Politică
Opinie. Fără memorie și fără glagorie
A pornit războiul!
Opinie. Fără memorie și fără glagorie
Acela în care cei mai mulți nu credeau, începând cu rușii de rând, continuând cu ucrainienii și moldovenii și ajungând la occidentali și la cei mai mulți dintre noi.
Numai americanii o „ținerau langa” că va fi război și invazie masivă, informații susținute prin cele mai autorizate voci, și dezvăluind planurile militare rusești, prin ceea ce a fost numită cea mai mare scurgere de informații în presă de la „criza rachetelor nucleare cubaneze” din 1962.
Atât de mult erau convinși americanii, acompaniați de britanici, încât deveniseră stânjenitori și iritanți chiar pentru autoritățile ucrainiene.
Acel război care părea pentru cei mai mulți fără de sens, la un moment dat, fără logică și fără o finalitate cuantificabilă sau profitabilă în mod deslușit. Se credea că e doar un șantaj, o manevră de intimidare, o cale de negociere forțată pentru ruși, într-un „război hibrid”, dar care nu va ajunge niciodată „la baionetă”, cu toate că la granițele Ucrainei erau încartiruiți sute de mii de militari ruși și cu toate că ipoteza războiului era foarte avansată și greu de retractat.
Doar pentru Vladimir Putin războiul era necesar, justificat, de neînlăturat și util pentru sine și apoi, în discursul său, pentru Rusia și aspirațiile ei de mare putere și influență. (E adevărat că și pentru niște „fraieri” aiuriți din România, ademeniți de vorbe și de propaganda anti-ocidentală și anti-NATO, intrați cu naivitate în siajul acestui discurs periculos, egocentric, fără a lua în calcul antecedentele și consecințele grave pentru Europa, România și lumea întreagă). Acum despre Putin se întreabă mulți dacă e „zdravăn la cap” și dacă nu cumva a atras lumea și Rusia într-un conflict foarte greu de finalizat altfel decât tot pe calea armelor, adică așa cum a început.
Joi dimineața, la ora 5.00 (când e somnul mai dulce și buimăceala mai mare), am aflat că atacul asupra Ucrainei fusese clar și dinainte stabilit, fără ezitare, fără scrupule și în cele mai mici detalii, materializat în atacarea a zeci de obiective strategice și militare (civile y compris, ca din greșeală). O operațiune militară ce trebuia să fie rapidă (un blitzkrieg), devastatoare, paralizantă și să inducă spaimă și confuzie, în cel mai rău caz, sau să ducă la decapitarea regimului Zelinski, cucerirea capitalei Kiev și instalarea unei conduceri vasale, în cel mai bun caz. Azi, în cea de-a doua zi de război, suntem în aceeași paradigmă aspirațională, dar cu niște rezultate și mici concluzii.
Bunăoară, centrala nucleară de la Cernobîl a fost luată în stăpânirea armatei ruse, ca și Insula Șerpilor, obiective strategice, adevărat, dar relativ minore ca pondere. Dar, cu toate că Kievul a fost și este atacat susținut și încercuit, nu fusese cucerit în prima zi, nici Odesa sau Harkov (orașe importante și puncte strategice pe harta agresiunii rusești). Această situație a permis secretarului britanic al apărării Ben Wallace să declare, ca bilanț al momentului, că „Rusia intenționează să cucerească întreaga Ucraină, dar armata ei nu a reușit să se achite de sarcini în prima zi a invaziei sale”. Mai mult de atât, acesta a spus că rușii au pierdut peste 450 de oameni și că nu și-a îndeplinit niciunul dintre obiectivele majore.
Mulți vor spune că acest lucru nu înseamnă nimic, că e prematur pentru concluzii, că e doar a doua zi și că multe se pot întâmpla într-un război, cu o armată rusească superioară numeric și mai bine dotată tehnic. Așa este! Doar că elementul surpriză, care trebuia să fie decisiv, s-a dus, cu anume efecte, dar nu decisive, din câte se poate pricepe. Confuzia și teama ce se voia indusă a avut un oarecare efect: oameni speriați, coborâți la metrou, val de transfugi din capitală și marile orașe, un început de emigrație la granițele dinspre vestul și sudul Ucrainei. De asemenea, au fost atinse mai multe puncte strategice și de comandă, aeroporturi și aerodromuri, bănuim, unități militare și depozite de muniție (cum e la război), fără îndoială au fost distrugeri și pierderi de vieți omenești (nu știm exact câte). Dar, din nou, nu par să fie insurmontabile, loviturile nu sunt mortale, un aeroport a fost recucerit, iar armata ucrainiană, după metabolizarea primului atac surpriză (în vreo optzeci de locuri), pare să fi intrat în capacitate de reacție și ripostă. La acest moment
Dar așa cum spuneam, putem crede orice despre cum va evolua și cum se va sfârși războiul (pentru că nu știm și nimeni nu știe), dar nu putem crede orice despre cauzele și justificarea lui. De pildă:
- Nu putem crede (ca Putin) că războiul era necesar și inevitabil, pentru că acesta privește doar interese mărginite, poate chiar personale, poate chiar patologice. Nu „mureau” nici Rusia și nici rușii fără el, ține de aspirații vagi, ideatice, abstracte și „interese strategice”, desigur, dar care puteau fi rezolvate altfel
- Nu putem crede că războiul a fost dorit și de occidentali (NATO), cum tot vântură „propaganda binevoitoare”, pentru că asta înseamnă criză, pierderi, sacrificii, pericole, împrevizibilitate, lipsă de control, riscul degenerării și extinderii conflictului, neîncredere, degradarea relațiilor, o nouă ordine etc.
- Nu putem crede că războiul (indiferent între cine) a făcut sau poate face bine. E iluzia celor naivi (cu reprezentări greșite a realității), a celor ticăloși și fără scrupule sau a celor bolnavi (cum a fost Hitler, Stalin etc.)
- Nu putem crede, de pildă, că noi, România, am putea sau am fi putut fi „neutri”, înafara conflictului (o altă prostie propagandistică ce-ți produce silă). Există o singură Elveție, noi, obligatoriu, fie suntem cu unii, fie cu alții, așa a fost mereu, de preferat, cu cei mai buni sau mai puțin răi (nu așa cum au fost cei din comunism)
- Nu putem crede că toți sunt la fel (o altă „schimonoseală propagandistică”). Și să măsori cu „micrometrul”, nu sunt la fel (americanii și rușii, să zicem). Numai priviți puțin în istoria noastră și e destul. Un singur exemplu aici: americanii (prin președintele lor W. Wilson) a făcut posibilă Marea Unire (la sfârșitul Primului Război Mondial). Rușii ne-au rupt în toate bucățile posibile de fiecare când au putut sau au avut ocazia.
Nu putem crede altfel decât fără memorie și fără glagorie!
Articol de opinie scris de Viorel Nistor
CITEȘTE ȘI:
