Economie

Tu știi ce parte din salariu îţi merge „la stat”?

Luni, 20 Februarie 2012, Scris de: Angelica TEOCAN

<p /><img src="documente/stories/2012/02_februarie/21/05-contabil.jpg" border="0" style="float: right; margin: 2px 5px;" />Angajaţii nu cunosc, de regulă, câţi bani din fondul de salariu merg la stat, dar „nici nu sunt curioşi”.

Numărul ridicat de taxe, precum şi dubla impunere a unora dintre acestea face ca valoarea totală a sumelor pe care le varsă o firmă lunar către bugetele statului, pentru fiecare angajat, să rămână o necunoscută majorităţii românilor. Interesul ar trebui să vină ca urmare a faptului că sumele trebuie să asigure o serie de servicii pentru cetăţeni

Practic, în conturile statului intră echivalentul a încă unui salariu net, 45,5% pentru fiecare angajat. Defalcat, calculele arată astfel: contribuţia la asigurările sociale cumulează 20,8% pentru angajator plus 10,5% de la angajat, adică 31,3% din salariul brut şi 24,3% din cheltuiala cu salariile. La sănătate se varsă încă 5,2% de la angajator plus 5,5% de la angajat, adică 10,7% din salariul brut şi 8,3% din cheltuiala cu salariile. Şomajul mai adaugă 0,5% la factura angajatorului şi 0,5% la cea a angajatului, cumulând 1% din salariul brut, echivalentul a 0,8% din cheltuiala cu salariile.

Urmează încă o serie de contribuţii mai mici ca procent, 0,85% la concedii medicale, 0,75% comision ITM, 0,4% la Fondul de risc şi accidente, şi 0,25% la Fondul de creanţe salariale, rezultând un tootal de 2,25% din „salariul brut”, adică ceva mai mult de 1,7% din cheltuiala cu salariile.

Angajații nu sunt interesați de cheltuielile cu salariile

Reprezentanţii companiilor de recrutare personal consultaţi de Monitorul de Cluj mărturisesc că problema salariului brut nu este dicutată de regulă în cadrul interviurilor. „Fiecare angajat are calcule proprii, de câţi bani are nevoie într-o lună pentru a-şi acoperi cheltuielile, din cauza asta angajaţii nu pun niciodată problema contribuţiilor către stat, partea asta nu îi interesează. Excepţie fac PFA-urile, când angajatul plăteşte direct o parte din contribuţii”, spune Anca Sav, consultant resurse umane Smart Training.

„În principal, candidaţii sunt interesaţi de salariul net şi echivalentul acestuia pe cartea de muncă. Noi, recomandăm celor care se află în discuţii ce privesc aspectele financiare ale locului de muncă sa adreseze orice nelamurire pentru a elimina eventualele neinţelegeri”, completează Codruţa Hornai, asistent manager al companiei clujene Psihoselect.

Don: „Angajatorul ar trebui să-şi facă cunoscute cheltuielile”

Reducerea nebuloasei din jurul cheltuielilor pe care o firmă le suportă cu angajaţii ar veni în sprijinul firmelor, în opinia directorului Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM) Cluj, Daniel Don.

„Nici angajatorul nu pune problema cum ar trebui. Spre exemplu, la interviuri, ar trebui expuse pretenţiile astfel: îţi dau 2000 de lei în mână, plătesc încă 2000 de lei către stat şi aştept încă 2000 de lei profit de pe urma ta. Dacă s-ar implementa o astfel de abordare, în mod sigur ar fi şi o altă atitudine a angajatului. Problema e la sistemul de pensii, cel mai mare consumator al taxelor. După 1989, când legea a fost foarte permisivă, foarte mulţi s-au pensionat anticipat, mărind practic numărul celor care trebuie susţinuţi în prezent de populaţia activă. În momentul de faţă, singura soluţie pentru scăderea contribuţiilor ar fi creşterea numărului de angajaţi”, a declarat pentru monitorulcj.ro, Daniel Don.