Artă & Cultură
„Simfonia semnelor”, povești de viață tulburătoare, prezentate cu responsabilitate și empatie într-o carte a Adrianei Săftoiu. „În Scoția sunt un om normal, în timp ce în România aș fi doar un surd”
Clujeanca Adriana Săftoiu, fost jurnalist, deputat și purtător de cuvânt al președintelui României, a fost criticată în urmă cu patru ani după ce a venit cu ideea potrivit căreia limbajul semnelor să devină limbă oficială în România. În anul 2020 deputaţii au decis ca limbajul semnelor să fie recunoscut ca limbă maternă în România. Care au fost schimbările în cei doi ani de la promulgarea legii?
Lansarea cărții „Simfonia Semnelor”/ FOTO: Monitorul de Cluj
Persoanele cu deficiență de auz sunt integrate foarte greu în societate. Mai cu seamă cea din România, unde, din păcate, din lipsă de educație, defectele fizice sunt luate foarte des în derâdere.
În țara noastră există oficial 30.000 de persoane cu deficiență de auz, dar în realitate sunt mai multe. Unele dintre aceste persoane au pierdut lupta cu toleranța din România și au luat drumul străinătății, însă cei care au rămas în România luptă în continuare pentru integrarea lor în societate.
În mandatul său de la Comisia pentru Drepturile Omului, Adriana Săftoiu a cunoscut comunitatea surzilor din România, care mulți dintre ei au venit cu probleme în care legea în favoarea lor era încălcată.
Adriana Săftoiu a inițiat în urmă cu mai mulți ani, o lege prin care limbajul semnelor să fie recunoscut ca limbă oficială în România, ceea ce însemna ca fiecare autoritate publică să asigure un interpret care să ajute persoanele în nevoie să se facă înţelese. În anul 2020, legea a fost promulgată cu 241 de voturi „pentru” și o singură abținere.
„Nu a fost deloc ușor (lupta pentru recunoașterea limbajului semnelor ca limbă oficială în România – n.red.) pentru că exista o rezistență destul de mare din partea colegilor mei. Pe de o parte, i-am înțeles, dar după un timp am început să nu îi mai înțeleg după ce am încercat să le tot explic pentru că nu înțelegeau de ce trebuie să recunoaștem limba semnelor în condițiile în care suntem pe ultimul loc la țările din Europa care au recunoscut limbajul semnelor. Sunt 48 de țări care au recunoscut limba semnelor prin lege sau prin Constituție.
Nu a fost simplu, drept urmare a durat mai bine de doi ani și jumătate să trec legea prin tot procesul legislativ. Satisfacția de la final a fost foarte mare pentru că a trecut (legea – n.red.) cu o singură abținere”, a declarat pentru monitorulcj.ro Adriana Săftoiu.
Care au fost schimbările în cei doi ani de la promulgarea legii?
Schimbarea pe care a văzut-o Adriana Săftoiu în acești doi ani a fost deschiderea din partea publicului și mediatizarea tot mai mare a persoanelor cu deficiențe de auz.
„Am văzut schimbări în acești doi ani. Unu la mână se discută mult mai mult în spațiul public despre comunitatea surzilor și drepturile pe care le au ceea ce este un pas înainte pentru că lumea începe să conștientizeze că au dreptul acesta. Mai multe televiziuni care încep să asigure interpretare în limba semnelor, instituții care încep să realizeze că au nevoie de interpreți. Avem însă un blocaj teribil la nivelul Ministerului Muncii și Ministerului Educației, practic la Ministerul Educației ar trebui să vină cele mai multe modificări”, a adăugat Adriana Săftoiu.
Adriana Săftoiu a fost prezentă, joi, 19 mai, la Cluj-Napoca, pentru lansarea cărții sale „Simfonia Semnelor”, o carte în care prezintă experiențele persoanelor cu deficiențe de auz. Această carte prezintă povești de viață tulburătoare, cu responsabilitate și empatie și cu, cel mai important, o rigoare prea rar văzută astăzi la un om politic.
Poveștile care sunt prezentate mai jos sunt preluate din carte cu acordul autoarei.
Un caz care este prezentat în carte este chiar unul din Cluj, cel al familiei Bogdan. Familia a jucat un rol foarte important pentru Rodica și Gelu.
Gelu Bogdan s-a născut surd. Fiind o persoană cu deficiențe de auz, a absolvit Liceul „George Coșbuc”, o școală pentru auzitori. Nu a fost discriminat sau împiedicat de colegii săi în procesul de învățare. Şi în ziua de astăzi a rămas bun prieten cu ei şi încă se mai întâlnesc de câte ori au ocazia.
Procesul de învăţare nu se încheie după ce s-a terminat şcoala, ci continuă de-a lungul vieţii. La vârsta de 40 de ani a mers la postliceală, Grupul Școlar „Victor Babeș”, profilul tehnician dentar pentru a putea să lucreze împreună cu tatăl său surd, care e şi el tehnician dentar, în laboratorul lor.
Gelu Bogdan nu a stat deoparte şi şi-a ajutat semenii prin diverse proiecte şi activităţi. Pentru a fi mai bun în ceea ce face, s-a înscris la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie şi Stiinţe ale Educaţiei, pe care a şi absolvit-o.
În tot acest timp a avut parte de sprijinul familiei sale și a oamenilor de bună credință. Gelu Bogdan vrea să dovedească lumii că orice este posibil când îţi propui ceva.
Rodica, soția lui Gelu, și-a pierdut auzul la vârsta de 5 ani, în urma unei meningite tratate cu injecții cu streptomicină. I-a fost atins nervul auditiv și, treptat, a surzit. Deși surdă, mergea la colindat și cânta cu ceilalți copii. Alături de Gelu, soțul său, Rodica a luptat neîncetat pentru drepturile persoanelor surde, implicându-se în numeroase proiecte și activități prin care să faciliteze accesul la interpretare în limbaj mimico-gestual.
Împreună au înființat și Fundația Umanitară Bogdan prin care s-a publicat în anul 2003 primul dicționar de limbaj mimico-gestual din România. Rodica predă nu doar cursurile de interpretare în limbaj mimico-gestual din cadrul ANIALMG, ci și cursuri de comunicare în limbaj mimico-gestual pentru studenții Departamentului de Psihopedagogie și a celor de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca.
Familia Bogdan are trei fete, toate trei fiind auzitoare. Doar una dintre ele a rămas în România, celelalte două fiind plecate în Franța și Italia.
„În Scoția sunt un om normal, în timp ce în România aș fi doar un surd”
Problema de care se lovesc persoanele cu deficiențe de auz este cea a educației în ceea ce privește promovabilitatea examenului de Bacalaureat. În România sub 1% dintre copiii cu deficiențe de auz promovează examenul de Bacalaureat. De ce se întâmplă aceste lucru? Lucrările persoanelor cu deficiențe de auz sunt corectate la comun cu cele ale auzitorilor. Limbajul lor este diferit față de cel normal al limbii române, iar corectorii nu își dau seama că au în față lucrarea unui tânăr surd și îl consideră direct agramat. Limbajul semnelor nu are cuvinte de legătură, nu are timpuri verbale, nu are prepoziții și nu are conjuncții.
Adriana Săftoiu a povestit reporterilor Monitorul de Cluj, despre Petre Dobre, un tânăr care nu și-a promovat examenul de Bacalaureat, dar care a fost remarcat în Scoția.
„În carte fac referire la Petre Dobre, un tânăr care nu și-a luat Bacalaureatul, dar care a fost remarcat în Scoția într-un schimb de experiență cu liceul ei, el fiind foarte bun pantomimă. Cei de la Universitatea din Scoția i-au spus să meargă acolo, însă profesorii de la liceul din România le-au spus profesorilor din Scoția «Dar știți, nu are Bacalaureatul», ei au spus «Nu ne interesează ce nu a luat la voi».
Petre Dobre a făcut doi ani facultatea în Scoția și acuma este Directorul Departamentului pentru Limba Semnelor Scoțiene (...) Este un exemplu de tânăr care la noi fără Bac nu părea să aibă un mare viitor și el trăiește foarte bine în Scoția și este și profesor acolo. Întrebat de presa română, după ce am scris eu pe Facebook de el, dacă vrea să se întoarcă înapoi în România a răspuns «Nu, aici sunt un om normal, în timp ce în România aș fi doar un surd»”, a transmis Adriana Săftoiu.
Joaca între copii nu ține cont de limitele lingvistice
Un alt exemplu pe care l-a oferit Adriana Săftoiu, este experimentul făcut cu mai mulți copii auzitori și cu deficiențe de auz. Acești copii s-au jucat timp de 3 ore, iar la un moment dat nu mai puteai să vezi care este copil auzitor și care nu.
„Am făcut un experiment la un moment dat. Am adus mai mulți copii cu vârste între 9 și 11 ani într-o zi de 1 Iunie. Am adus copii de la școala de surzi cu copii de la școala de auzitori. S-au jucat trei ore și nu îți dădeai seama care este auzitor și care nu. Copiii surzi i-au învățat pe copiii auzitori dactilemele, când au plecat deja ei știau să se prezinte în limbajul semnelor. La final copiii auzitori plângeau că ei voiau încă să se mai joace și unde se vor mai întâlni cu copiii surzi. Dacă noi am face în școli opționale LSR sunt convinsă că foarte mulți copii ar participa la acest opțional”, a adăugat Adriana Săftoiu.
Cartea „Simfonia Semnelor” poate fi găsită la Librarium Book Corner, de pe Bulevardul Eroilor, nr. 15 din Cluj-Napoca. Online poate fi cumpărată de pe site-ul elefant.ro, la prețul de 38,50 lei sau de pe site-ul libris.ro cu prețul de 46,75 de lei.
Cine este Adriana Săftoiu?
Adriana Săftoiu s-a născut în Dej, județul Cluj, în 11 septembrie 1967. Este absolventă de Litere la Universitatea din București, secția romană-spaniola. A fost jurnalistă la Rompres și Mediafax.
În perioada 1998-2000 a îndeplinit funcția de secretar de stat, purtător de cuvânt al Guvernului. Apoi a fost numită director de cabinet al Ministrului Transporturilor, Traian Băsescu (2000-2001).
A fost director al biroului de presă al Partidului Democrat (2001-2004), deputat de București pe listele PNL-PD (17 dec 2004-22 dec 2004, când a demisionat din Parlament pentru a fi numită consilier prezidențial și purtător de cuvânt al președintelui Traian Băsescu), deputat PNL de Prahova (2008-2012) în urma unui conflict cu Crin Antonescu a fost exclusă din PNL la propunerea organizației Prahova, a fost apoi aleasă deputat de București (PNL) în legislatura 2016-2020.
A fost căsătorită cu fostul director al Serviciului de Informații Externe, Claudiu Săftoiu, care a fost și el consilier prezidențial al lui Traian Băsescu.
CITEȘTE ȘI:
