Discuția publică despre nota de la bacalaureat de acum aproape 40 de ani a lui Marcel Ciolacu a creat, de la caz la caz, valuri de curiozitate, îngrijorare sau emoție.
În ciuda a ce s-a vorbit, mult, înainte, a ce se vorbește încă în aceste zile și a ce se va mai vorbi și de aici înainte (c-așa-i în fotbal), mie alegerea și desemnarea lui Ioan Ovidiu Sabău ca director tehnic la „U” Cluj mi se pare lucrul cel mai normal, cel mai util și mai necesar posibil în acest moment greu pentru echipă. E primul lucru bun după promovarea primita și ea ca „pleașcă”.
Jalnică țară am ajuns dacă gestul unui om cinstit care înapoiază un portofel găsit ajunge știre de presă. Un gest normal într-o societate normală, devine știre de presă pe marile posturi de televiziune.
Mi-a venit și stăruit în minte acest cuvânt tot auzind niște reclame pe fondul muzical al unui hit al anilor trecuți, dar mi-am dat seama apoi subit că „gașca” e o realitate românească profundă și o formă de organizare socială mai tare ca orice altceva. Și nu glumesc și nici nu blufez (cum ar zice Putin)!
Stabiliți ca prioritate investițiile industriale mari care au într-adevăr impact major în economie și valoare adăugată substanțială. România are nevoie de industrie de prelucrare în sectoare strategice.
Naționalismul xenofob, antisemit sau șovin nu s-a bazat niciodată pe acte de curaj, ci pe nenumărate lașități, minciuni și complicități. A fi naționalist nu e un act de bravură, ci o eschivă și o înșelătorie, o fugă de responsabilitate.
