În mod numai aparent straniu, numirea Vioricăi Dăncilă ca premier al României s-a făcut (și) pentru ca să se poată spune că țara noastră este marginalizată în UE, că este considerată națiune de mâna a doua, că este tratată discreționar și nedreptățită de ceilalți.

A fost un an cât se poate de trist. Unii poate au simțit, poate s-au trezit la realitate, alții (prea mulți, din păcate) au continuat să trăiască în ignoranță, în timp ce „mai marii” din fruntea țării i-au furat, iar alții, vecini, frați, părinți și fii au început să se certe și să se urască din cauza unor... politicieni.

A nins. A nins trei zile şi trei nopţi neîncetat. Ne-a acoperit zăpada lui Dumnezeu şi cerul plângea cu lacrimi de înger.

Ca jurnalist, auzi cel puțin o dată pe zi pe cineva spunând: „eu nu citesc presa și nu mă uit la televizor fiindcă vezi doar accidente, răniți, morți”. Această atitudine din start reduce numărul de persoane care citesc, spre exemplu, un articol de autor, însă nu despre asta este vorba azi.

Trei tineri bucureșteni au venit pentru prima dată în Cluj-Napoca. Au stat puțin, însă a fost suficient să vadă diferențele care există între Inima Ardealului și Capitală. Opinii pertinente, pe care le-au decis să le împărtășească cu Monitorul de Cluj.

Ce fel de țară să fie România?

Cartea în România a ajuns să fie un mijloc de promovare a grandomaniei, nu atât a calității scriitoricești, a devenit un instrument de ieșire în evidență. Astfel, oricine publică, atâta timp cât editurile au nevoie de bani. Calitatea contează mult prea puțin și s-a ajuns să se scrie mai mult decât se citește.

În toată țara, în 8 martie, femeile primesc semne de prețuire din partea celor dragi. Indiferent că sunt mame, iubite, surori, prietene, bunici, primesc o mică atenție din partea bărbaților din viața lor. Însă, din păcate, nu pentru toate româncele Ziua Femeii este un moment în care sunt prețuite.