Până mai dăunăzi, pentru mine, Riga era mai degrabă un reper liric, amintindu-mi, prin sonoritate, de mereu actualul poem barbian „Riga Crypto și Lapona Enigel” (pe care l-am și recitit), decât un reper politic, să zicem. Știam însă și eu, cum știe toată lumea, că Riga este capitala Letoniei, cel mai mare oraș din țările baltice, important centru cultural, educațional, financiar și politic.
Scriu destul de rar despre sport, cu toate că sunt amator și cunoscător de sport și aș avea ce scrie. Scriu și mai rar despre „U” Cluj, cu toate că sunt suporter vechi al echipei (de la 13-14 ani) și, de bine sau de rău, este tot timpul ceva de spus despre „U”.
Impulsul de a scrie despre „beția puterii”, ca maladie cronică a politicii românești, mi-a venit de la pățania nefericitului primar îndrăgostit al Iașului, ce și-a transformat subordonații Primăriei într-o agenție de detectivi matrimoniali pentru a-și urmări amanta.
Pentru amatorii de sport, pentru suporterii lui „U” (printre care mă număr și eu), pentru toți clujenii, trebuie să precizez că acest articol nu este despre sport, în primul rând, și nu despre liga 1 sau o altă ligă e vorba, în sensul propriu.
Weekend-ul ce a trecut, capitala politicii românești s-a mutat, în modul cel mai propriu, la Cluj. Ce să facă și politicienii după „îmbuibătura” de Paști, să nu pară că și-au lungit prea mult vacanța și, totodată, să aibă și scop curativ, de „detoxifiere”?
Domnule Șeful Senatului României, prin remarca potrivit căreia românii din diaspora sunt “capabili să își vândă votul pentru un mic și o bere” vă constituiți într-o rușine națională absolută, mai ales rostită din gura unuia care prin forța împrejurărilor și a compromisului perpetuu a ajuns în poziția de “al doilea om în stat”!
Marea majoritate a pensionarilor nu sunt mulțumiți de pensia primită. În mod invariabil vor spune că, după zeci de ani de muncă, primesc o pensie foarte mică. Nemulțumirea lor este foarte reală. Pe de altă parte ar trebui să fie mulțumiți cu ce primesc pentru că este un “dar” pe care îl fac contribuabilii activi obligați la solidaritate de un Stat bun la suflet pe banii cetăţenilor săi.
