Economie

De ce are nevoie Clujul pentru dezvoltare sustenabilă? De oameni talentaţi!

<p><img src="documente/stories/11_noiembrie/03_ziua/06-blog heroiu.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Un clujean, angajat al Băncii Mondiale, a realizat o analiză a structurii economiei clujene şi a oferit totodată o strategie de dezvoltare-post Nokia, bazându-se pe argumente coerente.</p>

Pentru că preţuim oamenii talentaţi şi dorim să aratăm că nu trebuie să aşteptăm soluţii din exterior care să ne ghideze, ci să analizăm mai bine ceea ce se găseşte în grădina noastră, prezentăm elementele care stau la baza studiului precum şi concluziile publicate ieri de economist, pe blog.cluj.info.

Cel mai de preţ capital – capitalul uman

Marcel Ionescu-Heroiu oferă încă de la începutul articolului răspunsul la întrebarea din titlu.

„Ca atare, de ce are nevoie Clujul? Răspunsul simplu e: de oameni. Un oraş fără oameni nu este oraş indiferent cât de bune sunt infrastructura şi servicile publice locale. Dacă oraşul se doreşte a fi dinamic, are nevoie nu numai de oameni, ci de oameni talentaţi. Dacă oraşul doreşte să aibe o bază economică solidă, are nevoie de oameni talentaţi care inovează. Dacă oraşul se doreşte a fi un pol economic, are nevoie de oameni talentaţi care inovează şi generează bunuri şi servicii pentru o piaţă cât mai mare – de preferat, o piaţă globală. Dacă oraşul se doreşte a fi un pol economic sustenabil, are nevoie atât de o bază economică eclectică (pentru a răspunde riscurilor şi schimbărilor de piaţă), cât şi de câteva motoare economice (care de preferat produc inovaţii pentru pieţe globale)”, precizează economistul în articol.

Cum atragem valoarea?

Heroiu prezintă, în continuare, soluţiile pentru a atrage şi a păstra capitalul uman.

„Local, trebuie să existe un mediu propice în care talentaţii să-şi exercite talentul […]. Clujul va avea mult mai mult de câştigat dacă îşi încurajează oamenii să se perfecţioneze în centre de excelenţă, decât dacă încearcă să îi ţină cu orice preţ locului. Aşa cum arată mai multe studii în domeniu (vedeţi de exemplu The New Argonauts de AnnaLee Saxenian), odată ce se specializează, mulţi dintre cei plecaţi peste hotare decid să se întoarcă acasă. Când o fac, aduc cu ei experienţă şi o mai bună specializare, care îi ajută să fie mult mai productivi la nivel local […]. Trebuie să existe o masă critică de oamenii care să lucreze în acelaşi domeniu. Există puţine exemple de genii pustii care au reuşit să genereze inovaţii de marcă fără să aibe alţi oameni cu care să schimbe idei şi să discute noi abordări […]. Trebuie să existe acces uşor la capital. Acesta este unul din cele mai mari impedimente în Cluj, şi în România în general. Nu numai că nu există destul capital pentru a finaţa toate ideile generate de indivizi, firme, universităţi, sau centre de cercetare, dar nu există nici o cultură a creditului [...]. Încurajarea ideilor inovative generate la nivel local. […] Îmbunătăţind calitatea vieţii […]. Creând un mediu tolerant şi deschis. În limita permisă de sistemul legislativ naţional, autorităţile locale ar trebui să creeze un mediu deschis, permisiv, şi tolerant. Inovaţile sunt  de cele mai multe ori create de ciudaţi care nu-şi găsesc locul în societatea largă. Clujul ar trebui să-şi deschidă porţile pentru toţi ciudaţii […]. Creând o piaţă pentru inovaţii în fază incipientă.”

Oameni talentaţi pentru a inova

Pentru că, după cum aţi putut observa lista de elemente de implementat este lungă, pentru a motiva mobilizarea economistul argumentează necesitatea susţinerii creativităţii.

„Comunismul a eşuat pentru că nu a ştiut să imagineze o alternativă la industrializare şi pentru că nu a dat libertatea oamenilor să inventeze ei o altă cale. Ţarile dezvoltate au ştiut mult mai bine cum să se adapteze la această problemă. Modul în care au făcut-o, constituie subiectul unui articol (A Contribution to the Theory of Economic Growth) care a adus autorului său, Robert Solow, premiul Nobel. Solow a observat că deşi ţările dezvoltate atinseseră un nivel înalt de industrializare, ele totuşi înregistrau creştere economică. Chiar dacă ajunseseră în situaţia în care numai 2% din populaţie lucra în domeniul agricol, economia continua să duduie. Practic, productivitatea pe individ creştea de la an la an. Modul în care această productivitate a crescut, indică Solow, este prin intermediul progresului tehnologic. În momentul în care fabricile au rămas fără forţă de muncă ce putea uşor fi angajată, au inventat tehnologii care să înlocuiască oamenii. Solow a considerat că progresul tehnologic, este un proces exogen procesului de producţie. În alte cuvinte, inovaţia e făcută de oameni deştepţi (în universităţi şi centre de cercetare), şi după aceea este folosită de cei pentru care această inovaţie are o aplicare directă […]. Ca atare, pentru a-şi asigura creşterea economică sustenabilă, Clujul trebuie să aibe o masă critică de oameni talentaţi care inventează bunuri şi servicii cu potenţial de piaţă global”

Câştigătorii şi perdanţii economiei clujene

„Clujul […] a continuat să aibă creştere economică şi în anii de criză. Creşterea sa economică se datorează în cea mai mare parte firmei Nokia. Acum că Nokia a dispărut din program, este interesant să vedem care sunt celelalte sectoare economice care au propulsat economia Clujului înainte de criză, şi care sunt sectoarele care i-au conferit rezilienţă odată ce criza a început. Mai important însă este să vedem care este potenţialul inovativ al acestor sectoare economice […].
În categoria câştigătorilor (sectorul a avut o performanţă mai bună decât economia per total, iar sectorul a crescut mai repede la nivel local decât la nivel naţional.) avem trei sectoare dintre cele identificate mai devreme ca având un substanţial potenţial inovativ: „Consultanţă pentru afaceri şi management”, „Programare software”, şi „Activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică”. Principala caracteristică a acestor trei sectoare, este faptul că sunt formate dintr-un număr mare de firme. Ca atare, aceste sectoare sunt mai flexibile şi mai rezistente la risc (dacă una dă faliment, alta îi ia locul).

În categoria câştigătorilor dubitabili (deşi sectorul a crescut mai repede la nivel local decât la nivel naţional, sectorul per ansamblu a avut o performanţă mai slabă) avem industria farmaceutică şi industria producătoare de încălţăminte. În cazul industriei farmaceutice, Terapia Cluj joacă un rol important. Fiind în proprietate privată, ea are probabil o performanţă mai bună decât alte firme farmaceutice din ţară care sunt încă în domeniul public. De cealaltă parte, Clujana se află în proprietatea CJ Cluj, şi există posibilitatea ca extinderea forţei de muncă în acest sector să fie mai degrabă o decizie politică decât una economică.
În categoria păgubaşilor (sectorul în cauză a avut o performanţă slabă atât la nivel naţional cât şi la nivel local), găsim sectorul tranzacţilor imobiliare. Acesta este un lucru foarte interesant pentru că indică o oarecare „premoniţie” în piaţă. Mai exact, numărul de angajaţi în acest sector a început să scadă vertiginos, chiar dacă industria constructivă continua să duduie.

În categoria marilor păgubaşi (acele sectoare care deşi au înregistrat o performanţă bună la nivel naţional, au avut o performanţă relativ mai slabă la nivel local.) avem nişte suspecţi pe care aşteptam să-i găsim aici. Dar, avem şi câteva surprize. De exemplu, scăderea sectorului „Construcţia de drumuri şi autostrăzi” se datorează contractării activităţii Bechtel, în timp ce restul ţării a continuat să toarne asfalt. Pe de altă parte, e interesant să găsim aici sectorul „Construcţii” şi sectorul „Magazine şi supermarketuri”.

Concluzia economistului

„Industria «Soft» este cel mai probabil candidat pentru un motor veritabil al economiei clujene. Are un coeficient de localizare mare, are potenţial mare de inovare, şi are o bază de capital uman în continuă creştere.”

Cine este Marcel Ionescu-Heroiu

Marcel Ionescu-Heroiu este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a obţinut un doctorat în Dezvoltare Regională de la Cornell University din Ithaca, New York şi lucrează acum pentru Banca Mondială în Washington. Heroiu a fost, potrivit prodecanului facultăţii, prof. Mihaela Luţaş, unul dintre cei mai buni studenţi ai specializării Afaceri Internaţionale.