Național
Calitatea precară a locuirii în România înregistrează „recorduri” îngrijorătoare: supraaglomerare, case fără toaletă sau duș și lipsa accesului la propria locuință
România înregistrează o serie de „recorduri” îngrijorătoare în privința calității locuirii și face loc contradicțiilor: avem cea mai mare rată de supraaglomerare din UE, cel mai mic număr de camere pe persoană, dar și cel mai mare număr de proprietari. În plus, în România costurile de construcție a locuințelor au crescut cu aproape 50%.
Locuințe sociale Cluj-Napoca/ captură foto: Emil Boc Facebook.com
Calitatea locuirii în România înregistrează probleme semnificative, precum supraaglomerarea, absența toaletelor din locuințe și accesul tot mai dificil la propria casă, potrivit studiului Consiliului Economic și Social (CES).
De altfel, persoanele cu posibilități reduse, aflate în risc de marginalizare socială, se confruntă cu probleme serioase în privința calității spațiului locativ.
Realizatorii studiului semnalează necesitatea „unei abordări imediate, atât la nivelul administrației centrale, cât și la nivelul administrațiilor publice locale” pentru îmbunătățirea calității locuirii din România.
Calitatea locuirii și calitatea vieții
Dacă în UE-28 una din zece familii cheltuie mai mult de 60% din venitul disponibil pentru chirie, în România una din cinci gospodării se află într-o astfel de situație.
Mai mult de unul din zece tineri săraci trăiește într-o lipsă severă de locuințe în UE-28, însă în România procentul este de 44,7%.
Deși România este fruntașă la numărul de locuințe în proprietate personală în UE-28, cel mai mic număr de camere de persoană (1,1) și cea mai mare rată de supraaglomerare (45,1% din locuințe) se înregistrează tot în România.
Dacă în UE-28 1,5% din populație nu are toaletă, duș sau cadă, 21,1% din populația României locuiește în această stare de precaritate, procent aproape triplu față de Bulgaria, următoarea clasată la nivel european. În plus, deși la nivel european costurile de construcție pentru noi locuințe au crescut cu numai 17% între 2010 și 2020, în România ele au crescut cu 49%. În aceste condiții, accesul la o locuință de calitate este unul extrem de dificil pentru segmente largi din populația țării.
Principalele constatări ale studiului CES, arată următoarele:
- avem o calitate slabă a fondului imobiliar existent, caracterizat de suprapopulare, și administrarea neadecvată a clădirilor;
- locuinţele pentru grupurile sărace şi vulnerabile sunt inadecvate, asistența guvernamentală acordată acestora fiind improprie;
- criteriile și procesul de alocare a locuințelor sociale sunt netransparente;
- repartiția competențelor în domeniul locuirii sociale (dar nu numai) între autoritățile publice centrale, județene și locale nu urmează o logică funcțională armonizată;
- cadrul legal nu prevede sancțiuni adecvate pentru Unitățile Administrativ-Teritoriale (UAT) pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate din legislația internațională sau națională, ori din strategii și programe existente, mai cu seamă pentru ceea ce înseamnă locuirea socială.
România a ratificat o serie de tratate internaționale care vizează aspecte legate de locuirea decentă pentru grupurile vulnerabile și de dreptul la locuire, analizate în acest studiu, însă în practică nu își îndeplinește obligațiile derivate din acestea.
- Fondul imobiliar public, mult mai vast decât cel dedicat locuirii sociale, nu este țintit adecvat către grupurile vulnerabile
Deși 91% din fondul de clădiri existent este alcătuit din clădiri rezidențiale, numai 8% din clădirile rezidențiale unifamiliale au fost renovate în mediul urban și 3% în cel rural, procentul fiind de numai 14% chiar și în cazul clădirilor colective (blocuri).
Chiriile au crescut constant din 2010 până în 2020, cu 14%, România raliindu-se mediei europene. Totodată, inflația a crescut tot cu 14%, în unele state, precum România, chiar și cu mai mult (26%).
Deși la nivel european costurile de construcție pentru noi locuințe au crescut cu numai 17% între 2010 și 2020, în România ele au crescut cu 49%.
În medie, în UE, 1,5% din populație nu avea toaletă, duș sau cadă. Acest lucru a fost cel mai frecvent în România (21,2 % din populație), urmată de Bulgaria și Letonia (ambele 7,0%), precum și de Lituania (6,4%).
Realizatorii studiului recomandă adoptarea a zece indicatori cheie de maximă relevanță la nivel național cu privire la locuirea de calitate și setarea de ținte de politică publică pentru îmbunătățirea lor.
Recomandări:
Modificarea Legii Locuinţei pentru a introduce obligaţii şi sancţiuni la nivelul autorităţilor judeţene şi locale în domeniul locuirii sociale, interzicerea vânzării de locuinţe publice până când deficitul de locuinţe sociale nu scade considerabil, stoparea vânzării oricăror locuinţe construite pentru tineri şi acordarea unui drept de preemţiune autorităţilor locale la cumpărarea de unităţi locative sau imobile cu destinaţia de locuire, în special socială.
Studiul a fost realizat în perioada decembrie 2021 – iulie 2020 și poate fi consultat pe site-ul Consiliului Economic și Social.
CITEȘTE ȘI:
