Politică
OPINIE. Viorel Nistor: „Cât de rezistenți la dezinformare suntem”
Doar 46% dintre români mai cred că apartenența României la Uniunea Europeană este un lucru bun, față de 62% cât este acum media europeană, arată ultimul eurobarometru realizat recent de Parlamentul European.
Viorel Nistor, lect. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din UBB, Departamentul Jurnalism
Să reținem pentru comparație că, în 2015, erau 68%, în raport cu 54% cât era media UE, iar în 2020, 55% dintre români mai considerau aparteneța un lucru bun, față de 59% cât era media europeană.
Observăm limpede că, la nivel de percepție, lucrurile merg exact invers în România în raport cu celelalte țări UE și suntem obligați să ne punem întrebarea de ce. Ce înțeleg alții din ce s-a întâmplat în acești ani și ce consideră românii exact pe dos și-i face să-și piardă încrederea?
Pot să fie multe motive, influențe și percepții, pe care să le știm sau să nu le știm, pe care le înțelegem sau nu. Dar pe unele chiar le putem judeca, interpreta și lua în considerare. De pildă, PIB-ul României (un macro-indicator important, chiar și pentru cei care nu-l înțeleg sau îi contestă valoarea) a crescut constant în acești ani, atingând cote istorice de la un an la altul, chiar mai mari decât în restul Europei.
„Țara noastră se află într-un proces de recuperare”
Apoi, țara noastră se află într-un proces de recuperare (tot mai) rapidă a decalajului față de media europeană, inclusiv în ceea ce privește veniturile și nivelul de trai. E mai mult decât evident că în România, în anii invocați aici, s-au mărit salariile (unele chiar dublat), pensiile, veniturile etc. Nu mai insist, dar din multe puncte de vedere, România se află la cote pe care nu le-a atins niciodată în istorie, inclusiv din perspectiva elementului siguranță națională.
Și totuși, ce înțelegem noi greșit sau diferit, ce ne face să ne îndoim?
Câteva lucruri sunt destul de clare și nu trebuie decât să ne aducem aminte. În 2016, PSD a câștigat alegerile, cu un rezultat strâmb (47%) pe un fond de absenteism masiv (61%), urmate de o „guvernare Dragnea” abuzivă, controversată, cu derapaje iliberale și distanțare de UE, în folos personal. Asta a coincis cu mandatul american al lui Donald Trump (de contestare a democrației și de scădere a încrederii în valorile ei) și cu Brexitul (act de știrbire a prestigiului UE). Lumea întreagă a fost pusă în fața celor mai grosolane acte de dezinformare, pe fondul exploziei și a proliferării fenomenului „fake news”. Rețelele sociale și alte instrumente digitale au favorizat până la paroxism o suprainflație informațională și un „paradis dezinformațional”, pe fondul diminuării importanței și decredibilizării presei profesioniste, rămasă ca ultim scut de apărare, pe un fond precar adesea al educației media în rândul maselor largi de cetățeni. Cu diferențele de rigoare de la țară la țară, evident.
Din 2020, lumea întreagă a trăit un soi de experiment social uriaș și inedit, odată cu declanșarea pandemiei Coronavirus, cu extinderea ei, cu apariția măsurilor de protejare, de limitare și de eradicare a acesteia. Și pentru că la mijloc era o problemă foarte sensibilă, precum sănătatea și viața oamenilor, toate aceste procese de negare, neîncredere și dezinformare s-au amplificat, oamenii, sub imperiul fricii, fiind predispuși să conteste cu ușurință totul, să creadă orice, să adere la teorii conspiraționiste duse până la limita absurdului etc.. Episoade precum apariția virusului, a cauzelor și a „vinovaților”, gravitatea acestuia și a efectelor lui, numărul victimelor, apariția și folosirea vaccinului etc. au transformat totul într-o „infodemie” sau într-un adevărat „război informațional”.
S-o spunem din nou, nici percepția și nici reacțiile nu au fost aceleași peste tot, societățile mai sărace, mai puțin educate (media) au fost mai vulnerabile la dezinformare și au generat atitudini și înțelegeri pe măsură. Totul a ajuns să fie contestat, de la cele mai elementare evidențe, existența bolii, a vaccinului, suferința sau moartea celorlalți, până la negarea autorității medicale și științifice, la cea politică și decizională, pe fundalul degradării încrederii și a percepției reale. Nimic nu a scăpat de a fi pus la îndoială, valori, instituții, persoane etc.
Iar războiul din Ucraina a aruncat gaz peste focul dezinfomării, dacă mai era necesar. Atacul propagandei ruse în spațiul comunicațional a fost la fel de puternic și agresiv asemenea celui militar. Suntem martorii, spectatorii, dar și actorii unui „război hibrid” în toată regulă, se recurge la toate mijloacele (politice, economice, istorice, culturale, religioase etc.), în care „războiul informațional” este vârf de lance al intereselor rusești. Deopotrivă, și riposta ucraineană (UE sau NATO) este hibridă și informațională, fiindcă nu se poate altfel. Rezultă așadar un „Babel” de informații și un bombardament informațional abundent, intens și continuu, încât îi e greu omului obișnuit să facă față. Sunt atinse din nou valorile aparent eterne și intangibile, instituții fanion ale statelor și sistemelor, funcțiile și persoanele, fără alegere și fără încetare. Cu efecte diferențiate în diferite țări ale Europei și lumii.
„Trebuie să recunoaștem că noi suntem mai vulnerabili”
Aici trebuie să recunoaștem că noi suntem mai vulnerabili, mai puțin pregătiți, mai puțin educați media și mai puțin capabili să facem față dezinformării.
Și asta se cunoaște. Pandemia și „războiul informațional”, dezinformarea, teoriile conspirației etc. au lăsat urme grele, mai mari ca în restul Europei, cum se vede. Nemulțumiții pandemiei și ai „vaccinului” au căutat și găsit goarne politice ce le cântă în strună. AUR e doar un exemplu. Iar prima reacție e de-a învinui pe alții, de-a critica, de-a întoarce spatele. Contextul de moment, crizele, inflația, lipsurile încurajau asta.
Războiul din Ucraina și efectele lui a amplificat această direcție critică anti-UE, de a da ascultare cântecelor de sirenă rusești, de a te ralia (chiar dacă nu în masă) curentului putinist, autoritarist, revizionist, antioccidental și antiamerican, fără a lua în calcul serios nici premisele reale, nici consecințele unei asemenea atitudini. Bineînțeles că aceste canale propagandistice sunt bine alimentate, atât din surse externe, cât și interne, atât politic, cât și mediatic, existând destui „idioți utili”, „cozi de topor” românești și trolli specializați în asemenea operațiuni pentru a obține efectul scontat: desolidarizarea europeană, scindarea coaliției antirusești, neîncredrea în UE și NATO șamd.
Aici suntem, iar educația mediași și o mai bună reziliență la dezinformare ne-ar face bine.
Viorel Nistor este lect. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din UBB, Departamentul Jurnalism. Viorel Nistor are peste 20 de ani de experienţă în presă şi predă jurnalismul de mai mult de 10 ani. A scris la revista NU, Ziua, Ziarul de Cluj şi Clujeanul.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
