Citeam în presa clujeană despre macheta din bronz a Centrului istoric depusă în km zero al Clujului...

Industria farmaceutică din România este, pe lângă industria de automotive, singura dintre industriile prelucrătoare care nu numai că nu a închis situri de fabricație după 1995, ci a continuat să se dezvolte – astfel încât astăzi cele peste 30 de fabrici de medicamente din România sunt competitori serioși atât pe piață domestică cât și la export.

Închizând 3.000 de fabrici în perioada 1996-2016, ne-am abandonat prin propria guvernare, cu bună știință, suveranitatea în manufactură și finalmente, am renunțat la marea valoare adăugată în economie.

Nu fac politică și nici nu voi face vreodată – cum le spun tuturor celor care mă invită, sunt prea tânăr să fiu de stânga și prea bătrân să fiu de dreapta – dar nu pot să nu remarc un moment emoționant, și anume că ne-au crescut copiii: ieri, 26 mai, a început transferul puterii de la generația celor născuți după 1966, cunoscuți ca Decrețeii, la copiii lor, cei născuți după 1980, supranumiți Milenialii.

Terapia Cluj, unul dintre cei mai mari producători de medicamente de pe piaţa locală, va retrage de la comercializare medicamentele pentru care nu are marjă pozitivă de profit, a spus Dragoş Damian, CEO al Terapia.

Creșterea excelență de 5% a PIB din primul trimestru al acestui an, a doua că mărime în UE, este în primul rând rezultatul muncii și efortului a milioane de români, indiferent de domeniul în care activează.

Producătorii de medicamente din România solicită candidaţilor la alegerile Europarlamentare să viziteze fabricile de medicamente din România, pentru a înţelege problematica gravă cu care acestea se confruntă din cauza “taxei clawback”.

În cinci ani 2010-2016, creșterea anuală medie ponderată a producției industriale în UE a avansat cu doar 5,5% având mari variații de la o industrie la alta.