În ciuda a ce s-a vorbit, mult, înainte, a ce se vorbește încă în aceste zile și a ce se va mai vorbi și de aici înainte (c-așa-i în fotbal), mie alegerea și desemnarea lui Ioan Ovidiu Sabău ca director tehnic la „U” Cluj mi se pare lucrul cel mai normal, cel mai util și mai necesar posibil în acest moment greu pentru echipă. E primul lucru bun după promovarea primita și ea ca „pleașcă”.

E din nou 21-22 decembrie și ne aducem aminte (sau suntem obligați sau e bine să ne aducem aminte) că, în urmă cu 33 de ani, România a trecut printr-o revoluție, o schimbare dramatică de regim și de destin.

Posibila și probabila ridicare pentru România a MVC (Mecanismul de Cooperare și Verificare al Comisiei Europene) mă face să mă gândesc dacă acest fapt nu este și un semn, un îndemn și o obligație pentru noi de a trece de la o „supraveghere democratică externă” (ceea ce este MCV) la o „supraveghere democratică internă”, căruia eu i-am zis în mod convențional și pentru simetrie MVC, adică Mecanism de Verificare Civică.

Cu intonație interogativă, enunțul acesta e pur retoric, căci acum (cel puțin) toți vrem/vor pace: și noi, „spectatorii plătitori” sau contributori net ai războiului, și Ucraina (o țară aproape distrusă), și Rusia (o țară aproape învinsă), și NATO (o alianță militară sătulă de cheltuieli) și UE (o alianță economică sătulă de prețuri mari) șamd.

Absenteismul masiv la vot, respingerea partidelor politice, asociat cu refuzul oamenilor de a se înscrie într-un partid, neimplicarea civică, pe fondul așteptărilor exagerate din partea „celorlalți” (...) și altele sunt semne ale unei culturi politice și democratice incomplete, îndoielnice sau nefinalizate în cazul țării noastre.

Mi-a venit și stăruit în minte acest cuvânt tot auzind niște reclame pe fondul muzical al unui hit al anilor trecuți, dar mi-am dat seama apoi subit că „gașca” e o realitate românească profundă și o formă de organizare socială mai tare ca orice altceva. Și nu glumesc și nici nu blufez (cum ar zice Putin)!

Cine n-a căzut victimă „oboselii știrilor”, mai ales în condiții de pandemie și apoi, și mai și, în condiții de război informațional, dar și fizic, de o vizibilitate, cruzime și intensitate cum nu s-a mai văzut în istorie? Răspuns corect: fiecare dintre noi și toți laolaltă!

Orice am face și am zice, legile educației (pentru preuniversitar și universitar), subiectul principal al acestor zile (în preajma începerii noului an școlar), se află într-un context și o ecuație politică cât se poate de clară.