Actualitate
Comuna din Cluj unde s-a născut legenda plaselor de rafie. Un sat întreg țesea mii de sacoșe din plastic colorat!
În inima județului Cluj, într-o comună cu peisaje pitorești și oameni muncitori, s-a născut un meșteșug care avea să devină o parte esențială din cultura populară românească: confecționarea plaselor de rafie.
n sat întreg țesea mii de sacoșe din plastic colorat!| Foto: Florin Moroșanu - Facebook
Comuna Mănăstireni din județul Cluj este locul unde a început această poveste.
În anii '60 și '70, când rafia era încă un material nou în România, locuitorii din Mănăstireni au descoperit potențialul acestui material durabil și ușor de manipulat. Prin tehnici tradiționale de împletit, inspirate de meșteșuguri ancestrale, localnicii au început să creeze plase rezistente, destinate transportului de alimente, haine și alte bunuri.
„Nu știu câți dintre voi cunosc faptul că rafia este o plantă, o subspecie de palmier, care se numește Raphia (Ordin Arecales, Familie Arecaceae) și care trăiește în zone călduroase pe planetă: Africa în principal, dar și Asia Centrală, Australia, America Centrală.
Totuși, plasele de rafie așa cum le știm noi nu sunt făcute din acel material, firele de frunze de palmier, ci din panglici de plastic sau, mai recent, din fire de polipropilenă (material mai puțin rezistent și mai puțin dăunător mediului, fiind reciclabil).
Am fost surprins azi să aflu că o comună din județul Cluj, Comuna Mănăstireni, a fost unul din locurile (nu știu dacă au fost și altele) în care s-a născut legenda plaselor de rafie.
Plasa de rafie a fost un produs iconic în România începând cu anii ’70, cu un apogeu în anii ’80-’90. Rezistența deosebită a acestor plase și volumul mare le face ideale pentru transportarea oricăror lucruri”, a transmis Florin Moroșanu.
CITEȘTE ȘI:
Clujul în urmă cu 120 de ani. Cum erau îmbrăcați tinerii în 1900, comparativ cu zilele noastre? FOTO.
Povestea sacoșei de rafie
Potrivit lui Florin Moroșanu, după ce a apărut în comună firul de rafie, tot mai multe persoane au început să îl folosească la războaiele de țesut.
„Pe scurt, în această comună existau foarte multe războaie de țesut. Femeile, până la al Doilea Război Mondial, lucrau la aceste războaie de țesut diferite produse din in și cânepă: cămăși, cearșafuri, izmene, poale (fuste), ștergare etc. Aceste produse le vindeau în târgurile din tot județul Cluj și în orașul Cluj-Napoca.
Începând cu anii ’60 a intrat în comună un produs nou, firul de rafie. Mă îndoiesc că venea rafia de palmier în suluri pe vapoare din Africa, Australia sau America Centrală. Cred, în schimb, că odată cu dezvoltarea industriei petrochimice in România, plasticul a ajuns un produs ieftin și accesibil și, de fapt, sulurile de rafie pe care Tanti Marina zice că le cumpăra de la Negrești Oaș erau firele sintetice ce imitau împletitura de rafie.
În această comună, în momentul de apogeu, existau în jur de 6000 de locuitori.
Tanti Mariana zicea că nu exista casă în care să nu fie un război de țesut. Zilnic, o mamă sau o fiică lucrau la facerea plaselor.
Să zicem că existau în comună doar câteva sute de războaie de țesut care funcționau zilnic la realizarea acestor plase și tot numărul care ar rezulta la finalul săptămânii este unul foarte mare. Acesta este motivul pentru care afacerea cu plase de rafie devenise un motor de dezvoltare economică în comună”, a adăugat Florin Moroșanu.
Plasele erau vândute în toată țara
După ce erau terminate plasele de rafie, acestea erau vândute în târgurile din toată țara.
„De vânzarea lor se ocupau engros-iștii, adică persoane care cumpărau cu sutele aceste plase, le băgau în portbagaje de mașini sau în duble și le distribuiau în toate colțurile țării.
Rezistența deosebită a acestei plase face ca aceasta să fie o investiție bună și ieftină pentru orice familie. Apoi, după anii ’90, plasele de rafie au intrat în producția de tip industrial, mult mai ieftin și cu mai puțină bătaie de cap pentru vânzători, care nu mai trebuiau să vină până în Mănăstireni.
Astfel a apus momentul de glorie al plaselor de rafie pentru această comună. O generație întreagă a trăit de pe urma războaielor de țesut și a plaselor de rafie.
Acum au mai rămas puține războaie de țesut în sat și, oricum, nimeni nu mai lucrează la ele. Tanti Mariana m-a dus la ea în casă unde, din drag pentru acele vremuri, a amenajat o încăpere, «Muzeul plasei de rafie». O încăpere de câțiva metri pătrați în care stă blocată în războiul de țesut o parte de plasă de rafie. Probabil undeva in tara mai este o alta comunitate care are aceeasi poveste de spus dar eu pe asta am auzit-o si pe aceasta v-o spun”, a încheiat Moroșanu.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
