Actualitate
„Singur printre mârlani” - Un spectacol plin de cântec și dans, care sublinează aspecte sociale importante
Singur printre mârlani este o satiră care caricaturizează categorii catastrofale, calamități umane, caracterizate prin cacofonia dintre „caterincă“, „panaramă“ și „paranghelie“.
Un spectacol vesel, antrenant, haios, pe alocuri puțin încărcat, prin alte locuri puțin prea lung, dar de la care pleci cu un sentiment de bucurie, asemenea unui copil care a primit o jucărie nouă.
Spectacolul a fost realizat după volumul de poezii „Singur printre mârlani” semnat de Florin Bican. Sunt poezii care tratează subiecte de actualitate, într-o manieră „pentru copii între 10 și 90 de ani”, după cum spune chiar autorul. Din acest motiv, regizorul Andrea Gavriliu a ales să facă un spectacol folosind aceste poezii.
„Am ales în primul rând volumul de poezii a lui Florin Bican, Singur printre mârlani pentru că mi s-a părut extrem de amuzant și de actual pentru peisajul românesc și mi s-a părut că poeziile lui au o anumită muzicalitate care e foarte utilă și foarte ofertantă pentru un spectacol care să implice și corporalitate și dans”, a declarat pentru Monitorul de Cluj Andrea Gavriliu.
Astfel, o parte din identitatea României este transpusă în acest spectacol prin personaje care întruchipează părinți care își abuzează copiii, care îi obligă să aleagă o carieră care nu le place, care nu înțeleg importanța artei și doresc să o distrugă. Apoi, copiii care văd violență în familie, ajung la rândul lor să fie violenți.
De asemenea, prezent este și veșnicul „Dorel” care o dă în bară când vine vorba de construit ceva (Dorel e băiat cuminte:/ Crănțăne betonu-n dinte/ Şi le dă vesel de veste/ Că betonul, care este, E beton! Și corespunde/ Normelor de orişiunde.) sau șeful care se crede atotputernic (Fugi, Dorele, Fiindcă domnu’ inginer/ A pornit c-o falcă-n cer/ Şi cu cealaltă la sol,/ Şi-ar putea ieşi nasol).
De asemenea, sunt tratate probleme precum defrișarea (Brăduleț, brăduț drăguț,/ Ninge peste tine…/ Să te cruț, să nu te cruț? … Nu mă vede nime’!) sau obiceiurile românești dinainte de Crăciun cu care nu ne prea mândrim (Tocmai am ieșit din post/ Și-o s-o facem lată…).
Se face referire și la problematica fondurilor europene care sunt atrase pentru lucrări care, în final, nu au neapărat rezultat scontat („Ca pe Ana lu’ Manole“,/ Strig-atunci domnu’ Anton,/ „Mi te voi zidi-n beton,/ Că-l turnarăm, cetăţene,/ Cu fonduri europene./ Da’ pe tin’ te doare-n spate,/ Índicii de calitate/ Nu contează pentru tine).
Spectacolul este unul vesel, care tratează într-un mod satiric anumite probleme care există în România. Însă, multitudinea subiectelor abordare par să îngreuneze spectacolul, ceea ce nu este neapărat deranjant. Faptul că regizorul este coregraf la bază este evident, deoarece imaginile create în spectacol sunt frumoase, haioase, bine gândite.
De asemenea, momentele de cântec și de dans sunt bine realizate, integrându-se foarte bine în spiritul balcanic al românului, mai ales scurtele momente de ironie la adresa manenelor.
Spectacolul este unul care poate fi văzut atât de copii cât și de adulți și reușește pe deplin să binedispună orice spectactor.
regia şi coregrafia: Andrea Gavriliu
Distribuţia:
Mârlanii: Radu Dogaru, Radu Lărgeanu, Cristian Rigman, Matei Rotaru, Cosmin Stănilă, Alexandra Tarce, Sânziana Tarța, Irina Wintze
