Artă & Cultură
Opinie. Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj: „Simfonia Semnelor – cartea anului 2022 în România”
Voi fi corectat de specialiști, probabil trebuia să spun cartea-documentar sau cartea-non-beletristică, nu știu exact care este genul literar unde se încadrează.
Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj
Dacă vei fi întrebat care este primul lucru care îți vine în minte când te gândești la lumea celor cu deficiențe de auz și vorbire – a surdo-muților, pentru cei care nu țin la terminologia academică – îți amintești de grupurile de tineri de pe stradă care merg în semicerc, ca să se poată păstra în raza vizuală, gesticulând cu mișcări ciudate, cumva interesante; te provoacă să îți imaginezi ce-și spun.
Alții, intelectualii, se vor gândi la filmul Arrival (tradus în română Primul Contact). Alții, generaliștii, se vor gândi la Bogdan Anicescu, un om de o carismă uluitoare care, în mod neașteptat, reușește să dea sentimente discursurilor reci ale guvernanților.
Alții, specialiștii, se gândesc clinic la cauzele, clasificarea, nozologia și tratamentul bolilor care cauzează deficiențe de auz sau vorbire sau la recuperarea „pacienților”.
Alții, hipsterii, cel puțin începând de săptămâna asta, se gândesc să meargă să vadă filmul CODA, marele câștigător al Oscarului de anul acesta.
Puțini se gândesc să intre cu adevarat în lumea celor care nu aud și nu vorbesc, ambele sau doar una dintre ele. Cartea Simfonia Semnelor intră în lumea celor care nu aud și nu vorbesc, ambele sau doar una dintre ele.
Pornind de la poveștile de viață ale unor oameni care nu aud și nu vorbesc, ambele sau doar una dintre ele, cartea te familiarizează cu rolul sistemului de sănătate, al celui de învățământ, cu rolul Bisericii, al politicului, al societății și, nu în ultimul rând, povestește într-un mod la care sigur nu te-ai gândit despre dimensiunea internațională a acestei deficiențe.
Cartea Simfonia Semnelor
Nu sunt expert în analiza literară, dar am ales să scriu aceste rânduri despre Simfonia Semnelor pentru că într-un fel s-au aliniat planetele – am câștigat cartea la o tombola acum o săptămână - nu am deschis-o - și apoi, cu totul întâmplător, după două zile, mi-au cazut ochii pe un dialog în social media cu autorul – am deschis cartea și am citit-o, nu în totalitate, dar destul cât să mă facă să mă gândesc un pic.
Nu știu multe despre Adriana Saftoiu, nu am întâlnit-o niciodată, nu mă interesează cariera ei politica – în general când este vorba de politicienii de carieră primul lucru care imi vine în minte este să-i aduc la mine în fabrică să vadă „cum se fac lucrurile”.
La fel, nu știu nimic despre lumea celor care nu aud și nu vorbesc, ambele sau doar una dintre ele – dar întotdeuna m-am gândit la surdo-muți ca la niște oameni cu super-puteri. Nici nu este de mirare că povestea preferată a seminariilor de dezvoltare personală este pilda broscuței surde care câștigă un concurs de cățărare pentru că nu-i poate auzi pe spectatorii care striga din răsputeri „Nu vei reuși! Nu vei reuși!”.
Cartea Simfonia Semnelor a văzut lumina tiparului în cele mai neînchipuite vremuri doar ca să îți povestească despre eroii necunoscuți de lângă tine.
Opinie de Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj
CITEȘTE ȘI:
