Social

Povești despre clujeni bătuți de soartă. Unele au happy end

O mână de oameni din Cluj îi aduc pe linia de plutire pe cei cărora viața le-a dat câteva lovituri dure, dar și pe cei care și-au bătut singuri joc de ei și au ajuns pe drumuri.

La Centrul Social de Urgenţă de pe strada Dragoş Vodă al Primăriei Cluj-Napoca nu vezi niciodată chipuri fericite. Aici ajung oamenii cei mai bătuţi de soartă şi mai ales acum, în miezul iernii, centrul este aproape plin. Din cele 50 de locuri, joi dimineața, 38 erau ocupate. Majoritatea sunt bărbaţi, mulţi trecuţi de 50-60 de ani dar mai sunt şi câteva familii cu copii şi femei singure cu câte unul sau doi copii. În camere cu şase-opt paturi, cu aşternuturi curate, cei care nu mai aveau nicio speranţă de mai bine, cei pentru care cuvântul „acasă” îşi pierduse sensul speră acum că soarta le va surâde pentru a doua, a treia sau cine mai ştie a câta oară.

La ora 11.00, în camerele bărbaţilor, unii citesc ziare, unii privesc în pământ, alţii stau întinşi pe pat şi dorm, iar alţii îşi fac ordine în hainele primite de la centru. Cele cu care au venit de pe stradă au fost prea murdare şi prea vechi ca să mai poată fi folosite.

Cei cu firea mai deschisă parcă şi-ar spune povestea, dar când află că stau de vorbă cu jurnaliştii şi sunt conştienţi că povestea lor va fi dată la ziar, cuvintele vin greu. Le face plăcere să spună că e bine, cald şi curat unde stau acum faţă de strada îngheţată. Despre viaţa dinainte de centru, mai bine să nu mai ştie nimeni nimic.

“Lumea de astăzi îi cam zbuciumată”

Cei mai bătrâni nu se mai gândesc prea mult la ei. Visează să meargă ţara bine că ei oricum nu mai contează. “Bine aţi venit la noi! Dorim să meargă bine ţara în continuare. Noi ca noi, noi mergem cumva, dar ţara să meargă bine. Avem speranţă cumva?”, se întreabă Ioan, un bătrânel cu barbă albă și față roșie care pare trecut de 70 de ani. Nu vrea să îşi spună vârsta reală, ci doar data naşterii – 16 ianuarie. A venit la centru acum o lună. Când e întrebat dacă i-a fost greu înainte să ajungă în Centrul Social de Urgenţă şi ce viaţă a dus, Ioan spune câteva vorbe vagi despre România, lume şi speranţă. “Lumea de astăzi îi cam zbuciumată, dar fiecare om are speranţă că dacă nu astăzi, mâine mergem şi câştigăm un pic de pită”, afirmă Ioan.

“M-am descurcat cum m-a ajutat Dumnezeu”

În sectorul femeilor nu este deloc aglomeraţie. Doar două persoane sunt într-o cameră cu 10 paturi. Una dintre ele, căruntă și tunsă scurt citeşte, nici nu pare să observe ce se întâmplă în jur, iar cealaltă, mai plinuță și cu părul roșu pare bucuroasă de vizitatori. “Am lucrat la Stanca, apoi ne-au dat în şomaj, am rămas cu probleme cu pruncul că are boala copilului şi am rămas aşa. Am rămas şi fără casă şi fără…M-am descurcat cum m-a ajutat Dumnezeu. Şi mai bine şi mai rău şi mai important îi copilul că pentru mine…”, declară femeia.  

Despre ea, Alexandru Ploscar, directorul centrului spune că a fost și menajeră la familii în oraș, a lucrat pe unde a putut, dar la un moment dat a ajuns pe stradă. De acolo au luat-o el și asistenta socială și au adus-o la centru.

A ajuns pe drumuri cu doi copii, după divorț

O altă femeie, cu ochi albaștri și păr castaniu, cu vârsta în jur de 45 de ani a ajuns la centru împreună cu cei doi copii după ce s-a despărțit de soț și a dat-o afară din casă. Cu rușine în glas povestește că de la fostul soț s-a dus la mama, dar nici acolo nu a putut să stea prea mult și a plecat în chirie. “M-am mutat în chirie, am putut să plătesc că am luat bani din bancă...știți... M-am împrumutat din bancă, da’ am rămas în urmă și nu am mai avut de unde da. Așa am venit aici să vedem ce putem face. Am venit cu copiii. Fetița are 17 ani și băiatul are 19 ani. Sunt singură că am divorțat”, afirmă femeia.  

“A căzut părul parcă era o cască de motociclist”

Alexandru Ploscar, șeful centrului povestește cazul unei femei de 72 de ani care acum locuiește la centru. Înainte să ajungă aici, a avut familie, dar după moartea soțului nu a mai fost în stare să aibă singură grijă de ea. Nu a mai plătit cheltuielile la bloc din cauză că muncea sporadic și de fiecare dată era dată afară din motive disciplinare. A pierdut locuința, a trăit apoi cu un bărbat care a dat-o afară și apoi a ajuns în stradă. A fost salvată din mizerie și poate de la o moarte sigură de o sesizare trimisă de cineva la centrul de pe strada Dragoș Vodă, acum vreo doi ani. “Am primit o sesizare scrisă că undeva în zona Minerva este o doamnă care stă de ceva vreme în parc pe bancă. Am mers acolo, am găsit-o pe doamnă, era octombrie, călduț și stătea pe o bancă în parc. Arăta groaznic, cu unghii mari, părul netuns, hainele murdare. Am întrebat-o dacă vrea să vină într-un centru și a zis că vrea”, explică șeful.

Prima dată au dus-o la baie să o spele infirmiera. “Părul nu a avut cum să i-l pieptene, efectiv a tuns-o pe lângă piele și a căzut părul parcă era o cască de motociclist. Dar nu avea păduchi. I-am aruncat toate hainele, i-am dat altele curate. Câteva zile am urmărit-o, am văzut că ieșea și se plimba pe stradă, venea înapoi și s-a obișnuit”, adaugă șeful centrului.

I-au făcut apoi cantină socială, ajutor social, încet au aflat că a lucrat la Clujana, au adunat toate actele și i-au depus dosar de pensie. Acum așteaptă să primească pensie și apoi să fie mutată într-un centru pentru vârstnici.

Despre cei care își ajută soarta să îi doboare

Alexandru Ploscar spune câte ceva și despre cazul unui bărbat cu vârsta în jur de 30 de ani care e obișnuit să bea peste măsură și nu e învățat să muncească. Nici măcar cei ca el care își bat joc singuri de soarta lor nu sunt lăsați de izbeliște. Despre acest tânăr, Camelia Lupou, asistenta socială a centrului spune că până la urmă au reușit să îi găsească de lucru la o pizzerie.

La centru mai este găzduită și o familie cu 4 copii. Despre ei, șeful centrului povestește că au avut locuință socială, au fost dați afară din cauză că nu și-au plătit cheltuielile, dar nu au fost lăsați pe drumuri, sunt găzduiți la centru de aproape doi ani. Familia trăiește din ajutoare sociale și din alocația copiilor, deși potrivit conducerii centrului tata a primit oferte de lucru, dar le-a refuzat.

Din cei 38 care sunt acum în centru, lucrează 10 ca agenți poștali, agenți de curățenie la mall, încărcător-descărcător, instalator, confecționer la fabrică de încălțăminte, bucătar la o pizzerie, vânzătoare. Restul fie sunt pensionari, elevi, asistați social sau în căutarea unui loc de muncă.