, firav, dar plin de energie până deunăzi, a fost coborât în groapă.

Alexandru Micluț, membru Napoca Cycling Plus, despre Dan Porcuțan:

„A trebuit să plătească tributul acesta, să se întoarcă între patru scânduri acasă. O să vedem în timp ce a fost, dacă a fost culpă medicală sau doar rânduiala lui Dumnezeu”, cuvinte rostite de preotul Teodor Giosan, parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Capu Satului, Câmpulung Moldovenesc. La fel se întreabă și cei care i-au fost alături în atâtea drumeții, dar care vor fi nevoiți de acum încolo să pornească în ture fără Dan, un împătimit al ciclismului, care doar anul trecut a parcurs peste 13.000 de km pe șoselele din țară. I-a plăcut să vadă lumea prin obiectivul aparatului de fotografiat și de pe șaua cursierei. Acum o privește de altundeva. Acum croiește drumeții alături de îngeri.

Adriana, sora lui Dan, povestește cu durere în suflet despre ultimele zile cumplite din viața fratelui său:

„Îmi aduc aminte de Georgică, de mic copil, când împreună cu sora sa, Adriana, veneau la sfânta biserică, când altă făină se măcina la moara casei lor, când încă trăia și mama lor, iar împreună cu bunicii erau o mică familie, frumoasă, în care copii dădeau viață gospodăriei. Era mereu dinamic, vesel, șugubăț, câteodată făcea pe interesantul, că le știe pe toate. Sigur că toate le faci până într-o zi, când pleci, așa cum s-a întâmplat și cu Georgică, într-un mod atât de neașteptat. Va rămâne însă Georgică, Dan, cum îl alintați voi, în inima și în sufletul nostru”, și-a amintit preotul de cel care a fost Dan Porcuțan – Georgică.

A plecat la fel de fulgerător precum a trecut la cele veșnice și mama sa, căreia îi semăna. O dramă frustrantă, de neînțeles, un sfârșit tragic, greu de digerat, care ne-a lăsat acum fără Dan. Fizic, căci în memoria celor care l-au cunoscut câtuși de puțin va rămâne mereu viu, așa cum era el: mereu energic, curios, pasionat. Iar nouă, colegilor din presă, ne-a lăsat moștenire sute, mii de fotografii care, ori de câte ori le vom scoate din arhivă, ne vor stârni un zâmbet, o amintire, un gând către cel care a fost Dan Porcuțan.

Odihnește-te în pace, Dan!