Timp Liber
Ce se sărbătorește pe 2 aprilie? Este ziua mondială a Conștientizării Autismului, dar și a mersului pe foc
Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar. Pe 2 aprilie se sărbătorește ziua mondială a conștientizării autismului, dar și a mersului pe foc.
Ce se sărbătorește pe 2 aprilie? Este ziua mondială a Conștientizării Autismului, dar și a mersului pe foc. Sursă foto: depositphotos.com
Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare.
Ziua de astăzi cu unele dintre sărbătorile ei ar putea fi ziua preferată a multora dintre noi.
Ziua mondială de conştientizare a autismului
Ziua Mondială de Conştientizare a Autismului (#WorldAutismAwarenessDay) a fost stabilită la 18 decembrie 2007 de către Organizaţia Naţiunilor Unite şi este marcată în fiecare an la 2 aprilie.
Autismul afectează aproximativ 1 din 150 de copii din întreaga lume. Este o tulburare de dezvoltare neuronală care le afectează capacitatea de a socializa în mod normal şi în special abilităţile de a utiliza comunicarea verbală şi non-verbală. Din 2012, s-a înregistrat o creştere de 30% a numărului de copii afectaţi de autism, iar Ziua mondială de conştientizare a autismului contribuie la conştientizarea acestei probleme de sănătate tot mai răspândite.
Autismul apare pentru prima dată foarte devreme, manifestându-se încă din copilărie. Boala progresează în mod constant, fără remisiune, primele simptome apărând în general în jurul vârstei de şase luni şi fiind ferm instalate la vârsta de doi sau trei ani. Mai degrabă decât să aibă o singură caracteristică distinctivă, autismul este indicat prin reunirea a trei simptome separate. Triada include dificultăţi de socializare, probleme de comunicare şi un număr limitat de interese combinat cu un comportament repetitiv.
Autismul nu mai este clasificat ca o singură tulburare, ci mai degrabă ca un întreg spectru care variază în gravitate. Una dintre cele mai cunoscute tulburări de pe listă, în afara autismului propriu-zis, este sindromul Asperger, semnificat de prezenţa simptomelor autismului fără afectarea dezvoltării limbajului.
Persoanele din spectrul autist prezintă zone de inteligenţă mult mai puternice decât ale altor persoane. Aceste zone tind să fie în domeniul cititului, limbajului, muzicii sau al abilităţilor spaţiale, manifestându-se ocazional la un asemenea grad încât aceste persoane se pot încadra în categoria "supradotate" în aceste domenii. Acest lucru pare să fie contrabalansat de întârzieri semnificative în alte domenii de dezvoltare.
Ziua internaţională a mersului pe foc
Când auzim expresia „a trecut prin foc”, este vorba de obicei de o metaforă pentru o perioadă deosebit de grea din viaţa cuiva. Dar sărbătoarea de astăzi se referă la propriu la oameni care au trecut prin foc, păşind cu picioarele goale pe cărbuni încinşi. Ziua internaţională a mersului pe foc (#InternationalFirewalkDay), marcată în prima sâmbătă din luna aprilie, celebrează această practică străveche preluată şi de noua generaţie ca o modalitate de a-şi înfrunta temerile şi de a accepta transformarea pe care o poate aduce focul. Ideea unei sărbători globale pentru Firewalking a fost discutată la o întâlnire dedicată acestei practici, desfăşurată în Letonia în 2017, şi astfel a fost fondată această zi de către Asa Beckman, Rolf Beckman, Baiba Vecvanags, Martins Vecvanags şi Stephen Brown.
Istoria acestei zile începe însă în preistorie, având în vedere că cele mai vechi înregistrări despre mersul pe foc datează din anul 1200 î.Hr. În întreaga lume, diferite culturi au îmbrăţişat mersul prin foc, folosindu-l ca metodă de demonstrare a devotamentului religios, ca iniţiere în societăţi secrete sau în viaţa de adult sau ca modalitate de a promova vindecarea prin credinţă.
Secretul mersului pe foc constă în încredere şi ştiinţă, nu în magie. Atunci când este executat corect, stratul de cenuşă şi anumite proprietăţi ale termodinamicii ajută la protejarea picioarelor de arsuri. Mersul ferm şi încrezător pe foc nu este doar o bravadă, ci şi o modalitate sigură de protejare a picioarelor - călcând uniform şi încet pentru nu sparge bariera dintre picioare şi cărbunii fierbinţi de dedesubt. Cine îşi pierde calmul şi începe să se grăbească, aproape sigur va sfârşi prin a se arde; încrederea este cu siguranţă cheia!
Ziua dihorului
Ziua Dihorului (#FerretDay), sărbătorită în fiecare an pe 2 aprilie, a fost recunoscută oficial în 2014, deşi fusese de fapt creată cu câţiva ani înainte de Carol Roche, o newyorkeză fermecată de noul ei animal de companie, despre care spunea că este „la fel de afectuos şi sociabil ca un căţeluş şi independent şi jucăuş ca un pisoi”. Roche ar fi prima persoană din lume care şi-a luat un dihor ca animal de companie.
Cuvântul „dihor” provine din latină şi înseamnă „mic hoţ”, ceea ce descrie perfect natura acestor creaturi de a „căuta" lucruri. Oamenii i-au domesticit pe aceşti vânători vicleni în urmă cu peste 2.000 de ani, special pentru abilităţile lor de vânătoare. Proprietarii de terenuri îi foloseau pentru a depista şi ucide paraziţii care altfel ar fi scăpat de sub control. Viclenia şi isteţimea lor au făcut din dihori un instrument valoros pentru mulţi.
În prezent, aceste animale sunt rareori folosite pentru vânătoare, dar sunt crescute din ce în ce mai mult ca animale de companie. Dihorii sunt adesea deţinuţi de persoane alergice sau mai puţin iubitoare de pisici şi câini. Dihorii sunt foarte afectuoşi şi au tendinţa de a se lega de stăpânii lor.
Dihorul este şi un animal inteligent, la fel cum sunt şi câinii. Are o greutate de aproape 2 kg şi o durată de viaţă cuprinsă între 7 şi 10 ani. Este un mamifer carnivor, face parte din familia mustelidelor şi are o glandă olfactivă, care produce un miros neplăcut şi de aceea a fost numit un animal urât mirositor. Dihorii masculi sunt cunoscuţi sub numele de Hobs, iar femelele sunt cunoscute sub numele de Jills.
Aceste animale au blana neagră, maro, albă, uneori mixtă, foarte apreciată. Din acest motiv au apărut şi în opere de artă bine cunoscute. Cea mai faimoasă reprezentare artistică a unui dihor este, fără îndoială, pictura lui Leonardo da Vinci „Doamna cu hermină”, care datează din 1490 şi despre care mulţi cercetători cred că prezintă de fapt un dihor. Există, de asemenea, un portret al reginei Elisabeta I cu un dihor de companie care poartă o mică coroană pe post de zgardă!
Sursă foto: depositphotos.com
CITEȘTE ȘI:
