Actualitate

Verdict: plagiat

<p><img src="documente/stories/2012/06_iunie/21/06-victor ponta_ft 01.jpg" border="0" align="right" /></p> <p>OPINIE: Primul ministru Ponta susține că nu a plagiat. Că a greșit, cel mult, prin faptul ca nu a indicat sursa informațiilor la fiecare pagină. Că unul dintre așa-zișii plagiați i-a semnat prefața. Că în drept nu e ca în matematică și chimie, nu poți inventa ceva nou. Că e un complot politic.</p>

Profesorul Raluca Miga-Beșteliu, membru în comisia de doctorat cu care și-a susținut teza primul ministru, exclude din start posibilitatea plagiatului, argumentând că domnul Ponta a făcut un stagiu la Curtea Penală Internațională. E și complot politic, nu sunt nici expert, nici cu un profesor în drept nu pot să mă măsor (am avut ocazia să urmez un curs după o carte a doamnei Beșteliu), și chiar cred că primul ministru e sincer când spune că nu a plagiat. Dar să lămurim, totuși, niște lucruri de bun simț academic.
Întâi, mă declar surprinsă de afirmația doamnei Miga-Beșteliu că trebuie exclus din start plagiatul dacă faci un stagiu într-o instituție internațională sau organizație care reprezintă subiectul cercetării. Nu cred că merită să ducem discuția mai departe, este pur și simplu un argument ilogic. Apoi, mi s-a părut cel puțin ciudat ca domnul Ponta să declare că a nu trece în josul paginii niște surse din care ai preluat cuvânt cu cuvânt paragrafe întregi este o „greșeală” atunci când vine vorba de o teză de doctorat. Să fim înțeleși: plagiat se numește. Tocmai am terminat de predat un curs la Universitatea din Copenhaga. În vederea examinării studenților, am primit numeroase notificări din cadrul departamentului spre a manifeta vigilență în identificarea plagiatului. Mențiunea cea mai importantă: nu există o limită minimă pentru plagiat. Orice idee, înșiruire de cuvinte, propoziție, frază preluată din orice sursă, fără a indica sursa, este plagiat. În cazul în care este identificat plagiatul într-o lucrare de examen, respectivul student este exclus din programul de studii.
Da, situația prezentată se petrece la Copenhaga. În România, ceea ce a făcut domnul Ponta nu este plagiat. Nu poate fi plagiat pentru că, în sistemul de învățământ în care s-a format domnia sa, așa ceva e aproape firesc. Ce mare brânză că a copiat niște paragrafe fără să indice sursa? Dacă autorii nu se plâng, să fie sănătoși (asta lăsând la o parte că sesizarea autorilor nu e necesară pentru identificarea plagiatului). La urma-urmei, primul ministru nu are nicio vină. Majoritatea studenților plagiatori pe care îi emit universitățile din România nu au nicio vină, pentru că puțini dintre ei au ocazia să învețe ce înseamnă să elaborezi o lucrare de cercetare la cel mai mic nivel. Acest minim nivel e acela de a indica sursele tuturor ideilor și frazelor care nu sunt ale tale, acolo unde le utilizezi, nu doar în bibliografie. Iar dacă lucrările lor sunt acceptate, cu plagiat cu tot, ce mai poate fi de adaugat? Deci, teza domnului Ponta este plagiat la cel mai mic nivel de cercetare. Asta fără să aducem în discuție aspectul calitativ: elemente de noutate, utilizarea critică a surselor, originalitatea abordării, valoare științifică… Pentru că n-o fi dreptul fizică sau matematică (deși, vorba unui mare profesor, „legea lui Ohm e tot aceeași”), dar nici nu cred că o compilație de texte se poate numi cercetare de doctorat în drept. Dar aceste sunt deja aspecte care îmi depășesc competența.
Domnul Marga are mare dreptate cu o declarație recentă (care se dorea probabil sarcastică): n-ar fi tocmai rău să scotocim în doctoratele foștilor și actualilor miniștri. Dar și mai bine ar fi să căutăm în cele ale corpului academic care, spre deosebire de politicieni, chiar trebuie să știe ce înseamnă cercetarea și plagiatul. Mă îndoiesc că surprizele vor întârzia să apară. Mă îndoiesc și mai tare că o acțiune reală de reformare a învățământului e prioritatea acestui guvern. Dar măcar să nu ne mai mirăm aiurea de starea învățământului românesc.

Ancuța TARTA, www.eu2dot0.wordpress.com;

Ancuța Tarța este absolventă de jurnalism și studii ale comunicării la UBB Cluj și, în prezent, studiază pentru doctorat la Copenhaga, în Danemarca.