M-au întrebat și alții, m-am întrebat și eu de ce nu mai scriu nimic, nici măcar un cuvânt, despre războiul din Ucraina, după o serie lungă de zile și săptămâni în care mi-am exprimat foarte clar și intens punctul de vedere, acela de condamnare a atacatorilor ruși și de solidaritate cu ucranienii, ca prim scut în fața unei invazii mai extinse și care ne poate viza și pe noi (cel puțin).

Toți suntem sătui și bombardați de oferte și reclame care mai de care mai false, enervante și exagerate. De la tratamente, sfaturi, servicii, cărți și multe altele, pe net găsești orice.

Domnule Președinte Nicolae Ciucă, Domnule Președinte Marcel Ciolacu, pentru numele lui Dumnezeu, opriți toate ajutoarele, compensările, plafonările, subvențiile, scutirile, etc. Țineți banii pentru investiții sau pentru la iarnă, atunci când lucrurile o vor lua razna.

Cât de clare ar mai trebui să fie lucrurile ca să înțelegem că ceea ce s-a întâmplat în PNL nu este democrație, nici nu tinde și nici nu seamănă.

Domnule Ciucă, domnule Ciolacu, iodura de potasiu este mai mult decât iodura de potasiu.

Relocarea manufacturii din Rusia, Belarus și Ucraina către țările de origine ori țări terțe devine un subiect fierbinte. Se pare că există deja proiecte în mișcare și aici, o fabrică de tractoare din Ucraina (capital ucrainean, distrusă) se mută în România.

„Nu de război mi-e frică, ci de nesfârșirea lui”.

Războiul de invadare a Ucrainei de către Rusia a început de douăzeci și șase de zile, acompaniat de un lanț nesfârșit de știri, breaking news, emoții, șocuri, imagini terifiante... Peste puteri, stresant, solicitant, greu de suportat, interminabil, parcă.